Biblioteca Alifanti

Bibloteca Alifanti face parte din formatul Local Design | BDF Professional, expoziție pe care o poți vizita în perioada 5 - 21 iunie în clădirea CINA (Strada Benjamin Franklin nr. 10).

Echipa curatorială: Alexandru Belenyi, Irina Niculescu Belenyi, Cătălina Frâncu, Teodor Călinoiu

Bio autor:

Mircea Alifanti (1914–1999) a fost arhitect și profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, unde a predat între 1944 și 1984. Născut la Călimănești și format la Academia de Arhitectură din București (1932–1939). Și-a început cariera în atelierul lui Duiliu Marcu, continuând apoi activitatea în administrația publică și în diferite institute de proiectare. A participat la proiecte importante ale perioadei, între care Casa Scânteii și Aerogara Băneasa, iar în jurul anilor 1965 a proiectat, împreună cu Alexandra Florian și Adrian Panaitescu, Sediul Politico-Administrativ din Baia Mare, distins cu Premiul Uniunii Arhitecților.

În paralel cu activitatea de proiectare, Alifanti a dezvoltat o pedagogie bazată pe dialog și explorare intelectuală. Studenții își amintesc cursurile sale ca pe un „act de cultură”, în care discuțiile porneau adesea de la un detaliu aparent minor pentru a deschide întrebări despre arhitectură, artă și societate. Biblioteca proiectată pentru propria casă în anii ’50 reflectă această atitudine: un obiect domestic conceput nu doar pentru depozitarea cărților, ci ca un dispozitiv pentru studiu, conversație și reflecție.

Conceptul expoziției:

Expoziția „Biblioteca Alifanti” recreează spațiul cunoașterii paradigmatic ultimului mileniu european: un căuș articulat între bibliotecă și masa de scris. Acest spațiu este un atelier în șantier perpetuu, un proces analog dezvoltării cunoașterii, fundamental limitată și ipotetică, deopotrivă constructivă și deconstructivă, creativă și uneori distructivă, întotdeauna incompletă.

Biblioteca, biroul și scaunul expuse sunt proiectate de Mircea Alifanti, arhitect și profesor, pentru camera sa de lucru. Prin această expoziție, inițiem recuperarea unei părți a patrimoniului de mobilier de autor din România din perioada anilor ‘50. Tipologic, aceste obiecte sunt unelte ale cunoașterii în paradigma care a dominat ultimul mileniu, cartea, și devin cu această ocazie o invitație la reflecție asupra cunoașterii de mâine.

Biblioteca Alifanti este un corp de mobilier monumental, un edificiu în miniatură, un laborator pentru limbajul stilistic al autorului, prevestind pe alocuri detalii și principii arhitecturale care se regăsesc în clădirile proiectate mai târziu de arhitect. Rafturile pentru cărți, parțial vitrate sub formă de vitrină cu uși glisante, reprezintă doar o parte, deși centrală, a spațiilor de stocare: obiectul dispune de dulapuri, rafturi dedicate cutiilor cu diapozitive, spații pentru rame, sertare pentru planșe de mici dimensiuni și lăzi dedicate planșelor mari. Acestea din urmă sunt ascunse sub o banchetă care parcurge întreaga lungime a bibliotecii și care formează un spațiu intim de lectură în proximitatea cărților și totodată unul de discuții pe marginea acestora, cum stau mărturie fotografii de epocă care îl surprind pe Alifanti discutând de pe banchetă cu prieteni și colegi.

Actrița principală lipsește din expoziție; scena este ocupată de procesul de creație. Considerente practice legate de conservare ne-au condus la realizarea unui obiect itinerant sub forma unei machete de studiu 1:1 a obiectului original. Macheta a fost studiată și amplasată în expoziție cu contribuția participantelor la trei ateliere de mobilier în cadrul cărora am explorat proiectarea, producția și scenografierea bibliotecii. Biblioteca Alifanti se încadrează într-un proces cosmopolit. În secolul XX, biblioteca este explorată în multiplele ei dimensiuni de designeri ca Charles și Ray Eames și Charlotte Perriand în SUA și în Franța; în România se importă design-uri poloneze pentru producția de masă, dar gestul căutării unei forme mai personale de depozitare, dispunere și expunere a cărților nu ocolește arhitecții români: speculăm că mulți dintre aceștia au proiectat biblioteci și mobilier pentru uzul propriu, în strânsă legătură cu activitățile lor profesionale și intelectuale.

Popularizarea bibliotecii și a biroului care ne mobilează casele și pe care le recunoaștem cu ușurință astăzi a însoțit eforturile de democratizare a bunăstării, a educației și a cunoașterii, precum și formarea științei moderne ca practică instituțională. Astăzi, cunoașterea este dislocată, lucrurile se reașază. Procesul se comprimă. Limitele se năruie. Contextul și semnificația se diluează până la dispariție în forme din ce în ce mai scurte, mai simple, mai imediate și mai depersonalizate. Cum vom mai cunoaște? Ce ar trebui să luăm cu noi mai departe? Biblioteca, încotro?

Credite proiect:

Concept expoziție: Alexandru Belenyi, Irina Niculescu Belenyi (BAAB), Teodor Călinoiu, Cătălina Frâncu

Grafica proiectului: Studio Kort

Tâmplărie & mobilier: Kaustik

Management proiect: Irina Niculescu Belenyi

Fotografie de obiect: Marius Vasile

Fotografie de eveniment: Maria Bărbulescu

Video de eveniment: Matei Popescu

Regie și imagine interviuri: Vlad Dragne

Consultant de specialitate: Irina Tulbure

Design de expoziție: BAAB

Parteneri: Uniunea Arhitecților din România (UAR); Centrul de Resurse în Fotografie (CdRF); Zeppelin, revista de arhitectură și cultură urbană; Arhiva de fotografie; Fundația 9; Fundația Cărturești; Fundația The Institute; Centrul de Excelență în Filosofie (CEx Filosofie)