Patru artiști pasionați de artă și știință lansează un open call pentru „Art Clinical Tests”, un eveniment inedit în urma căruia participanți devin co-autori ai unei instalații colective și participative care propune o experiență de descifrare a reacției pe care o avem în interacțiunea cu tehnologia.
The Somatist, The Entropist & The Skeptic este numele proiectului realizat de Floriama Candea, Sabina Suru & Andrei Tudose și Cătălin Crețu, cu care am stat de vorbă pentru a afla mai multe despre „Art Clinical Tests”, care va avea loc între 9-15 iunie la Atelierele Malmaison din București, și la care doritorii se pot înscrie aici.
Sunteți autorii unui proiect de cercetare și producție artistică al Asociației Qolony, aflat la intersecția dintre artă și știință, din care va rezulta o instalație participativă. Ce înseamnă asta, mai precis?
Floriama Candea: The Somatist, The Entropist and The Skeptic este un proiect în care câțiva artiști colaborează cu un programator și un fizician, animați de scopul de a investiga relația dintre oameni și tehnologie. Miza acestei investigații este crearea unui cadru artistic care să genereze conștientizare despre gradul de responsabilitate pe care îl avem cu toții în această relație. Pe scurt, eu, Cătălin Crețu, Sabina Suru și Andrei Tudose generăm niște situații de interacțiune între public și unele obiecte tehnologizate, situații ce considerăm că au potențialul de a-i stimula pe oameni să reflecte asupra proceselor algoritmice care stau la baza realității digitale sau a schimbului de date dintre organisme și internet (Internetul Lucrurilor). Publicul este foarte important în acest proiect, el ne este colaborator direct întrucât folosim date pe care oamenii consimt să ni le doneze pentru a le converti în obiecte artistice. Considerăm că acest context de colaborare, de schimb și participare este un parametru important al producției de cultură și descrie foarte bine lumea tehnologică în care trăim, în care totul devine crowdsourced.
Practic, transformați date fiziologice în artă. Ce tip de obiecte de artă creați din aceste date fiziologice și care sunt acestea?
Floriama Candea: În prezent există o plajă foarte variată de senzori de uz comun, ce înregistrează parameretri fiziologici, iar tehnologiile progresează rapid făcându-i din ce în ce mai performanți, mai puțin invazivi și mai accesibili publicului larg. Odată cu Internetul Lucrurilor (IoT) pare că vom ajunge foarte curând să ne monitorizăm constant aceste date ale corpurilor nostre în relație cu obișnuințele comportamentale sau cu diverse situații. Nu suntem încă acolo, dar putem specula că vom avea dispozitive din ce în ce mai inteligente și mai la curent cu felul în care ne simțim în anumite contexte. În proiectul nostru explorăm un astfel de scenariu, o viziune a unei lumi în care obiectele din jurul nostru ar putea reacționa în timp real la stările nostre fiziologice.
Alegerea obiectelor care vor reacționa mimetic la datele fiziologice ale publicului, care vor oferi vizualizarea și sonificarea acestora, va conține aluzii la lumea naturală, o lume invizibil conectată cu noi.
Cum colectați aceste date?
Floriama Candea: Vom folosi câțiva senzori ce se folosesc de regulă în dispozitivele purtabile, senzori pentru monitorizarea pulsului cardiac, pentru măsurarea conductivității pielii și pentru măsurarea activității electrice a creierului. Vom colecta astfel aceste seturi de date ce vor fi transmise în timp real cu ajutorul unor plăci de dezvoltare către obiectele ce le vor interpreta vizual sau sonor. Vom avea, de asemenea, un algoritm de machine learning învățat să interpreteze imaginile oamenilor și să le transforme în cadre video asemănătoare cu lucrările Sabinei Suru și un fundal sonor realizat de Cătălin Crețu în stransă colaborare cu o inteligență artificială, reprezentând traducerea acestor date în muzică.
Cum se desfășoară, mai exact, art clinical tests? La ce să ne așteptăm dacă venim?
Andrei Tudose: Art Clinical Tests va fi ca o vizită la o clinică tehnologică, o experiență împărțită între două spații distincte - Laboratorul de Reacții Sintetice și Laboratorul de Intimitate Artificială. În fiecare laborator, vizitatorii-voluntari vor “dona” informații despre ei înșiși, informații care vor sta la baza lucrărilor artistice care vor compune instalația finală. În Laboratorul de Reacții Sintetice, Floriama Candea îi va ghida pe vizitatori în interacțiunea cu obiectele sensibile care le vor măsura stările fiziologice. În Laboratorul de Intimitate Artificială, experiența va fi una intimă, despre identiate în mediul digital - vizitorii vor avea ocazia să stea timp de câteva minute singuri, față în față cu un algoritm AI bazat pe computer vision. Vor putea alege orice doresc să arate din ei înșiși calculatorului , vor vedea cum îi vede AI-ul și vor alege dacă să păstreze imaginea sau nu. Pe scurt - Art Clinical Tests este o invitație pentru o experiență interactivă, în care să experimentați arta și tehnologia așa cum nu ați mai făcut-o până acum.
Este AI-ul cel mai bun prieten al omului?
Sabina Suru: Încă nu. Dar mi se pare clar în acest moment că inteligența artificială este creată după chipul și asemănarea omului. Iar acest fapt vine la pachet cu o serie de bias-uri tipic umane - acum, aceste tendințe părtinitoare au la bază ițe culturale sau psihologice, bazate pe nevoi naturale de (auto)validare. În cazul algoritmilor de învățare automată, pesemne că nu are de ce se dezvolta o astfel de componentă, însă ea se manifesta inevitabil: dacă un AI primește o bază de învățare cu multe portrete pentru aplicații de face recognition, de exemplu, în care trei sferturi dintre imagini prezintă bărbați și un sfert femei, firește că rețeaua va avea dificultăți de a recunoaște femei. Aceleași implicații le are orice dezechilibru proporțional în baza de învățare și cel mai adesea nici măcar nu este o alegere umană conștientă.
Pe de altă parte, având în vedere că mulți algoritmi de inteligență artificială se dezvoltă în baza unui sistem nesupravegheat, nu e exclus ca black box-ul misterios al acestei tehnologii să fie spațiul abstract în care AI traduce informații din resurse umane în complet alt tip de informație care să nu mai fie neapărat dependentă de un trecut istoric ori cultural. Aceasta este speranța mea: pe această cale AI-ul să devină cel mai bun prieten al omului - acel prieten care spune în față și cu lejeritate adevăruri greu de digerat care pot realmente participa la o schimbare generală pozitivă.
The Somatist, The Entropist & The Skeptic. Cum vă împărțiți rolurile acestea?
Cătălin Crețu: Fiecare și-a pus o întrebare asemănătoare când a intrat în proiect - care e rolul care mi se potrivește cel mai bine? După ce am început să ne cunoaștem și să lucrăm împreună, am conștientizat toți că suntem fiecare puțin din toate, că aceste atitudini sau tipare comportamentale ne însoțesc și ne ghidează activitatea, ne provoacă, ne incită și ne contrariază. Punem cele trei ipostaze în fața publicului participant, invitându-l să-și privească potențialele ipostaze oglindite tehnologic.
Este inteligența artificială o unealtă, un asistent neutru sau o personificăm deja și dezvoltăm o relație cu ea - este una dintre întrebările pe care proiectul le adresează. Cum folosiți voi inteligența artificială pentru a vă îmbunătăți viața?
Sabina Suru: Aceasta este una dintre întrebările centrale ale componentei pe care o dezvoltăm eu și Andrei Tudose, în colaborare cu Cristian Balaș (programator), în The Somatist, the Entropist & the Skeptic - cum ne raportăm uman la acest tip artificial de Other(ness)? În ce fel se schimbă felul în care relaționăm cu AI dacă ea manifestă ceva tipic uman - limbaj articulat sau o interfață fizionomică? Interacționăm diferit cu un chatbot față de Alexa în spoken word mode?
Dincolo de utilizarea acestor algoritmi în viața noastră de zi cu zi, conștient sau nu, în cazul meu și al lui Andrei, deopotrivă, încorporarea unui AI în munca noastră artistică a fost un fel de leap of faith. Nici unul dintre noi doi nu mai lucrasem cu ceva similar - eu am ajuns aici pe filieră analogică (lucrez cu fotografie și holografie argentică, asta implică marginal vreo componentă digitală), iar Andrei este și el fotograf la bază. Lucrând împreună recent la câteva proiecte care implică o componentă participativă pentru public, ne-am dat seama ce grad de control avem ca artiști în structurarea lucrărilor proprii. Ne-am dorit să vedem dacă, împingând aceste limite ale controlului spre ceva mai fluid și luând puțin la întrebări relația noastră cu tehnologia și mai ales cu (auto)supravegherea via digital persona, nu cumva procesul nostru artistic nu se va reconfigura către ceva mult mai liber și mai spectaculos și pentru noi și pentru oamenii din public.
În proiectele voastre colaborați constant cu Institutul Naţional pentru Fizica Materialelor. În ce fel se împacă backgroundul artistic cu știința?
Floriama Candea: Colaborarea cu cercetătorii din cadrul Institutului Naţional pentru Fizica Materialelor este pentru proiectele Asociației Qolony un cadru foarte inspiraţional, în care învățăm constant lucruri noi și în care schimbul de idei este bidirecţional. Desigur, a fost nevoie să găsim un limbaj comun al interacțiunii în care aceste schimburi de idei să poată fi fructuoase, limbaj care nu e greu de găsit atunci când suntem animați de scopuri comune. Dincolo de asta, deși sunt considerate discipline aflate la poli opuși, știința și arta se intersectează uneori în moduri neașteptate atât ca proces de gândire, mecanisme creative dar și ca metode de lucru. Personal, m-am simtit mereu atrasă de un anumit tip de disciplină a cercetării în care fiecare etapă sau iterație a unui experiment sunt cartografiate și conțin informații relevante ce definesc pașii următori de lucru. În momentul în care am început să asimilez în practica mea artistică concepte, instrumente sau forme de informație științifică, s-a lipit de mine și aceasta disciplină, cateodata urmată de o analiza a procesului foarte amănunțită.
În toamnă veți prezenta instalația participativă The Somatist, The Entropist & The Skeptic. În ce fel este diferită de art clinical tests și ce factor de participativitate va avea aceasta la fața locului?
Andrei Tudose: Dacă la Art Clinical Tests vorbeam de o interacțiune în mijlocul proiectului și de implicarea publicului în procesul de creație încă din faza incipientă a proiectului, instalația finală, care va fi expusă în septembrie la Timișoara în cadrul Simultan Festival și în noiembrie la București la Rezidența BRD Scena9, reprezintă finalitatea acestui proces. Forma instalației va fi informată de datele fiziologice și reacțiile adunate în timpul Art Clinical Tests, totuși vrem să cream o expoziție “vie”, care să răspundă în timp real la interacțiunea cu publicul. Fară să dezvăluim tot misterul, vreau doar să spun că obiectivul nostru este ca publicul să fie co-autor al lucrării finale, iar noi, ca artiști, să cedăm controlul creativ către ei. Așadar, vă așteptăm la toamnă să fiți alături de noi în a crea forma finală a expoziției.
The Somatist, The Entropist & The Skeptic este numele proiectului realizat de Floriama Candea, Sabina Suru & Andrei Tudose și Cătălin Crețu, cu care am stat de vorbă pentru a afla mai multe despre „Art Clinical Tests”, care va avea loc între 9-15 iunie la Atelierele Malmaison din București, și la care doritorii se pot înscrie aici.
Sunteți autorii unui proiect de cercetare și producție artistică al Asociației Qolony, aflat la intersecția dintre artă și știință, din care va rezulta o instalație participativă. Ce înseamnă asta, mai precis?
Floriama Candea: The Somatist, The Entropist and The Skeptic este un proiect în care câțiva artiști colaborează cu un programator și un fizician, animați de scopul de a investiga relația dintre oameni și tehnologie. Miza acestei investigații este crearea unui cadru artistic care să genereze conștientizare despre gradul de responsabilitate pe care îl avem cu toții în această relație. Pe scurt, eu, Cătălin Crețu, Sabina Suru și Andrei Tudose generăm niște situații de interacțiune între public și unele obiecte tehnologizate, situații ce considerăm că au potențialul de a-i stimula pe oameni să reflecte asupra proceselor algoritmice care stau la baza realității digitale sau a schimbului de date dintre organisme și internet (Internetul Lucrurilor). Publicul este foarte important în acest proiect, el ne este colaborator direct întrucât folosim date pe care oamenii consimt să ni le doneze pentru a le converti în obiecte artistice. Considerăm că acest context de colaborare, de schimb și participare este un parametru important al producției de cultură și descrie foarte bine lumea tehnologică în care trăim, în care totul devine crowdsourced.
Practic, transformați date fiziologice în artă. Ce tip de obiecte de artă creați din aceste date fiziologice și care sunt acestea?
Floriama Candea: În prezent există o plajă foarte variată de senzori de uz comun, ce înregistrează parameretri fiziologici, iar tehnologiile progresează rapid făcându-i din ce în ce mai performanți, mai puțin invazivi și mai accesibili publicului larg. Odată cu Internetul Lucrurilor (IoT) pare că vom ajunge foarte curând să ne monitorizăm constant aceste date ale corpurilor nostre în relație cu obișnuințele comportamentale sau cu diverse situații. Nu suntem încă acolo, dar putem specula că vom avea dispozitive din ce în ce mai inteligente și mai la curent cu felul în care ne simțim în anumite contexte. În proiectul nostru explorăm un astfel de scenariu, o viziune a unei lumi în care obiectele din jurul nostru ar putea reacționa în timp real la stările nostre fiziologice.
Alegerea obiectelor care vor reacționa mimetic la datele fiziologice ale publicului, care vor oferi vizualizarea și sonificarea acestora, va conține aluzii la lumea naturală, o lume invizibil conectată cu noi.
Cum colectați aceste date?
Floriama Candea: Vom folosi câțiva senzori ce se folosesc de regulă în dispozitivele purtabile, senzori pentru monitorizarea pulsului cardiac, pentru măsurarea conductivității pielii și pentru măsurarea activității electrice a creierului. Vom colecta astfel aceste seturi de date ce vor fi transmise în timp real cu ajutorul unor plăci de dezvoltare către obiectele ce le vor interpreta vizual sau sonor. Vom avea, de asemenea, un algoritm de machine learning învățat să interpreteze imaginile oamenilor și să le transforme în cadre video asemănătoare cu lucrările Sabinei Suru și un fundal sonor realizat de Cătălin Crețu în stransă colaborare cu o inteligență artificială, reprezentând traducerea acestor date în muzică.
Cum se desfășoară, mai exact, art clinical tests? La ce să ne așteptăm dacă venim?
Andrei Tudose: Art Clinical Tests va fi ca o vizită la o clinică tehnologică, o experiență împărțită între două spații distincte - Laboratorul de Reacții Sintetice și Laboratorul de Intimitate Artificială. În fiecare laborator, vizitatorii-voluntari vor “dona” informații despre ei înșiși, informații care vor sta la baza lucrărilor artistice care vor compune instalația finală. În Laboratorul de Reacții Sintetice, Floriama Candea îi va ghida pe vizitatori în interacțiunea cu obiectele sensibile care le vor măsura stările fiziologice. În Laboratorul de Intimitate Artificială, experiența va fi una intimă, despre identiate în mediul digital - vizitorii vor avea ocazia să stea timp de câteva minute singuri, față în față cu un algoritm AI bazat pe computer vision. Vor putea alege orice doresc să arate din ei înșiși calculatorului , vor vedea cum îi vede AI-ul și vor alege dacă să păstreze imaginea sau nu. Pe scurt - Art Clinical Tests este o invitație pentru o experiență interactivă, în care să experimentați arta și tehnologia așa cum nu ați mai făcut-o până acum.
Este AI-ul cel mai bun prieten al omului?
Sabina Suru: Încă nu. Dar mi se pare clar în acest moment că inteligența artificială este creată după chipul și asemănarea omului. Iar acest fapt vine la pachet cu o serie de bias-uri tipic umane - acum, aceste tendințe părtinitoare au la bază ițe culturale sau psihologice, bazate pe nevoi naturale de (auto)validare. În cazul algoritmilor de învățare automată, pesemne că nu are de ce se dezvolta o astfel de componentă, însă ea se manifesta inevitabil: dacă un AI primește o bază de învățare cu multe portrete pentru aplicații de face recognition, de exemplu, în care trei sferturi dintre imagini prezintă bărbați și un sfert femei, firește că rețeaua va avea dificultăți de a recunoaște femei. Aceleași implicații le are orice dezechilibru proporțional în baza de învățare și cel mai adesea nici măcar nu este o alegere umană conștientă.
Pe de altă parte, având în vedere că mulți algoritmi de inteligență artificială se dezvoltă în baza unui sistem nesupravegheat, nu e exclus ca black box-ul misterios al acestei tehnologii să fie spațiul abstract în care AI traduce informații din resurse umane în complet alt tip de informație care să nu mai fie neapărat dependentă de un trecut istoric ori cultural. Aceasta este speranța mea: pe această cale AI-ul să devină cel mai bun prieten al omului - acel prieten care spune în față și cu lejeritate adevăruri greu de digerat care pot realmente participa la o schimbare generală pozitivă.
The Somatist, The Entropist & The Skeptic. Cum vă împărțiți rolurile acestea?
Cătălin Crețu: Fiecare și-a pus o întrebare asemănătoare când a intrat în proiect - care e rolul care mi se potrivește cel mai bine? După ce am început să ne cunoaștem și să lucrăm împreună, am conștientizat toți că suntem fiecare puțin din toate, că aceste atitudini sau tipare comportamentale ne însoțesc și ne ghidează activitatea, ne provoacă, ne incită și ne contrariază. Punem cele trei ipostaze în fața publicului participant, invitându-l să-și privească potențialele ipostaze oglindite tehnologic.
Este inteligența artificială o unealtă, un asistent neutru sau o personificăm deja și dezvoltăm o relație cu ea - este una dintre întrebările pe care proiectul le adresează. Cum folosiți voi inteligența artificială pentru a vă îmbunătăți viața?
Sabina Suru: Aceasta este una dintre întrebările centrale ale componentei pe care o dezvoltăm eu și Andrei Tudose, în colaborare cu Cristian Balaș (programator), în The Somatist, the Entropist & the Skeptic - cum ne raportăm uman la acest tip artificial de Other(ness)? În ce fel se schimbă felul în care relaționăm cu AI dacă ea manifestă ceva tipic uman - limbaj articulat sau o interfață fizionomică? Interacționăm diferit cu un chatbot față de Alexa în spoken word mode?
Dincolo de utilizarea acestor algoritmi în viața noastră de zi cu zi, conștient sau nu, în cazul meu și al lui Andrei, deopotrivă, încorporarea unui AI în munca noastră artistică a fost un fel de leap of faith. Nici unul dintre noi doi nu mai lucrasem cu ceva similar - eu am ajuns aici pe filieră analogică (lucrez cu fotografie și holografie argentică, asta implică marginal vreo componentă digitală), iar Andrei este și el fotograf la bază. Lucrând împreună recent la câteva proiecte care implică o componentă participativă pentru public, ne-am dat seama ce grad de control avem ca artiști în structurarea lucrărilor proprii. Ne-am dorit să vedem dacă, împingând aceste limite ale controlului spre ceva mai fluid și luând puțin la întrebări relația noastră cu tehnologia și mai ales cu (auto)supravegherea via digital persona, nu cumva procesul nostru artistic nu se va reconfigura către ceva mult mai liber și mai spectaculos și pentru noi și pentru oamenii din public.
În proiectele voastre colaborați constant cu Institutul Naţional pentru Fizica Materialelor. În ce fel se împacă backgroundul artistic cu știința?
Floriama Candea: Colaborarea cu cercetătorii din cadrul Institutului Naţional pentru Fizica Materialelor este pentru proiectele Asociației Qolony un cadru foarte inspiraţional, în care învățăm constant lucruri noi și în care schimbul de idei este bidirecţional. Desigur, a fost nevoie să găsim un limbaj comun al interacțiunii în care aceste schimburi de idei să poată fi fructuoase, limbaj care nu e greu de găsit atunci când suntem animați de scopuri comune. Dincolo de asta, deși sunt considerate discipline aflate la poli opuși, știința și arta se intersectează uneori în moduri neașteptate atât ca proces de gândire, mecanisme creative dar și ca metode de lucru. Personal, m-am simtit mereu atrasă de un anumit tip de disciplină a cercetării în care fiecare etapă sau iterație a unui experiment sunt cartografiate și conțin informații relevante ce definesc pașii următori de lucru. În momentul în care am început să asimilez în practica mea artistică concepte, instrumente sau forme de informație științifică, s-a lipit de mine și aceasta disciplină, cateodata urmată de o analiza a procesului foarte amănunțită.
În toamnă veți prezenta instalația participativă The Somatist, The Entropist & The Skeptic. În ce fel este diferită de art clinical tests și ce factor de participativitate va avea aceasta la fața locului?
Andrei Tudose: Dacă la Art Clinical Tests vorbeam de o interacțiune în mijlocul proiectului și de implicarea publicului în procesul de creație încă din faza incipientă a proiectului, instalația finală, care va fi expusă în septembrie la Timișoara în cadrul Simultan Festival și în noiembrie la București la Rezidența BRD Scena9, reprezintă finalitatea acestui proces. Forma instalației va fi informată de datele fiziologice și reacțiile adunate în timpul Art Clinical Tests, totuși vrem să cream o expoziție “vie”, care să răspundă în timp real la interacțiunea cu publicul. Fară să dezvăluim tot misterul, vreau doar să spun că obiectivul nostru este ca publicul să fie co-autor al lucrării finale, iar noi, ca artiști, să cedăm controlul creativ către ei. Așadar, vă așteptăm la toamnă să fiți alături de noi în a crea forma finală a expoziției.
