Situată în țesutul arhitectural stratificat al Bucureștiului, renovarea acestei vile urbane s-a desfășurat pe parcursul a trei ani ca o intervenție precisă și reținută, concepută ca spațiu pentru o importantă colecție de artă exclusiv feminină din secolele XX și XXI, incluzând lucrări de Louise Nevelson, Tracey Emin, Judy Chicago și Andra Ursuța. Obiectivul principal a fost crearea unei pânze arhitecturale albe, un cadru interior în care colecția să se poată extinde, respira și manifesta pe deplin, fără competiție vizuală.

Puternic modificată în perioada comunistă, casa își pierduse multe dintre proporțiile și detaliile definitorii. În locul unei restaurări nostalgice, proiectul s-a concentrat pe păstrarea elementelor rămase și pe restabilirea clarității printr-un limbaj arhitectural contemporan, ancorat în permanență și rigoare. Circulațiile au fost regândite, ierarhiile spațiale restabilite, iar constrângerile, atât structurale, cât și birocratice, au devenit instrumente pentru rafinarea planului într-o succesiune coerentă de camere, fiecare funcționând ca un mediu distinct de contemplare.

Trei elemente-cheie au fost păstrate și restaurate pentru a ancora continuitatea istorică a clădirii: fațada și cele două scări. Scara centrală din lemn a fost restaurată integral pentru a-și recăpăta rolul de ax vertical al casei, în timp ce scara secundară din beton și terrazzo a fost curățată și polisată, păstrându-și integritatea originală. Împreună, ele reflectă abordarea proiectului, integrarea timpului, nu ștergerea lui.

Alegerile materiale consolidează atmosfera discretă. Piatra Ceppo di Gré marchează pragurile și deschiderile, pardoselile de tip herringbone din lemn negru ancorează paleta luminoasă, iar marmura apare selectiv, cel mai evident într-o masă monolitică din zona de dining. Accente subtile de alamă și auriu patinat introduc profunzime fără a perturba calmul general.

Piesele de mobilier și corpurile de iluminat au fost alese ca extensii sculpturale ale arhitecturii, funcționale, dar expressive, susținând caracterul aproape de galerie al spațiului, fără a pierde căldura domestică. Chiar și spațiile secundare au fost tratate cu intenție curatorială: în toaleta de oaspeți, o nișă de duș neutilizată a fost transformată într-un loc de expunere, convertind o zonă strict funcțională într-un moment intim de expoziție.

În esență, renovarea propune o locuință definită printr-o intervenție arhitecturală temperată și claritate spațială, un cadru tăcut și deliberat în care istoria este recunoscută prin fragmentele păstrate, iar o colecție puternică de artiste își găsește locul central.