MuroMuro

MuroMuro Studio, fondat de Ioana Chifu și Onar Stănescu, este un birou de arhitectură și design cu o practică profesională ce acoperă o gamă largă de tipologii, de la spații publice și locuințe private la retail, design de obiect, design expozițional și proiecte culturale.

Din 2022, odată cu deschiderea Grotto Gallery, biroul și-a extins direcția creativă către arta contemporană și practica curatorială, explorând intersecția dintre arhitectură, design și artă prin proiecte cu o puternică componentă conceptuală.

Estetica lor este definită de un limbaj formal riguros articulat, un interes pronunțat pentru materialitate, forme geometrice clare și o viziune care îmbină funcționalitatea cu expresivitatea, fie în obiecte, spații interioare sau scenografii expoziționale.

În 2025, alături de artistul Vlad Nancă și curatoarea Cosmina Goagea, Muromuro Studio semnează proiectul Human Scale, reprezentând România la cea de-a 19-a Bienală de Arhitectură de la Veneția.

Iată cele 5 proiecte MuroMuro expuse în cadrul expoziției Matter over Data.

Amenajări interioare:

1. Basm - Whisky and cigar bar

Basm este un spațiu conceput în jurul experienței degustării de whisky, oferind o selecție extinsă de băuturi contruită între rigoare și căldură, generând un ambient intim și captivant. Elementele centrale ale proiectului, care subliniază caracterul distinct al barului, sunt masa de degustare și corpul construit pentru expunerea sticlelor din spatele barului. Sculpturale și impunătoare, acestea ancorează spațiul, evidențiind bogăția experienței de degustare.

Pentru a intensifica intimitatea ritualului, au fost introduse drapaje textile suspendate deasupra meselor, care aduc atât structură, cât și o notă de delicatețe. Aceste suprafețe fluide temperează liniile geometrice stricte ale mesei centrale și ale mobilierului, adăugând o senzație de confort.

Atmosfera calmă este amplificată de o lampă centrală din hârtie de orez, care completează fundalul textil și difuzează o lumină joasă și uniformă în întreg spațiul. Paleta cromatică, construită din tonuri naturale calde pe un fundal neutru, definește un interior rafinat și primitor.

Foto: Vlad Pătru

2. Berliner Donuts - One Verdi Park

Situat la parterul ansamblului One Verdi Park, pe strada Barbu Văcărescu, Berliner Donuts ocupă o poziție vizibilă în proximitatea Parcului Verdi, într-un nod urban în curs de consolidare, care devine treptat un reper pentru cartier. Proiectul este fundamentat pe o abordare sustenabilă, care privilegiază precizia în detrimentul excesului. În locul unor intervenții stratificate, amenajarea se construiește pe ceea ce era deja prezent, reinterpretând materialele existente și elementele tehnice ca părți active ale narațiunii spațiale. Această strategie a permis un echilibru calibrat între eficiență, sustenabilitate și claritate expresivă.

Un gest central al proiectului a presupus aducerea elementelor de fundal în prim-plan. Panourile de gips-carton, de obicei neutre și trecute cu vederea, devin registrul cromatic și materialul reper al spațiului. Suprafața lor texturată și imperfectă contrastează cu rigoarea mobilierului geometric, stabilind un dialog între brut și controlat. Designul operează în această tensiune, integrând atât gesturi deliberate, cât și condiții existente, păstrând un caracter deschis și imediat.

În centrul compoziției, un bar din oțel inoxidabil ancorează interiorul și prezintă produsele Berliner Donuts, în timp ce mobilierul de șezut, realizat din stejar vopsit și definit de aceeași rigoare formală, completează compoziția și consolidează echilibrul spațial al ansamblului

Strategia de iluminat consolidează limbajul utilitar al proiectului. Tuburi de neon reciclate sunt grupate în jurul unui element LED liniar, montat pe un traseu de cabluri expus care plutește deasupra barului, amplificând estetica tehnică.

Berliner Donuts propune o estetică clară și stratificat, în care elementele tehnice sunt recontextualizate, iar onestitatea materială devine principalul instrument expresiv. Rezultatul este un spațiu care aduce în prim-plan procesul la fel de mult ca produsul, invitând vizitatorii într-un mediu definit de contrast, rigoare și o reinterpretare atentă a cotidianului.

Foto: Vlad Pătru

3. Chariot Cafe

Chariot Cafe este definit de elemente arhitecturale care evidențiază caracterul istoric al locului, profund influențat de stilul său eclectic. În proiectarea cafenelei, ne-am propus să punem în valoare aceste elemente purtenice de limbaj printr-o intervenție subtilă și respectuoasă, care le menține în prim-plan, asigurând în același timp o coerența stilistică. Astfel, cele două spații interioare ale cafenelei construiesc două narațiuni distincte: zona barului transmite un sentiment de permanență, obținut prin forme simple, sculpturale, care par extrase dintr-un întreg unitar, atât prin geometrie, cât și prin materialitate, în timp ce „biblioteca” este concepută ca un refugiu structurat și disciplinat, în care elementele din lemn de nuc creează o atmosferă intimă.

Am ales să expunem plafonul original din beton prin îndepărtarea straturilor vechi de tencuială, care, parțial decopertate, au adăugat caracter și autenticitate spațiului. Această textură a stat la baza selecției materialelor noi propuse: pardoseală din microciment, suprafețele din calcar ale barului și blatul din Corian, toate alese în tonuri calde de bej. Având în vedere că zona barului se deschide către exterior printr-o fațadă vitrată generoasă, a fost esențială armonizarea cu fațada clădirii. La exterior, treptele din beton propuse, completate de mobilier minimalist din inox si oțel galvanizat, creează o atmosferă de tipul unei piațete urbane.

Prin utilizarea unor materiale în nuanțe similare de bej, am creat o continuitate vizuală care amplifică percepția spațiului. În același timp, piesa centrală din inox curbat reflectă spațiul într-o manieră difuză, ușor distorsionată, invitând la introspecție și interacțiune.

Iluminatul joacă un rol esențial în proiect, completând organizarea funcțională și evidențiind elementele cheie. În zona barului, lumina indirectă pune în valoare textura plafonului expus și învăluie într-o lumină caldă spațiul de lucru. În „bibliotecă”, iluminatul punctual definește zonele de interes, accentuează intimitatea meselor și evidențiază obiectele expuse, adăugând profunzime și delimitând zone de intimitate.

Foto: Vlad Pătru

Design de produs:

4. Altar

ALTAR este un obiect funcțional și contemplativ care explorează dualitatea dintre ascuns si expus, dintre intimitate și dezvăluire, pătrunzând mai adânc în complexitățile narațiunilor personale și în prezentarea atent curatoriată a egoului.

Realizat cu precizie din elemente minimale de aluminiu și inox, obiectul este compus din patru stâlpi supli, articulați de patru rafturi discrete. Segmentele superioare și inferioare sunt închise de o perdea din franjuri fin țesută, care introduce un notă de ambiguitate peste compartimentele ascunse. Acest secret deliberat este poziționat la îndemână, sugerând posibilitatea de a fi dezvăluit. În schimb, cele două segmente centrale rămân deschise și devin un spatiu de expunere pentru obiectele personale. Aici, bunurile colecționarului sunt dezvăluite, încurajând o conexiune între obiect și privitor, dezvăluind adevărul ales. Contrastul dintre ascuns și revelat evidențiază seria neobosită de decizii prin care identitatea este construită și performată, punând în același timp sub semnul întrebării autenticitatea acestui proces.

Foto: Vlad Pătru

5. Human Scale – Venice Architecture Biennale 2025

Echipă: Muromuro Studio & Vlad Nancă

Curated by Cosmina Goagea

IRCCU, Venice

Ca parte a Bienalei de Arhitectură de la Veneția 2025, Galeria IRCCU devine un spațiu de cercetare și experimentare, extinzând proiectul Human Scale prezentat în Pavilionul României. Aceasta aduce în prim-plan resursele documentare care au stat la baza expoziției, sub forma unei arhive extinse de desene realizate de arhitecți români de-a lungul secolului XX. Selecția, organizată cronologic pe decade și ghidată de relevanța figurii umane, conturează o istorie socială a arhitecturii din România, evidențiind totodată sincronizarea acesteia cu evoluțiile internaționale. Studierea acestor desene oferă perspective asupra ideologiilor și viziunilor arhitecților, prezentând modul în care ne raportăm la și reinterpretăm astăzi arhitectura modernistă.

Expoziția reunește o arhivă amplă de desene de arhitectură produse în România de-a lungul secolului XX, organizate cronologic pe decade. Selecția urmează un criteriu precis, dar subtil: prezența figurii umane ca element de măsură, proiecție și imaginație. Extrase din lucrări studențești, proiecte profesionale și arhive instituționale, aceste desene dezvăluie nu doar intenții formale și tehnice, ci și narațiuni sociale implicite, oferind indicii despre modul în care arhitectura și-a negociat constant relația cu corpul uman.

Prezentate sub forma unei arhive stratificate și accesibile, desenele sunt însoțite de o masă centrală de studiu care ancorează spațiul ca loc de cercetare, nu doar de contemplare. Vizitatorii sunt invitați să exploreze materialul atât individual, cât și colectiv, transformând actul privirii într-o formă de investigare. Astfel, expoziția poziționează desenul nu ca pe un artefact static, ci ca pe un document viu, capabil să transmită moduri de gândire, ideologii și aspirații de-a lungul timpului.

În acest context, Human Scale propune o revenire la inteligența încorporată în desenul de mână, înțeles ca un rezervor cultural comun. Arhiva devine un instrument pentru reinterpretarea modernității și a promisiunilor sale, deschizând totodată întrebări despre cum poate fi reimaginată arhitectura astăzi, prin atenție la scară, corporalitate și la relația subtilă dintre gestul individual și memoria colectivă.

Prin alăturarea unor lucrări canonice cu contribuții mai puțin cunoscute sau anonime, expoziția construiește o narațiune non-ierarhică a producției arhitecturale. Aceasta dezvăluie un continuum în care figura umană persistă atât ca subiect, cât și ca măsură, conectând contexte istorice și preocupări contemporane. În acest fel, Galeria IRCCU funcționează nu doar ca un spațiu de expunere, ci ca un cadru activ de reflecție asupra capacității arhitecturii de a înregistra, modela și anticipa forme de viață.

Foto: YWP studio