Alexandra Ivanciu este absolventă a secției Fotografie, Video, Procesarea Computerizată a Imaginii, în cadrul UNARTE. Practica sa artistică este o fuziune între performance, video și sunet și are ca subiect principal traiectoria corpului între problematicile sociale și politice în societatea contemporană.
ACT THE GAP
Pornind de la un studiu al tipurilor de reprezentare a femeii în istoria artei și continuând cu un studiu al stereotipurilor existente în societatea contemporană, proiectul "Act the Gap" dorește să atragă atenția asupra dimensiunii problematice pe care o presupun standardele de frumusețe și comportament în ceea ce privește femeia contemporană. Demersul este construit pornind de la experiența și observarea propriei persoane, apoi extins la o analiză socioculturală a normelor impuse, ce creează diferențe majore de gen și impun numai două mari categorii: masculin și feminin (în această ordine). Gesturile și posturile considerate banale, care fac parte din rutina de zi cu zi sunt gesturi care inhibă și limitează și care comportă, de fapt, o dimensiune mult mai complexă, dialectică: un construct socio-cultural, care se ascunde și se oferă, în același timp, privirii, sub această mască a banalității. Reprezentarea fluctuează astfel înte vizibil, adică perceptibil, și invizibil, datorită caracterului comun, deci ceva ce este trecut deja cu vederea – iată cum însăși sintagma aceasta pare să conțină dualitatea imaginii și a percepției: vedem, dar nu vedem nimic.
ACT THE GAP
Pornind de la un studiu al tipurilor de reprezentare a femeii în istoria artei și continuând cu un studiu al stereotipurilor existente în societatea contemporană, proiectul "Act the Gap" dorește să atragă atenția asupra dimensiunii problematice pe care o presupun standardele de frumusețe și comportament în ceea ce privește femeia contemporană. Demersul este construit pornind de la experiența și observarea propriei persoane, apoi extins la o analiză socioculturală a normelor impuse, ce creează diferențe majore de gen și impun numai două mari categorii: masculin și feminin (în această ordine). Gesturile și posturile considerate banale, care fac parte din rutina de zi cu zi sunt gesturi care inhibă și limitează și care comportă, de fapt, o dimensiune mult mai complexă, dialectică: un construct socio-cultural, care se ascunde și se oferă, în același timp, privirii, sub această mască a banalității. Reprezentarea fluctuează astfel înte vizibil, adică perceptibil, și invizibil, datorită caracterului comun, deci ceva ce este trecut deja cu vederea – iată cum însăși sintagma aceasta pare să conțină dualitatea imaginii și a percepției: vedem, dar nu vedem nimic.
