Ada s-a născut în ’90 la Brașov și tocmai a absolvit Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM București. Între 2011-2012 a studiat la ENSAM Montpellier, Franța, prin programul Erasmus. A urmat un internship la EXHIBIT Arhitectura, Brașov, și altul la DC Alliance în Shanghai, China.
CENTRU DE REEDUCARE
Un centru de reeducare este o comunitate, un adăpost, un loc specializat în recuperarea, formarea profesională și reintegrarea socială a minorilor ce au comis infracțiuni. Astfel, utilizatorii sunt copiii ce au peste 14 ani și care pot fi încarcerați maxim 3 ani.
Așadar, această etapă din viața minorilor este una temporară, ce acționează ca un mecanism recuperator, devenind un altfel de acasă. Având în vedere că un centru de reeducare este, într-o oarecare măsură, un program privativ de libertate, provocarea a constat în modul de tratare a limitelor. Plecând de la ideea că zidul separă, desparte și adăpostește, organizarea spațiilor interiore pleacă de la el.
Zidurile create împart spații, adăpostesc funcțiuni și dau naștere unor zone interioare și exterioare. Din element plat, rigid, zidul capătă atașament, dimensiuni și valori. Zidul primește o valoare poetic-evocativă, marcând un loc și un timp.
Fie că este la interior sau afară, limita devine zid, primește spații si câștigă valori. Este vorba despre o diversitate și o bogăție a spațiilor cu anumite calități, unde copiii își pot găsi locul, un spațiu al „crimei și al pedepsei”, dar capabil să arate calea către eliberare și speranță.
De la limită la zid, spațiu, sens. Zidul separă, desparte și apără. Întreaga organizare a spațiilor pornește de la acest element rigid, care capătă atașament, dimensiuni și valori. Zidul devine spațiu și umanizează. El capătă o valoare poetică, capabil să marcheze un loc și un timp.
CENTRU DE REEDUCARE
Un centru de reeducare este o comunitate, un adăpost, un loc specializat în recuperarea, formarea profesională și reintegrarea socială a minorilor ce au comis infracțiuni. Astfel, utilizatorii sunt copiii ce au peste 14 ani și care pot fi încarcerați maxim 3 ani.
Așadar, această etapă din viața minorilor este una temporară, ce acționează ca un mecanism recuperator, devenind un altfel de acasă. Având în vedere că un centru de reeducare este, într-o oarecare măsură, un program privativ de libertate, provocarea a constat în modul de tratare a limitelor. Plecând de la ideea că zidul separă, desparte și adăpostește, organizarea spațiilor interiore pleacă de la el.
Zidurile create împart spații, adăpostesc funcțiuni și dau naștere unor zone interioare și exterioare. Din element plat, rigid, zidul capătă atașament, dimensiuni și valori. Zidul primește o valoare poetic-evocativă, marcând un loc și un timp.
Fie că este la interior sau afară, limita devine zid, primește spații si câștigă valori. Este vorba despre o diversitate și o bogăție a spațiilor cu anumite calități, unde copiii își pot găsi locul, un spațiu al „crimei și al pedepsei”, dar capabil să arate calea către eliberare și speranță.
De la limită la zid, spațiu, sens. Zidul separă, desparte și apără. Întreaga organizare a spațiilor pornește de la acest element rigid, care capătă atașament, dimensiuni și valori. Zidul devine spațiu și umanizează. El capătă o valoare poetică, capabil să marcheze un loc și un timp.
