Alexandru Gâlmeanu
Alexandru Gâlmeanu - Asocieri
Alexandru Gâlmeanu - Asocieri
Alexandru Gâlmeanu - Asocieri
Alexandru Gâlmeanu - Asocieri
Alexandru Gâlmeanu - Asocieri
Alexandru Gâlmeanu - Asocieri
Alexandru Gâlmeanu - Asocieri
Întotdeauna seria asta am considerat-o o poveste despre viață, nu una despre arhitectură
Pe lângă expozițiile și intervențiile de la Combinatul Fondului Plastic, anul acesta Romanian Design Week a pregătit și o versiune digitală a festivalului: o galerie online a proiectelor expuse în timpul RDW, o serie video cu designeri români, interviuri cu specialiști internaționali, un e-paper, un proiect fotografic special, precum și conținut dezvoltat alături de partenerii festivalului.
Astăzi vorbim cu Alexandru Gâlmeanu, fotograf și videograf care activează în București, despre proiectul său, Asocieri, care va putea fi văzut la Romanian Design Week, între 11 și 20 septembrie. Majoritatea proiectelor lui sunt concentrate în zona editorială, publicitară și de fotografie experimentală, fiind atras în mod special de categoriile care implică oameni.
1. Povestește-ne puțin despre proiectul Asocieri. Ce reprezintă și cum a luat naștere?
E un proiect atipic pentru mine, având în vedere că sunt recunoscut ca fiind un fotograf de portret. Seria s-a născut oarecum organic, fără un plan anume și a prins contur după o vreme, analizându-mi rezultatele pe anumite subiecte.
Totul a început în momentul în care, cumva inexplicabil pentru mine, am început să fotografiez fațade de clădiri. Căutam un anumit tip de clădire, cu o formă-unitate repetitivă, cu un tip de pattern, în mod special fereastra, care părea că se repetă la infinit. Am avut un succes nebănuit cu seria asta, pentru care mulți, spre mirarea mea, au început să mă considere fotograf de arhitectură, mai ales în contextul în care eu nu căutam arhitectura fațadelor, ci mai degrabă unitatea lor primară căreia i-am spus „unitate de locuit”. Eu îmi imaginam povești și întâmplări, vieți diferite la fiecare fereastră, cumva o fațadă uniformă care ascunde o viață total neuniformă, ca un fel de contrast între ce e vizibil și ce anume ți-ai imagina despre viața din interior. În spatele ferestrelor identice, oamenii trăiesc diferit, chiar dacă au la dispoziție tipul ăsta standardizat de unitate de locuit. Întotdeauna seria asta am considerat-o o poveste despre viață, nu una despre arhitectură.
După această conturare inițială, obținută, repet, oarecum organic, am început să am și căutări intenționate în legatură cu proiectul acesta. „Asocieri", așa cum spune și cuvântul, reprezintă asocieri vizuale între elemente grafice similare ca formă (compozițional vorbind), dar extrem de diferite în esență (dintr-un punct de vedere emoțional). Pornind de aici, lucrurile s-au dezvoltat într-un mod pe care îl consider firesc. Pe lângă fațade, au început să mă pasioneze și alte tipuri de caroiaje și simetrii grafice. Le-am găsit în mai toate locurile prin care am umblat. Am fotografiat șezlonguri și umbrele de soare frumos aranjate pe plajă, parcări imense pline de automobile, ambarcațiuni în porturi, vagoane și tiruri, precum și caroiaje de morminte în cimitire. Așa s-a născut proiectul Asocieri și asta vrea să spună: este vorba despre unitatea de locuit uniformă, standardizată și repetitivă, în contrast cu posibila viață din interiorul ei, despre cât de uniformă poate fi creația noastră (designul, dacă vrei), mai ales în epoca asta industrială versus cât de neuniformă e viața în perimetrul acestor „unități de locuit”.
2. Cum ai (re)evalua abordarea acestor compoziții acum, în pandemie?
Nu îmi dau seama cum pot reevalua proiectul în context de pandemie, îmi imaginez doar că poveștile de viață, unicitatea vieții se dezvoltă chiar și mai intens în spatele acestor tipare repetitive. Ferestrele uniforme ale fațadelor ascund și mai multe povești de viață, odată cu izolarea. Oamenii au stat în case, viața s-a petrecut mai mult în interior, iar „unitatea de locuit" cred că a avut un efect emoțional și mai intens asupra celor care au ocupat-o.
3. Ce provocări a ridicat acest proiect și cât de complicat a fost el din punct de vedere logistic?
Nu pot să îl numesc un proiect complicat. E ceva ce am făcut în timpul meu liber, de plăcere. Fotografic vorbind, nu e nici pe departe cea mai complicată lucrare pe care am făcut-o. O văd ca pe o fotografie documentară, în care principala muncă se întâmplă la nivelul identificării locațiilor potrivite și la găsirea celor mai bune unghiuri care să sublinieze intenția și discursul autorului. Sigur, având în vedere că seria lărgită a imaginilor este realizată pe patru continente și în mai bine de opt ani de zile, ai putea spune că este o muncă titanică, dar realitatea este că nu am simțit niciun efort.
4. Cum îți dorești să dezvolți proiectul în viitor?
Dorința mea este să îl continui. Îl consider un proiect aflat în desfășurare. Nu îmi dau seama unde va duce și ce formă va avea peste câțiva ani. Îmi place ideea de a-l lăsa să crească organic, în funcție de exemplele pe care le găsesc de fotografiat și de modul în care se va decanta pentru mine subiectul.
5. Care sunt, în opinia ta, elementele fotografiei care presupun design și care este relația dintre cele două domenii? Cât, cum și unde se intersectează ele?
Dacă ar fi să iau explicația cuvântului „design” în varianta de dicționar, el reprezintă planul tuturor elementelor estetice și funcționale necesare pentru creația unui obiect. Există o convingere, mai ales printre designeri, că fotografia nu ar putea fi considerată o formă de design, lucru cu care eu nu aș fi de acord. E adevărat că depinde de ce anume vrei să înțelegi prin design și ce anume consideri a fi fotografia. Totuși, dacă ești de acord cu afirmația că o fotografie, în forma ei finală, poate fi considerată un obiect, dacă identifici rolul funcțional al acelei fotografii și dacă poți să îi descrii elementele de compoziție constitutive, atunci e ușor să accepți faptul că fotografia reprezintă, cu certitudine, o formă de design. Fotografii care își gândesc în detaliu imaginile, care își construiesc compozițiile, care lucrează cu un plan în minte și care nu lasă la întâmplare nici un element constitutiv al unei imagini (de la concept până la printul final, eventual până la peretele unde acel print va fi afișat), ei sunt cu siguranță și designeri. În plus, pe lângă cele de mai sus, e de necontestat faptul că fotografia participă frecvent la câteva forme de design. Pot lua rapid în calcul domeniul graphic design-ului, dar și al designului de interior, unde de cele mai multe ori fotografia reprezintă un element constitutiv. Eu am toată convingerea că fotografia își are locul ei, de sine stătător, în lumea designului.
6. Care consideri că sunt cele mai importante elemente ale unei fotografii bune?
Evident, cel mai important element al unei fotografii bune este reprezentat de compoziție. Prin compoziție, într-o accepțiune largă, înțeleg toate elementele estetice, funcționale și emoționale ale unei imagini. Elementele compoziției (forme, culoare, precum și așezarea acestora în cadru) contribuie cu siguranță la livrarea unui anumit mesaj, cu care un anumit public poate rezona. Dacă e să fac o analogie cu pictura și o să mă întrebi din ce anume e constituită, răspunsul ar fi simplu: o pată de vopsea pe o pânză. Cumva asta se întâmplă și în fotografie: ai o sumă de pixeli, care, aranjați într-un anumit fel, provoacă emoție.
7. Dar cele mai importante principii ale unui design relevant?
Cred că principalele elemente ale unui design reușit sunt doar câteva, poate astea trei: utilitatea, funcționalitatea și armonia. Dacă un design este funcțional, util și armonios, nu cred că ai cum să greșesti cu el. Totuși, aș pune funcționalitatea înaintea frumuseții, chiar dacă nu toată lumea ar fi de acord cu mine aici și chiar dacă în fotografie nu respect neapărat regula asta :).
8. Ce alte proiecte mai dezvolți momentan și ce îți propui pentru viitor, din punct de vedere profesional?
Nu am lucruri extrem de coerente în dezvoltare în momentul de față. Cred că vreau să fac un mini-shop online unde să vând printuri în ediție limitată ale unor fotografii făcute de mine. Poate îl deschid spre toamnă, așa, pentru fanii apropiați. În viitor îmi propun o anumită adaptare la nou, aș numi-o chiar mai mult decât adaptare, chiar o îmbrățișare a noului. Fotografia a fost în permanență și o artă tehnică, care, în general, se înțelege bine cu noile tehnologii. De asemenea, fotografia migrează foarte rapid spre creația video. Nu îmi dau seama dacă într-un viitor pe termen mediu va mai fi vreo diferență între aceste două domenii.
Romanian Design Week 2020, un eveniment prezentat de The Institute și UniCredit Bank, va dezvolta anul acesta o ediție specială în perioada 11-20 septembrie, menită să evidențieze rolul esențial al designului în proiectarea unui viitor mai bun, într-o perioadă în care creativitatea a devenit mai importantă ca niciodată. Festivalul abordează SCHIMBAREA, temă anunțată încă de la începutul anului, actualizându-și discursul și proiectele prezentate în acord cu transformările și contribuțiile aduse de industriile creative în perioada pandemiei, sub titulatura CHANGE 2.0.
Pe lângă expozițiile și intervențiile de la Combinatul Fondului Plastic, anul acesta Romanian Design Week a pregătit și o versiune digitală a festivalului: o galerie online a proiectelor expuse în timpul RDW, o serie video cu designeri români, interviuri cu specialiști internaționali, un e-paper, un proiect fotografic special, precum și conținut dezvoltat alături de partenerii festivalului.
Astăzi vorbim cu Alexandru Gâlmeanu, fotograf și videograf care activează în București, despre proiectul său, Asocieri, care va putea fi văzut la Romanian Design Week, între 11 și 20 septembrie. Majoritatea proiectelor lui sunt concentrate în zona editorială, publicitară și de fotografie experimentală, fiind atras în mod special de categoriile care implică oameni.
1. Povestește-ne puțin despre proiectul Asocieri. Ce reprezintă și cum a luat naștere?
E un proiect atipic pentru mine, având în vedere că sunt recunoscut ca fiind un fotograf de portret. Seria s-a născut oarecum organic, fără un plan anume și a prins contur după o vreme, analizându-mi rezultatele pe anumite subiecte.
Totul a început în momentul în care, cumva inexplicabil pentru mine, am început să fotografiez fațade de clădiri. Căutam un anumit tip de clădire, cu o formă-unitate repetitivă, cu un tip de pattern, în mod special fereastra, care părea că se repetă la infinit. Am avut un succes nebănuit cu seria asta, pentru care mulți, spre mirarea mea, au început să mă considere fotograf de arhitectură, mai ales în contextul în care eu nu căutam arhitectura fațadelor, ci mai degrabă unitatea lor primară căreia i-am spus „unitate de locuit”. Eu îmi imaginam povești și întâmplări, vieți diferite la fiecare fereastră, cumva o fațadă uniformă care ascunde o viață total neuniformă, ca un fel de contrast între ce e vizibil și ce anume ți-ai imagina despre viața din interior. În spatele ferestrelor identice, oamenii trăiesc diferit, chiar dacă au la dispoziție tipul ăsta standardizat de unitate de locuit. Întotdeauna seria asta am considerat-o o poveste despre viață, nu una despre arhitectură.
După această conturare inițială, obținută, repet, oarecum organic, am început să am și căutări intenționate în legatură cu proiectul acesta. „Asocieri", așa cum spune și cuvântul, reprezintă asocieri vizuale între elemente grafice similare ca formă (compozițional vorbind), dar extrem de diferite în esență (dintr-un punct de vedere emoțional). Pornind de aici, lucrurile s-au dezvoltat într-un mod pe care îl consider firesc. Pe lângă fațade, au început să mă pasioneze și alte tipuri de caroiaje și simetrii grafice. Le-am găsit în mai toate locurile prin care am umblat. Am fotografiat șezlonguri și umbrele de soare frumos aranjate pe plajă, parcări imense pline de automobile, ambarcațiuni în porturi, vagoane și tiruri, precum și caroiaje de morminte în cimitire. Așa s-a născut proiectul Asocieri și asta vrea să spună: este vorba despre unitatea de locuit uniformă, standardizată și repetitivă, în contrast cu posibila viață din interiorul ei, despre cât de uniformă poate fi creația noastră (designul, dacă vrei), mai ales în epoca asta industrială versus cât de neuniformă e viața în perimetrul acestor „unități de locuit”.
2. Cum ai (re)evalua abordarea acestor compoziții acum, în pandemie?
Nu îmi dau seama cum pot reevalua proiectul în context de pandemie, îmi imaginez doar că poveștile de viață, unicitatea vieții se dezvoltă chiar și mai intens în spatele acestor tipare repetitive. Ferestrele uniforme ale fațadelor ascund și mai multe povești de viață, odată cu izolarea. Oamenii au stat în case, viața s-a petrecut mai mult în interior, iar „unitatea de locuit" cred că a avut un efect emoțional și mai intens asupra celor care au ocupat-o.
3. Ce provocări a ridicat acest proiect și cât de complicat a fost el din punct de vedere logistic?
Nu pot să îl numesc un proiect complicat. E ceva ce am făcut în timpul meu liber, de plăcere. Fotografic vorbind, nu e nici pe departe cea mai complicată lucrare pe care am făcut-o. O văd ca pe o fotografie documentară, în care principala muncă se întâmplă la nivelul identificării locațiilor potrivite și la găsirea celor mai bune unghiuri care să sublinieze intenția și discursul autorului. Sigur, având în vedere că seria lărgită a imaginilor este realizată pe patru continente și în mai bine de opt ani de zile, ai putea spune că este o muncă titanică, dar realitatea este că nu am simțit niciun efort.
4. Cum îți dorești să dezvolți proiectul în viitor?
Dorința mea este să îl continui. Îl consider un proiect aflat în desfășurare. Nu îmi dau seama unde va duce și ce formă va avea peste câțiva ani. Îmi place ideea de a-l lăsa să crească organic, în funcție de exemplele pe care le găsesc de fotografiat și de modul în care se va decanta pentru mine subiectul.
5. Care sunt, în opinia ta, elementele fotografiei care presupun design și care este relația dintre cele două domenii? Cât, cum și unde se intersectează ele?
Dacă ar fi să iau explicația cuvântului „design” în varianta de dicționar, el reprezintă planul tuturor elementelor estetice și funcționale necesare pentru creația unui obiect. Există o convingere, mai ales printre designeri, că fotografia nu ar putea fi considerată o formă de design, lucru cu care eu nu aș fi de acord. E adevărat că depinde de ce anume vrei să înțelegi prin design și ce anume consideri a fi fotografia. Totuși, dacă ești de acord cu afirmația că o fotografie, în forma ei finală, poate fi considerată un obiect, dacă identifici rolul funcțional al acelei fotografii și dacă poți să îi descrii elementele de compoziție constitutive, atunci e ușor să accepți faptul că fotografia reprezintă, cu certitudine, o formă de design. Fotografii care își gândesc în detaliu imaginile, care își construiesc compozițiile, care lucrează cu un plan în minte și care nu lasă la întâmplare nici un element constitutiv al unei imagini (de la concept până la printul final, eventual până la peretele unde acel print va fi afișat), ei sunt cu siguranță și designeri. În plus, pe lângă cele de mai sus, e de necontestat faptul că fotografia participă frecvent la câteva forme de design. Pot lua rapid în calcul domeniul graphic design-ului, dar și al designului de interior, unde de cele mai multe ori fotografia reprezintă un element constitutiv. Eu am toată convingerea că fotografia își are locul ei, de sine stătător, în lumea designului.
6. Care consideri că sunt cele mai importante elemente ale unei fotografii bune?
Evident, cel mai important element al unei fotografii bune este reprezentat de compoziție. Prin compoziție, într-o accepțiune largă, înțeleg toate elementele estetice, funcționale și emoționale ale unei imagini. Elementele compoziției (forme, culoare, precum și așezarea acestora în cadru) contribuie cu siguranță la livrarea unui anumit mesaj, cu care un anumit public poate rezona. Dacă e să fac o analogie cu pictura și o să mă întrebi din ce anume e constituită, răspunsul ar fi simplu: o pată de vopsea pe o pânză. Cumva asta se întâmplă și în fotografie: ai o sumă de pixeli, care, aranjați într-un anumit fel, provoacă emoție.
7. Dar cele mai importante principii ale unui design relevant?
Cred că principalele elemente ale unui design reușit sunt doar câteva, poate astea trei: utilitatea, funcționalitatea și armonia. Dacă un design este funcțional, util și armonios, nu cred că ai cum să greșesti cu el. Totuși, aș pune funcționalitatea înaintea frumuseții, chiar dacă nu toată lumea ar fi de acord cu mine aici și chiar dacă în fotografie nu respect neapărat regula asta :).
8. Ce alte proiecte mai dezvolți momentan și ce îți propui pentru viitor, din punct de vedere profesional?
Nu am lucruri extrem de coerente în dezvoltare în momentul de față. Cred că vreau să fac un mini-shop online unde să vând printuri în ediție limitată ale unor fotografii făcute de mine. Poate îl deschid spre toamnă, așa, pentru fanii apropiați. În viitor îmi propun o anumită adaptare la nou, aș numi-o chiar mai mult decât adaptare, chiar o îmbrățișare a noului. Fotografia a fost în permanență și o artă tehnică, care, în general, se înțelege bine cu noile tehnologii. De asemenea, fotografia migrează foarte rapid spre creația video. Nu îmi dau seama dacă într-un viitor pe termen mediu va mai fi vreo diferență între aceste două domenii.
Romanian Design Week 2020, un eveniment prezentat de The Institute și UniCredit Bank, va dezvolta anul acesta o ediție specială în perioada 11-20 septembrie, menită să evidențieze rolul esențial al designului în proiectarea unui viitor mai bun, într-o perioadă în care creativitatea a devenit mai importantă ca niciodată. Festivalul abordează SCHIMBAREA, temă anunțată încă de la începutul anului, actualizându-și discursul și proiectele prezentate în acord cu transformările și contribuțiile aduse de industriile creative în perioada pandemiei, sub titulatura CHANGE 2.0.
