De ce te-ai apucat să scrii o carte?
Eu personal am nevoie de cartea asta de fiecare dată când cineva mă pândește să-mi demonstreze cât de creativ e, cât de mult își dorește să lucreze în publicitate. Chiar și-acum am doi... De asta m-am și implicat în Școala ADC, ca să pot să-i redirecționez pe oamenii ăștia către ceva mai mare decât mine și decât ei, care poate să le pună mințile pe o direcție, înainte de a ajunge într-o agenție. Într-un fel, deci, am scris această carte exact în același spirit didactic, ca o prelungire a cursurilor ADC, unde încercăm să îi ducem pe studenți din zona "am idei" în zona "înteleg ce idei sunt ok".
Cât de mult aplici ce scrie în cartea ta în munca de zi cu zi?
Cât se poate. Chestiile puse în carte nu-s niște fabulații docte, care nu se aplică. Le-am scris acolo pentru că le aplicam deja, nu invers...
Când râzi în publicitate?
Când îți vine ideea. Îți râde sufletul, îți râde părul de pe piept, râde tot. În rest, nu (mai) ajungem să râdem atât... cel puțin nu atât cât ar trebui. Am scris și asta în carte, ar trebui să ne forțăm un pic.
Cum faci să treci peste sutele, miile de mici depresii provocate de ideile care nu au fost aprobate?
Nu le ai. Asa treci! Ideile sunt idei. Dacă ies, e bine. Dacă nu ies, altele. Sună criminal, dar asta e formula simplificată a sănătății psihice în orice meserie creativă, nu doar în publicitate. Cine se îndrăgostește de idei, e halit.
Cum faci să scapi de ideea care se repetă în 7 spoturi care sunt în același timp la TV?
O scrii cât poți de bine și-o pui deoparte, imediat, în 10 minute după briefing. Apoi ești sigur că nu îți mai dă tarcoale și-ți rămân toate celelalte zile până la deadline să scrii ceva mai bun.
Sunt creativii dezorganizați sau e doar un mit?
Sunt și nu sunt. E o dezorganizare anume, cel puțin la creativii mai răsăriți. Adică e ca și cum am ști foarte clar unde ne sunt buzunarele de la haine, câte buzunare sunt și care sunt destinate cărui obiect. Acceptăm dezordinea din interiorul buzunarelor lejer, însă ne trebuie un grid. Cel puțin așa e la câțiva, pe care i-am studiat eu. Nu doar din România.
Care e amuleta ta?
Nu pot să zic. Dar pe lângă ascuțitoare mai am una.
Cum e dumnezeul creativilor ?
E simpatic și rău în același timp. E maniaco-depresiv.
La tine care e procesul dinaintea apariției IDEII?
Ca la toata lumea. Înțelegi problema, te informezi, îți vin niște idei, le pui pe unele deoparte, decizi să le dai atenție, să lucrezi pe ele, în timp ce pe altele le arunci la cos. Procesul e cam același la toată lumea. Importanța fazelor, însă, e diferită. Eu pun mult accent pe faza de editare, de cântărit ideile și potențialul lor, pe modul optim de execuție. Alții nu, din ce am văzut. Sunt mai talentați, mai pregătiți tehnic, au instincte mai bune, nu știu. Eu sunt capabil să ma cert și cu mine, să nu fiu de acord cu ce zic... Chiar spunea un prieten psihiatru, că, după el, creativitatea e "o schizofrenie bine temperată". Una dintre cele mai haioase și deștepte definiții pe care le-am auzit. Mugur Ciumăgeanu îl cheamă, ca să facem citatul ca la carte.
Clișeul tău favorit de acum , din colecția ta de clișee.
Zilele astea n-am nimic pe lista scurta. Poate de-asta sunt un pic derutat.
Cel mai important lucru de știut despre Client.
Este fratele nostru mai mare. Dacă vrem să avem o viață în regulă, trebuie să respectăm asta, nu să îi băgăm cuțitul în spate ori de câte ori se întoarce, pe motiv că e mai puternic și că suge mai mult la țâță decât noi. Armele noastre sunt altele, nu forța. Putem fi drăgălași, de exemplu :)
