Sebastian nu mai este publicitar. De fapt, Sebastian nu a fost niciodată “publicitar”, în sensul ușor ironic al cuvântului. Deși este unul dintre cei mai premiați creativi din industria noastră de publicitate, Seba a refuzat în mod constant să fie încastrat în arhetipul creativului hipster-arogant-prețios-posh.
Dimpotrivă, este unul dintre cei mai autentici oameni pe care i-am întâlnit prin agenții. Poate și pentru că povestea lui este una absolut fabuloasă: bistrițean cu mintea ageră, care și-a trăit începuturile în câmpul muncii fiind… controlor prin tramvaiele din Cluj, Seba a simțit chemarea și cântecul de sirenă al reclamelor din Vitrină (Vitrina Advertising este o cunoscută agenție de publicitate din Cluj și primul său loc de muncă în domeniu).
Apoi, a urmat o lungă perioadă de timp, împreună cu un lung șir de premii, la McCann Erickson, una dintre principalele agenții din România. Cum a făcut pasul de la copywriting la electro, îl vom lăsa pe el să ne spună.
Boss, cum e să o arzi fără panică, man, într-un oraș mai relaxat decât Bucureștiul?
Numai prin metoda Bruce Lee. “Panicile cele mai mari nu sunt în București sau Cluj, sunt în tine.” Bruce Lee. Respirație & Meditație. Ziceam că poate mă reapuc de meditație. Poate Yoga. Dar până atunci, neaparat mișcare și mâncare. Sau cum se zice aici: Să bagi bine la bindeu!
“Be like water, man!” Tot Bruce Lee. Ai Someșul aproape de casă?
E foarte, foarte aproape. S-ar putea chiar să se audă noaptea dacă ciulești urechile super bine. Și se mai aud anunțurile de la Ștrandul Sportiv: vă anunțăm că ștrandul se va închide la ora 22. E foarte frumoasă zona, Plopilor.
Sună idilic rău. Idilic e și jobul tău?
Jobul meu e greu, nu e idilic. Dar după travaliu mai vine și câte o recompensă. Și, în final, o să iasă un festival mega tare, sunt convins. Chiar dacă în schimbul unui cost de nervi și frici.
De unde și până untold?
De unde Untold… eu nu am fost niciodată la Untold. La Electric am mers de trei ori, acum a patra oară. Dar am ales să lucrez la UNTOLD, sau mai exact oamenii de aici m-au ales pe mine.
Anul trecut am făcut “Pay with Blood”, din McCann. Practic, a fost ultima mea campanie acolo. A fost… karma! Bogdan (Bogdan Buta, directorul festivalului, n. a.) a implicat și echipa de la McCann în efortul de comunicare, pe anumite direcții. Au venit, au primit ce au vrut, totul bine și frumos … punctual, campania “Pay with Blood” a fost covered în toată presa din lume, aur (premii la festivalurile de publicitate, n. a.) pentru un start-up cu ambiții globale. Ideea asta era doar unul dintre cele 40 de slide-uri ale unei prezentări. Cum am scris acolo, în slide, că Transylvanian festival sells tickets for blood, fix așa au scris apoi. Dar am știut sigur că o să se scrie despre asta în toată lumea.
Apoi, Bogdan a aflat că am plecat de la McCann și mă tot întreba ce fac. Că să vin să facem treabă la Cluj. Istorie, cum zice el. Și am tot zis: naaah, nu mă mut eu la Cluj, și am lucrat o lună de la distanță. Dar apoi am zis: hai să fac asta one hundred, să vedem ce iese. Și here I am.
Împreună cu Marwan, artist și omul care face line-up, și Bogdan, directorul festivalului, la o ședință informală, de weekend.
Pentru că?
Pentru că am gasit aici o viziune și o ambiție cum nu am mai întâlnit în România. Sincer. Este Empire State of Mind thinking. Deloc modest. Lumea de aici chiar vrea să facă un produs de export amazing, un Apple al industriei de divertisment, nu doar locale, un produs desăvârșit la nivel global, după cum ziceam și în alt interviu: “world capital of night and magic” e o poziționare îndrăzneață.
Păi și cum rămâne cu Tomorrowland sau Burning Man?
Cum să rămână? N-au ei farmecul Transilvaniei. Never.
Care este rolul tău în ceea ce înseamnă Untold?
La naiba, fac multe lucruri! Creez experiența de festival, chiar vreau ca lumea să plece de acolo gen: “dăăăăăăăăăă-te băăăh, ce-a fost asta?” Fix reacția asta o am în cap. Și, anul ăsta, participând la festival, o să pot să îmi imaginez și mai bine ce înseamnă să construiești un produs care să facă asta. Pentru asta avem multe instrumente. Primul layer e unidirecțional, de la Untold către public: decoruri, content video, sunet de top, lumini, artificii, fum, intenții pozitive din partea organizatorilor, training de staff pe interacțiune amabilă cu oamenii. Și apoi chestia din cealaltă direcție: dă-le oamenilor spații să se manifeste, ajută-i să se exprime, să își aducă și ei magia lor… că om fi noi world capital of night and magic, dar fără oameni nu ai nimic, ai doar decoruri care stau singure.
User generated content? Sau găsim o formulare mai poetică?
User generated experiences. Aș vrea să vină… dacă cineva știe percuție la conga, să aducă 3 tobe și să poți să stai cu el să bați, să îi dăm noi spațiu, fiecare să își aducă skillurile acolo, să le share. Asta e tot de inspirație Burning Man, asta e viziunea mea.
Ce înseamnă comunicare pentru un festival uriaș, ca acesta? De unde începe și unde se termină?
E foarte live chestia. Foarte last moment. Și asta poate să însemne execuții mai neglijente. Dar ideile sunt mișto, si tot e bine. E un mediu tolerant la greșeală, tolerant la experiment. Asta e extrem de bine pentru mine, înseamnă foaaaaarte multe creiere și mâini dibace. Un sistem de colaborare care îmi place de mor, oricine poate să contribuie. Și e binevenit să facă asta.
Cum începe o zi din viața lui Olar, la Cluj?
Of, o zi grea… e o zi în care încerc să mă conectez la ce am de făcut ca muncă, ca input de festival și apoi continuă cu efortul de a mă conecta la oamenii din jur, la prieteni, la o fată, poate.
Cafeaua, la Roots. Tot timpul. Cafea de la Origo. If you know what I mean. E cribul meu, e timpul meu de stat cu mine și cafeaua de-mi place. Ajung la 9, la 10, mai stau și lucrez de acolo, că e foarte new yorkish. Am scris chestii foarte interesante de acolo, de exemplu filmulețul de deschidere a portalului.
Portal?
Da, la începutul festivalului vrem să existe un moment în care se pogoară magia.
Dar mai multe nu iți spun, că tre’ să veniți să vedeți. Și, uite așa, le citesc la barista de acolo și când zic: oa, mi se face pielea de gaină, atunci știu că barometrul e bine.
Auzi, dar ție, ca om de agenție… unde toată lumea ascultă chestii cât mai obscur-indie, îți place muzica bumtzi-bumtzi?
Hm! Eu sunt nebun după bumtzi-bumtzi. Acum, dincolo de main stage, gândește-te că la Daydreaming o sa vină niște muzicieni hardcore. Deci o să fie bine de tot!
***
Planuri… încă nu îmi dau seama. Mă voi duce acolo unde voi găsi iubire, că e important pentru mine pe lângă satisfacția din muncă să fie satisfacția umană.
Art7
Dimpotrivă, este unul dintre cei mai autentici oameni pe care i-am întâlnit prin agenții. Poate și pentru că povestea lui este una absolut fabuloasă: bistrițean cu mintea ageră, care și-a trăit începuturile în câmpul muncii fiind… controlor prin tramvaiele din Cluj, Seba a simțit chemarea și cântecul de sirenă al reclamelor din Vitrină (Vitrina Advertising este o cunoscută agenție de publicitate din Cluj și primul său loc de muncă în domeniu).
Apoi, a urmat o lungă perioadă de timp, împreună cu un lung șir de premii, la McCann Erickson, una dintre principalele agenții din România. Cum a făcut pasul de la copywriting la electro, îl vom lăsa pe el să ne spună.
Boss, cum e să o arzi fără panică, man, într-un oraș mai relaxat decât Bucureștiul?
Numai prin metoda Bruce Lee. “Panicile cele mai mari nu sunt în București sau Cluj, sunt în tine.” Bruce Lee. Respirație & Meditație. Ziceam că poate mă reapuc de meditație. Poate Yoga. Dar până atunci, neaparat mișcare și mâncare. Sau cum se zice aici: Să bagi bine la bindeu!
“Be like water, man!” Tot Bruce Lee. Ai Someșul aproape de casă?
E foarte, foarte aproape. S-ar putea chiar să se audă noaptea dacă ciulești urechile super bine. Și se mai aud anunțurile de la Ștrandul Sportiv: vă anunțăm că ștrandul se va închide la ora 22. E foarte frumoasă zona, Plopilor.
Sună idilic rău. Idilic e și jobul tău?
Jobul meu e greu, nu e idilic. Dar după travaliu mai vine și câte o recompensă. Și, în final, o să iasă un festival mega tare, sunt convins. Chiar dacă în schimbul unui cost de nervi și frici.
De unde și până untold?
De unde Untold… eu nu am fost niciodată la Untold. La Electric am mers de trei ori, acum a patra oară. Dar am ales să lucrez la UNTOLD, sau mai exact oamenii de aici m-au ales pe mine.
Anul trecut am făcut “Pay with Blood”, din McCann. Practic, a fost ultima mea campanie acolo. A fost… karma! Bogdan (Bogdan Buta, directorul festivalului, n. a.) a implicat și echipa de la McCann în efortul de comunicare, pe anumite direcții. Au venit, au primit ce au vrut, totul bine și frumos … punctual, campania “Pay with Blood” a fost covered în toată presa din lume, aur (premii la festivalurile de publicitate, n. a.) pentru un start-up cu ambiții globale. Ideea asta era doar unul dintre cele 40 de slide-uri ale unei prezentări. Cum am scris acolo, în slide, că Transylvanian festival sells tickets for blood, fix așa au scris apoi. Dar am știut sigur că o să se scrie despre asta în toată lumea.
Apoi, Bogdan a aflat că am plecat de la McCann și mă tot întreba ce fac. Că să vin să facem treabă la Cluj. Istorie, cum zice el. Și am tot zis: naaah, nu mă mut eu la Cluj, și am lucrat o lună de la distanță. Dar apoi am zis: hai să fac asta one hundred, să vedem ce iese. Și here I am.
Împreună cu Marwan, artist și omul care face line-up, și Bogdan, directorul festivalului, la o ședință informală, de weekend.
Pentru că?
Pentru că am gasit aici o viziune și o ambiție cum nu am mai întâlnit în România. Sincer. Este Empire State of Mind thinking. Deloc modest. Lumea de aici chiar vrea să facă un produs de export amazing, un Apple al industriei de divertisment, nu doar locale, un produs desăvârșit la nivel global, după cum ziceam și în alt interviu: “world capital of night and magic” e o poziționare îndrăzneață.
Păi și cum rămâne cu Tomorrowland sau Burning Man?
Cum să rămână? N-au ei farmecul Transilvaniei. Never.
Care este rolul tău în ceea ce înseamnă Untold?
La naiba, fac multe lucruri! Creez experiența de festival, chiar vreau ca lumea să plece de acolo gen: “dăăăăăăăăăă-te băăăh, ce-a fost asta?” Fix reacția asta o am în cap. Și, anul ăsta, participând la festival, o să pot să îmi imaginez și mai bine ce înseamnă să construiești un produs care să facă asta. Pentru asta avem multe instrumente. Primul layer e unidirecțional, de la Untold către public: decoruri, content video, sunet de top, lumini, artificii, fum, intenții pozitive din partea organizatorilor, training de staff pe interacțiune amabilă cu oamenii. Și apoi chestia din cealaltă direcție: dă-le oamenilor spații să se manifeste, ajută-i să se exprime, să își aducă și ei magia lor… că om fi noi world capital of night and magic, dar fără oameni nu ai nimic, ai doar decoruri care stau singure.
User generated content? Sau găsim o formulare mai poetică?
User generated experiences. Aș vrea să vină… dacă cineva știe percuție la conga, să aducă 3 tobe și să poți să stai cu el să bați, să îi dăm noi spațiu, fiecare să își aducă skillurile acolo, să le share. Asta e tot de inspirație Burning Man, asta e viziunea mea.
Ce înseamnă comunicare pentru un festival uriaș, ca acesta? De unde începe și unde se termină?
E foarte live chestia. Foarte last moment. Și asta poate să însemne execuții mai neglijente. Dar ideile sunt mișto, si tot e bine. E un mediu tolerant la greșeală, tolerant la experiment. Asta e extrem de bine pentru mine, înseamnă foaaaaarte multe creiere și mâini dibace. Un sistem de colaborare care îmi place de mor, oricine poate să contribuie. Și e binevenit să facă asta.
Cum începe o zi din viața lui Olar, la Cluj?
Of, o zi grea… e o zi în care încerc să mă conectez la ce am de făcut ca muncă, ca input de festival și apoi continuă cu efortul de a mă conecta la oamenii din jur, la prieteni, la o fată, poate.
Cafeaua, la Roots. Tot timpul. Cafea de la Origo. If you know what I mean. E cribul meu, e timpul meu de stat cu mine și cafeaua de-mi place. Ajung la 9, la 10, mai stau și lucrez de acolo, că e foarte new yorkish. Am scris chestii foarte interesante de acolo, de exemplu filmulețul de deschidere a portalului.
Portal?
Da, la începutul festivalului vrem să existe un moment în care se pogoară magia.
Dar mai multe nu iți spun, că tre’ să veniți să vedeți. Și, uite așa, le citesc la barista de acolo și când zic: oa, mi se face pielea de gaină, atunci știu că barometrul e bine.
Auzi, dar ție, ca om de agenție… unde toată lumea ascultă chestii cât mai obscur-indie, îți place muzica bumtzi-bumtzi?
Hm! Eu sunt nebun după bumtzi-bumtzi. Acum, dincolo de main stage, gândește-te că la Daydreaming o sa vină niște muzicieni hardcore. Deci o să fie bine de tot!
***
Planuri… încă nu îmi dau seama. Mă voi duce acolo unde voi găsi iubire, că e important pentru mine pe lângă satisfacția din muncă să fie satisfacția umană.
Art7
