„Mergeam aşa,//Când deodată în faţa mea,//S-au desfăcut două drumuri ://Unul la dreapta,//Şi altul la stânga,//După toate regulile simetriei [...]//Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două//Prăpăstii ://Una la dreapta//Alta la stânga.//M-am aruncat în cea din stânga,//Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,//Grămadă cu mine în cea din stânga,//Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf! [...]” ( Simetrie, Marin Sorescu )
Seria de lucrări intitulată sugestiv Portal îşi propune o explorare, la nivel microscopic, a geometriei ascunse în structurile organice, de la cele mai mici particule, până la formele vizibile ochiului uman, ce guvernează modelele întâlnite în natura eclecticului Bucureşti.
Între ceea ce percepem ca fiind realitatea noastră şi ceea ce ne rămâne inaccesibil, omenirea a încercat să construiască punţi de legătură, legitimate în funcţie de gradul de educaţie ştiinţifică şi de credinţele specifice ale diverselor comunităţi. Una din observaţiile cele mai izbitoare ce poate fi făcută cu privire la natură este înclinația puternică spre simetrie şi structuri repetitive. Simetria este evidentă atât în formele vii, cât şi în cele neînsufleţite.
Formele geometrice sunt considerate, încă din cele mai vechi timpuri, simboluri ce reduc la esenţă adevărurile cele mai complexe, exprimând principiul metafizic fundamental al relaţiei inseparabile dintre parte şi întreg. Tocmai acest principiu al unităţii stă la baza întregii geometrii, care pătrunde în arhitectura tuturor formelor, în diversitatea lor nesfârşită. Acest principiu al interconectării, inseparabilităţii şi unităţii ne aduce aminte permanent de relaţia noastră cu întregul, de acest plan al minţii pentru fundaţia sacră a întregii creaţii. Înţelegând simbolurile şi felurile în care ele se manifestă în creaţie, se ajunge la esenţă, dobândindu-se cunoaşterea.
Între ceea ce percepem ca fiind realitatea noastră şi ceea ce ne rămâne inaccesibil, omenirea a încercat să construiască punţi de legătură, legitimate în funcţie de gradul de educaţie ştiinţifică şi de credinţele specifice ale diverselor comunităţi. Una din observaţiile cele mai izbitoare ce poate fi făcută cu privire la natură este înclinația puternică spre simetrie şi structuri repetitive. Simetria este evidentă atât în formele vii, cât şi în cele neînsufleţite.
Formele geometrice sunt considerate, încă din cele mai vechi timpuri, simboluri ce reduc la esenţă adevărurile cele mai complexe, exprimând principiul metafizic fundamental al relaţiei inseparabile dintre parte şi întreg. Tocmai acest principiu al unităţii stă la baza întregii geometrii, care pătrunde în arhitectura tuturor formelor, în diversitatea lor nesfârşită. Acest principiu al interconectării, inseparabilităţii şi unităţii ne aduce aminte permanent de relaţia noastră cu întregul, de acest plan al minţii pentru fundaţia sacră a întregii creaţii. Înţelegând simbolurile şi felurile în care ele se manifestă în creaţie, se ajunge la esenţă, dobândindu-se cunoaşterea.
