The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

Termeni și condiții ale The Institute și politica de confidențialitate a datelor cu caracter personal. 

 
 

Alexandra Ivanciu // Act the gap

Article / 28 Oct 2015 / Participant DIPLOMA 2015
  • Alexandra Ivanciu // Act the gap
  • Alexandra Ivanciu // Act the gap
  • Alexandra Ivanciu // Act the gap
  • Alexandra Ivanciu // Act the gap
1/4
Alexandra Ivanciu este absolventă a secției Fotografie, Video, Procesarea Computerizată a Imaginii, în cadrul UNARTE. Practica sa artistică este o fuziune între performance, video și sunet și are ca subiect principal traiectoria corpului între problematicile sociale și politice în societatea contemporană.

ACT THE GAP

Pornind de la un studiu al tipurilor de reprezentare a femeii în istoria artei și continuând cu un studiu al stereotipurilor existente în societatea contemporană, proiectul "Act the Gap" dorește să atragă atenția asupra dimensiunii problematice pe care o presupun standardele de frumusețe și comportament în ceea ce privește femeia contemporană. Demersul este construit pornind de la experiența și observarea propriei persoane, apoi extins la o analiză socioculturală a normelor impuse, ce creează diferențe majore de gen și impun numai două mari categorii: masculin și feminin (în această ordine). Gesturile și posturile considerate banale, care fac parte din rutina de zi cu zi sunt gesturi care inhibă și limitează și care comportă, de fapt, o dimensiune mult mai complexă, dialectică: un construct socio-cultural, care se ascunde și se oferă, în același timp, privirii, sub această mască a banalității. Reprezentarea fluctuează astfel înte vizibil, adică perceptibil, și invizibil, datorită caracterului comun, deci ceva ce este trecut deja cu vederea – iată cum însăși sintagma aceasta pare să conțină dualitatea imaginii și a percepției: vedem, dar nu vedem nimic.