Pretextul de la care pornește proiectul meu e reprezentat de poemul „Corabia nebunilor” al lui Sebastian Brant, (sec.16), de pictura cu același nume a lui Hieronymus Bosch, de „Istoria nebuniei în epoca clasică” a lui Michel Foucault. Alegoria lor descrie imaginea unui vas fără cârmaci, deci fără direcție, pe care erau îmbarcați nebunii, smintiții, frivolii orașelor. Aceștia deveneau prizonieri ai propriei plecări, erau încredințați destinului, aveau șansa purificării pe aria rătăcitoare a apelor.
În lucrarea mea, ridicolul, monstruozitatea, batjocura sunt șterse. Corabia este o lume lirică, intimă, o lume a speranței: o scară mobilă, moale, pufoasă, călduroasă, tiptilă. Un ax al lumii pe care se poate înainta spiritual, se poate urca în ceruri și se poate coborî.
În lucrarea mea, ridicolul, monstruozitatea, batjocura sunt șterse. Corabia este o lume lirică, intimă, o lume a speranței: o scară mobilă, moale, pufoasă, călduroasă, tiptilă. Un ax al lumii pe care se poate înainta spiritual, se poate urca în ceruri și se poate coborî.
