În proiectul de diplomă am urmărit să realizez un studiu asupra propriei persoane prin reperarea mai multor elemente ce fac sau au făcut parte din viața mea. Mă pot defini în multe moduri, însă am ales să mă definesc prin obiecte, momente sau poate chiar persoane datorită cărora sunt ceea ce sunt acum.
Fiecare lucrare, dar mai ales caiet, este în sine o poveste spusă prin imagini și câteva inserții de text. Eu știu de la ce am pornit, care este adevărata poveste. Așa cum eu, atunci când le privesc, îmi derulez în minte involuntar o poveste fie reală, fie inventată pe moment, așa consider că privitorul are dreptul să își facă propria lui poveste și să caute singur în imagini și în acele frânturi de text ceva cu care să se identifice.
Fiecare lucrare, dar mai ales caiet, este în sine o poveste spusă prin imagini și câteva inserții de text. Eu știu de la ce am pornit, care este adevărata poveste. Așa cum eu, atunci când le privesc, îmi derulez în minte involuntar o poveste fie reală, fie inventată pe moment, așa consider că privitorul are dreptul să își facă propria lui poveste și să caute singur în imagini și în acele frânturi de text ceva cu care să se identifice.
Pliculețele de zahar - Motivul pentru care am început să colecționez pliculețele de zahăr este pentru că mă fac să îmi aduc aminte involuntar de faptul că am avut curajul respectiv, dar și acel gram de nebunie amestecată cu puțină inspirație dulce. Acum, când mai adaug încă un pliculeț la colecție, nu pot spune că fac asta doar datorita acelui moment. Sigur că acesta este motivul pentru care am început această colecție dar motivul pentru care am continuat este simplu: sunt frumoase, simple (sau nu) sunt o imagine plăcută cu un conținut dulce.
Somnambulism și bufnițe - Bufnițele pentru că îmi plac și faptul că am fost somnambulă și încă mai vorbesc în somn, două lucruri separate dar cu ceva în comun. După mai multe etape parcurse în desfășurarea proiectului am realizat relația strânsă dintre aceste două subiecte și am considerat necesar să le lucrez împreună. Mi-am dat seama că dintre toate animalele care îmi plac, am ales intuitiv bufnițele pentru că acestea sunt și păsări ale nopții, sunt un simbol pentru mine și îmi amintesc de sindromul meu.
La și spre țară - Când eram mică mergeam foarte des la țară, de cele mai multe ori împreună cu verișoara mea, părinții ne duceau cu mașina și ne lăsau acolo pentru câteva săptămâni. Nu îmi pot explica de ce aveam o deosebită plăcere, când eram copil, să stau în poarta casei și să privesc în fiecare seară la șapte fix cum se întorceau vacile spre casă. Cu sau fără stăpân, ele își găseau drumul de fiecare dată. Am ales să discut acest subiect pentru că a fost un capitol foarte important în viața mea. Sunt fericită că am fost unul dintre acei copii care are bunici la țară și că măcar atunci nu mi-am petrecut tot timpul în acest spațiu urban plin de mașini și cu un ritm de viață mult prea rapid.
Șosete - Târziu am realizat ce sunt aceste lucruri de fapt pentru mine și pentru familia mea. Nu sunt doar haine, ceva cu care să îți acoperi picioarele; pentru noi sunt mai mult. Șosetele sunt un stil de viață. Sunt colorate, confortabile, cu sau fără degete, în dungi sau cu buline, din bumbac sau alte materiale. Pe tata dacă îl rog să îmi vorbească despre șosete îmi poate descrie totul în cel mai mic detaliu, de la tipul de fir pe care îl poți folosi până la finalizarea procesului, călcarea lor și etichetarea. Este afacerea familiei, nu e ceva ușor, dar într-un final este frumos.