The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

Termeni și condiții ale The Institute și politica de confidențialitate a datelor cu caracter personal. 

 
 

ANDREI JURUBIȚĂ // CENTRU DE ARHIVARE ȘI CERCETARE ÎN MUNICIPIUL GIURGIU

Article / 01 Oct 2018 / INSTITUTE.RO
  • ANDREI JURUBIȚĂ // CENTRU DE ARHIVARE ȘI CERCETARE ÎN MUNICIPIUL GIURGIU
  • ANDREI JURUBIȚĂ // CENTRU DE ARHIVARE ȘI CERCETARE ÎN MUNICIPIUL GIURGIU
  • ANDREI JURUBIȚĂ // CENTRU DE ARHIVARE ȘI CERCETARE ÎN MUNICIPIUL GIURGIU
  • ANDREI JURUBIȚĂ // CENTRU DE ARHIVARE ȘI CERCETARE ÎN MUNICIPIUL GIURGIU
  • ANDREI JURUBIȚĂ // CENTRU DE ARHIVARE ȘI CERCETARE ÎN MUNICIPIUL GIURGIU
1/5
Andrei este proaspăt absolvent al Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, specializarea arhitectură. Portofoliul lui cuprinde atât proiecte din facultate, concursuri, cât și diferite colaborări. Este pasionat de arhitectură și tehnologie, cât și de felul în care acestea conlucrează.

Centru de arhivare și cercetare în municipiul Giurgiu

Conformarea temei urmărește o problematică duală. În primul rând, aceasta caută să ofere un răspuns situației actuale a colecțiilor de artă ale Muzeului Județean ”Teohari Antonescu” din Giurigu și nevoii de salvgardare a acestora, fiind depozitate în condiții neprielnice și riscând degradarea sau chiar pierderea lor. Se încearcă astfel generarea unui ansamblu care să țină cont atât de exigențele unui spațiu expozițional, cât și de cele ale programului de arhivă, prin găsirea unui dozaj între expunere și conținere.

În al doilea rând, proiectul caută să conceptualizeze acest dojaz în raport cu modul în care el este perceput la scară umană – plonjarea în dimensiunea publică, printr-un obiect-articulație, aproape antitetic în concepere, ce se închide ermetic la nivelul superior, cu o detașare vizibilă față de lumea publică a parterului.