Arina Bican a studiat la Universitatea de Arte din București, a absolvit masterul în anul 2015, specializarea în artă murală. În general, lucrările artistei explorează teme legate de corpul uman, în mod special reprezintă o analiză aprofundată asupra artei figurative, asupra portretului.
Este interesată de tema portretului, datorită faptului că, dincolo de tehnica de reprezentare sau de viziune a artistului, portretul are o viaţă anterioară, trăieşte în sine şi transmite propriile mesaje sau trăiri privitorului, amestecul dintre reflecțiile interioare și tensiunea existenţială a realităţii.
ARHITECTURĂ-CORP-AMPRENTE-TEMPORALE
Lucrarea “Arhitectură-corp-amprente-temporale” este o instalație conceptuală, care depinde de un spațiu public din galerie pentru care a fost creată și pentru care s-a conceput un aranjament caracteristic. Opera nu poate fi transportată în alt loc, nici nu poate fi vândută, ea capătă astfel caracteristicile unei arte efemere, nu prin eroziunea și disoluția fizică a componentelor, ci prin suspendarea conotațiilor pe care le-a presupus această temporară compoziție. Dincolo de momentul impactului pe care îl trezește în cadrul unei manifestări, care a avut loc în Noaptea Galeriilor, instalația va rămâne în memorie prin documente fotografice sau filme.
Lucrarea constă în transformarea unei scări de element arhitectural, prin împachetarea cu tifon. Casa a fost asociată cu corpul artistei, deoarece ea se simte înlănţuită, captivă în societatea în care trăiește. Artista s-a gândit să împacheteze treptele cu tifon, care reprezintă protejarea lor, pentru că ele sunt călcate zi de zi , iar pașii care vin din exterior uzează treptele.
A asociat această imagine cu trăirile ei, simţea că nu poate să respire într-o societate care restricționează libertatea individului prin impunerea regulior, simțea o senzație de apăsare, de disconfort. Treptele “simt” , în timp, urmele pașilor celor care au trecut pe acolo și ar avea de suferit asemenea unui organ care ar fi supus unei permanențe presiuni.
Scopul lucrării este de a promova arta în spaţiul public, care devine locul comun al preocupărilor de cercetare teoretică şi practică. Spaţiul public este un organism în continuă transformare. Intervenţia artistică a creatorului are menirea de a răspunde unor criterii de valoare estetică şi culturală ca ecou al destinaţiei sau funcţiei unui anumit spaţiu. Actul artistic de ambientare în spaţiul public înseamnă o permanentă relaţie cu aspectele de transformare.
Este interesată de tema portretului, datorită faptului că, dincolo de tehnica de reprezentare sau de viziune a artistului, portretul are o viaţă anterioară, trăieşte în sine şi transmite propriile mesaje sau trăiri privitorului, amestecul dintre reflecțiile interioare și tensiunea existenţială a realităţii.
ARHITECTURĂ-CORP-AMPRENTE-TEMPORALE
Lucrarea “Arhitectură-corp-amprente-temporale” este o instalație conceptuală, care depinde de un spațiu public din galerie pentru care a fost creată și pentru care s-a conceput un aranjament caracteristic. Opera nu poate fi transportată în alt loc, nici nu poate fi vândută, ea capătă astfel caracteristicile unei arte efemere, nu prin eroziunea și disoluția fizică a componentelor, ci prin suspendarea conotațiilor pe care le-a presupus această temporară compoziție. Dincolo de momentul impactului pe care îl trezește în cadrul unei manifestări, care a avut loc în Noaptea Galeriilor, instalația va rămâne în memorie prin documente fotografice sau filme.
Lucrarea constă în transformarea unei scări de element arhitectural, prin împachetarea cu tifon. Casa a fost asociată cu corpul artistei, deoarece ea se simte înlănţuită, captivă în societatea în care trăiește. Artista s-a gândit să împacheteze treptele cu tifon, care reprezintă protejarea lor, pentru că ele sunt călcate zi de zi , iar pașii care vin din exterior uzează treptele.
A asociat această imagine cu trăirile ei, simţea că nu poate să respire într-o societate care restricționează libertatea individului prin impunerea regulior, simțea o senzație de apăsare, de disconfort. Treptele “simt” , în timp, urmele pașilor celor care au trecut pe acolo și ar avea de suferit asemenea unui organ care ar fi supus unei permanențe presiuni.
Scopul lucrării este de a promova arta în spaţiul public, care devine locul comun al preocupărilor de cercetare teoretică şi practică. Spaţiul public este un organism în continuă transformare. Intervenţia artistică a creatorului are menirea de a răspunde unor criterii de valoare estetică şi culturală ca ecou al destinaţiei sau funcţiei unui anumit spaţiu. Actul artistic de ambientare în spaţiul public înseamnă o permanentă relaţie cu aspectele de transformare.