Interviu cu Raul Poruțiu, YKK, realizat de Ioana Nicolescu
Cu YKK am făcut cunoștiință cu mult timp înainte să-l întâlnesc pe Raul Poruțiu, mai exact când am început să lucrez la Comme Des Garçons în Paris. Toate produsele brandului japonez, fără excepție, aveau fermoare pe care scria foarte mic YKK, nume pe care îl pronunțam pe atunci în franceză “ii-kha-kha”. Aveam să aflu rapid că este vorba de o referință inconturnabilă în modă care nu m-a mai părăsit de atunci și… că nu se pronunța întotdeauna chiar așa.
Când mi-am dat seama cât de importante erau accesoriile în definirea calitații unei piese, am căzut în extrema cealaltă – eu care nu mă uitam în școală la fermoare, acum ele deveniseră pentru mine un criteriu de selecție al unui produs.
La toate casele la care am colaborat ulterior, pe parte de creație sau buying, am dat peste YKK: Yohji Yamamoto, Chloé, Dior sau Prada, jachete de piele, rochii sau genți, creativitatea cu care faimosul brand japonez știa să se adapteze clienților lui era impresionantă. Și acum mai am un tricou de la Chloé, perioada Stella McCartney, cu un fermoar metalic foarte lejer care are fiecare dinte din altă culoare.
Când am început acum câțiva ani colaborarea cu Dialog Textil, întâlnirea cu Raul Poruțiu, pe atunci General Manager YKK România, a fost iminentă. Eram amândoi speakeri la un eveniment organizat de revistă și backstage ne-am dat seama că aveam multe subiecte în comun care ne preocupau, printre care evoluția absolvenților de la secțiile de modă de la noi. Spontan și cu mult umor, Raul contrazice prin firescul lui imaginea marelui patron pe care o poți imagina la nivelul lui și este mai degrabă deschis și curios să întâlnească oameni cu care să colaboreze.
Un om fain cum sunt mulți în partea modei invizibilă publicului și care pentru mine a fost un alt Fashion Insider evident, cum rolul lui se află tocmai în lumea discretă care crează paietele și nu în fața reflectoarelor.
Ești Managing Director la YKK, cel mai celebru brand de fermoare din lume. Care a fost parcursul tău și cum ai ajuns să lucrezi pe partea de producție?
Mulțumim pentru apreciere. Chiar sper că suntem nu doar celebri, ci și deschizători de drumuri.
Traseul meu a fost unul normal, nimic spectaculos. Am început acum 13 ani ca și coordonator de departament, apoi am fost numit director de vânzări, poziție pe care am ocupat-o până în 2011. În acel an, managementul din EMEA a decis să mă numească General Manager, iar în 2014 am fost promovat în actuala poziție.
În ceea ce privește producția, toată viața mi-a plăcut să lucrez în fabrici, să particip activ la dezvoltarea de noi produse și modele, pornind de la ceea ce găseam în piață, sau mai mult, să creez cerere de produse cu valoare adăugată.
Anul trecut ați deschis la Focșani primul showroom YKK din Europa. O veste foarte bună pentru designerii și brandurile locale, ce a motivat alegerea voastră?
Este primul show-room dintr-un număr ceva mai mare pe care intenționăm să le deschidem. Motivația vine dintr-o idee simplă (simplitatea lucrurilor este una din ideile care mă guvernează) : de a fi cât mai la îndemna producătorilor și designerilor din industrie. În show-room avem expuse ultimele modele de fermoare, prezentate la târgul francez de profil Première Vision, târgul german ISPO Munich șamd, cât și colecțiile noastre Summer 2017 și urmează Fall 2017. Show-room-ul mai este dedicat și prezentărilor de trenduri de la diferite târguri internaționale la care participăm. Cu alte cuvinte, pentru cine nu poate să ajungă la Première Vision Paris, spre exemplu aducem noi Première Vision la show-room. Pe lângă asta, în spatele show-room-ului avem și un mic depozit tampon, de unde livrăm foarte multe tipuri de fermoare pentru mostrare. Încercăm să oferim soluții noi și inovative partenerilor noștri și nu numai. A fi dinamic într-o piață nu înseamnă doar să vizitezi clienții, ci să îi atragi, să fii alături de ei, să construiești cu încredere parteneriate.
Ești foarte activ în ceea ce privește creearea unei adevărate colaborări între secțiile de design vestimentar ale facultăților creative și partea de producție. De ce ai simțit nevoia să miști lucrurile?
Încercăm să mișcăm lucrurile deocamdată. Ne lovim de o serie de obstacle, dar ne continuăm misiunea cu multă încredere. Sincer, nu am simțit nevoia să mă implic, ci mai degrabă obligația morală. Am observat de-a lungul timpului că nu se pune accent pe partea practică în școli, care este esențială în modă. Prin urmare, m-am simțit dator să încerc să fac ceva în sensul ăsta. Așa s-a născut atât concursul Inside Fashion cât și programele de internship la fabrici pentru studenții premiați în cadrul galei.
Din ce ai putut constata, care sunt raporturile dintre facultățile cu profil creativ și industrie (furnizori importanți și producătorii) ?
Colaborarile, internshipurile sau programele de studiu ar trebui mai mult intensificate în această direcție. Poate că o platformă comună ar ajuta mai mult ambele părți. O astfel de platformă, fie ea chiar și virtuală în prima fază, ar putea da acces la informații importante despre tendințe în modă în specificul de produs al viitorului și ar crea un liant concret între programa școlilor și cerințele pieței de confecții din viitor. Sunt convins că o astfel de punte este benefică atât studenților care se înscriu la facultățile de profil și producătorilor locali, dar și industriei în sine. S-ar putea asigura o creștere organică a producției de confecții cu o frumoasă valoare adăugată.
În 2015 ai creat concursul Inside Fashion by YKK destinat tinerilor designeri – cum a venit ideea unei competiții?
Ideea a pornit din dorința de stimulare a creativității viitorilor designeri, folosind produsele noastre ca un suport creativ pe care să îl modeleze ușor după imaginația fiecăruia. Apoi, ca orice idee, ea a evoluat la alt nivel, la cel de a încuraja comunicarea între producători și studenți. Astfel, credem că ajutăm tinerii ca ideile lor să fie transpuse în piese vestimentare ținând cont de realitatea dintr-o fabrică de confecții dar și de necesitățile pieței.
Studentul știe că în spatele oricărei piese este mult suflet, orice haină înmagazinează trudă și o mulțime de operații. E bine să conștientizeze că după schiță urmează un mecanism foarte elaborat până se ajunge la un produs dorit și cumpărat de cineva de pe rafturile unui magazin. Si aici este adevărata provocare.
Ce ți-ai propus prin acest concurs, care a presupus mari pregătiri din partea voastră și în care te-ai implicat în mod special?
Mi-am propus ca imaginația, creativitatea, pasiunea studentului la design să se coreleze cu aspectele tehnice dintr-o fabrică de confecții și cu cele comerciale. E foarte adevărat că în facultate toți ne doream să devenim vârful de iceberg din domeniul în care studiam, dar viața ne-a învățat că sub acel vârf este restul de 99%, care formează întregul. Deci prin vocația fiecăruia dintre noi suntem responsabili moral și putem face lucruri minuate în această zonă cu posibilități infinite. La urma urmelor, nu toți ne îmbrăcăm de la mărci de lux, dar toți purtăm zilnic haine.
Cum vede un producător / furnizor nivelul tinerilor absolvenți care termină facultatea și ce ar aștepta de la ei ?
Pornind de la cifrele statistice la nivelul anului 2016 aproximativ 7% reprezintă șomajul în România, iar în rândul tinerilor care termină o facultate cifra este 53%. Asta îmi spune foarte clar că sistemul de învățământ academic nu este orientat pe practică, pe identificarea nevoilor angajatorului sau găsirea joburilor. In ceea ce privește șomajul în rândul absolvenților de design, cred că lucrurile stau mai tragic. De aceea îmi place să gândesc că datoria noastră, a tuturor din această industrie, este să dăm o mână de ajutor să schimbăm în profunzime lucrurile.
România a devenit unul dintre producătorii preferați ai industriei internaționale. Branduri de top fac strategii produs la noi, dar tinerii designeri se gândesc la străinătate și nu la potențialul real local. De ce crezi că nu se găsesc modalități de colaborare ?
În opinia mea este vorba de discrepanța dintre programa academică și latura practică a vocației de designer. Cele două elemente nu au nimic în comun și nu se întâlnesc în învățământul nostru. Din acest motiv, menționam mai devreme necesitatea de a întări legătura dintre facultăți și fabrici, de crea un mediu în care fiecare să-și prezinte resursele, planurile, tendințele dar și nevoile. Doar așa cred că putem ajunge la o comunicare constructivă și în felul acesta sunt sigur că absolvenții de la design se pot integra mult mai ușor în industrie și automat ar găsi rapid și joburi pe măsură.
Cât de important este pentru viitorii designeri un internship în producție și ce ar avea de câștigat lucrând împreună ?
În timpul facultății mele (am terminat Geologie și Geofizică), aveam la sfârșitul fiecărui an academic, o lună de practică în teren. Așa am învățat să folosesc un piolet, un teodolit, să diferentiez rocile și multe altele. Fără contactul cu realitatea, aș fi fost un geolog teoretician. Chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat de atunci, bazele pregătirii pentru o meserie sunt aceleași. Prin urmare cred cu tărie că orice contact cu producția îi este mai mult decât benefică oricărui student la design.
Ca producător de accesorii, ești în rândul întâi privind noutățile în fashion – cum găsești că evoluează lucrurile în industrie la noi și care sunt viitoarele direcții ?
Este o industrie maturizată, care a renăscut de multe ori din propria-i cenușă. Încercările la care a fost supusă de-a lungul ultimilor 26 de ani, mereu tratată ca Cenușăreasa segmentelor de producție din România, au împins-o la o creștere solidă, cu o fundație bine înfiptă în realitatea de business și cu o viteză de adaptare rapidă la cerințele piețelor externe. Se poate ușor observa că dintre numeroasele mărci cunoscute care fac cale întoarsă din Asia privind producția, majoritatea plasează o foarte mare parte a comenzi în România. Mă bucur să observ că suntem țara care produce foarte mult pentru segmentul Fast Fashion, care momentan este viitorul în confecții. Unitățile de producție din România sunt capabile să lucreze cu ușurință respectând diverși indicatori : eficiența, calitate la standardele cele mai exigente, off-standard, viteza de livrare și așa mai departe.
Amploarea și rapiditatea dezvoltării spațiului digital a forțat industria modei să-și modifice structura, de la creație până la producție. Cum resimți acest impactul ?
Din dorința exagerată de profit ale unor corporații, viteza de la creație la livrare a crescut exponențial. Prin urmare, deseori găsim produse care arată bine la prima vedere, dar de slabă calitate, cu accesorii care funcționează pentru o foarte scurtă durată de timp sau doar o singură dată. Cred că undeva pe drum s-a pierdut echilibrul dintre frumos și calitate, dintre formă și fond.
YKK livrează de mai bine de 80 de ani calitate, prin urmare și noi avem de suferit, evident. Cu atât mai mult cu cât unul dintre principiile de bază ale fondatorului companiei este să livrezez calitate în tot: produs către clienți, către angajați sau către societate.
Chiar dacă acum traversăm cu toții momente dificile, am convingerea că valorile de bază nu se vor pierde, ci doar au intrat temporar într-un mic con de umbră. Avem nevoie de valori iar omenirea se întoarce mereu la ele.
Credit foto: Dialog Textil
Cu YKK am făcut cunoștiință cu mult timp înainte să-l întâlnesc pe Raul Poruțiu, mai exact când am început să lucrez la Comme Des Garçons în Paris. Toate produsele brandului japonez, fără excepție, aveau fermoare pe care scria foarte mic YKK, nume pe care îl pronunțam pe atunci în franceză “ii-kha-kha”. Aveam să aflu rapid că este vorba de o referință inconturnabilă în modă care nu m-a mai părăsit de atunci și… că nu se pronunța întotdeauna chiar așa.
Când mi-am dat seama cât de importante erau accesoriile în definirea calitații unei piese, am căzut în extrema cealaltă – eu care nu mă uitam în școală la fermoare, acum ele deveniseră pentru mine un criteriu de selecție al unui produs.
La toate casele la care am colaborat ulterior, pe parte de creație sau buying, am dat peste YKK: Yohji Yamamoto, Chloé, Dior sau Prada, jachete de piele, rochii sau genți, creativitatea cu care faimosul brand japonez știa să se adapteze clienților lui era impresionantă. Și acum mai am un tricou de la Chloé, perioada Stella McCartney, cu un fermoar metalic foarte lejer care are fiecare dinte din altă culoare.
Când am început acum câțiva ani colaborarea cu Dialog Textil, întâlnirea cu Raul Poruțiu, pe atunci General Manager YKK România, a fost iminentă. Eram amândoi speakeri la un eveniment organizat de revistă și backstage ne-am dat seama că aveam multe subiecte în comun care ne preocupau, printre care evoluția absolvenților de la secțiile de modă de la noi. Spontan și cu mult umor, Raul contrazice prin firescul lui imaginea marelui patron pe care o poți imagina la nivelul lui și este mai degrabă deschis și curios să întâlnească oameni cu care să colaboreze.
Un om fain cum sunt mulți în partea modei invizibilă publicului și care pentru mine a fost un alt Fashion Insider evident, cum rolul lui se află tocmai în lumea discretă care crează paietele și nu în fața reflectoarelor.
Ești Managing Director la YKK, cel mai celebru brand de fermoare din lume. Care a fost parcursul tău și cum ai ajuns să lucrezi pe partea de producție?
Mulțumim pentru apreciere. Chiar sper că suntem nu doar celebri, ci și deschizători de drumuri.
Traseul meu a fost unul normal, nimic spectaculos. Am început acum 13 ani ca și coordonator de departament, apoi am fost numit director de vânzări, poziție pe care am ocupat-o până în 2011. În acel an, managementul din EMEA a decis să mă numească General Manager, iar în 2014 am fost promovat în actuala poziție.
În ceea ce privește producția, toată viața mi-a plăcut să lucrez în fabrici, să particip activ la dezvoltarea de noi produse și modele, pornind de la ceea ce găseam în piață, sau mai mult, să creez cerere de produse cu valoare adăugată.
Anul trecut ați deschis la Focșani primul showroom YKK din Europa. O veste foarte bună pentru designerii și brandurile locale, ce a motivat alegerea voastră?
Este primul show-room dintr-un număr ceva mai mare pe care intenționăm să le deschidem. Motivația vine dintr-o idee simplă (simplitatea lucrurilor este una din ideile care mă guvernează) : de a fi cât mai la îndemna producătorilor și designerilor din industrie. În show-room avem expuse ultimele modele de fermoare, prezentate la târgul francez de profil Première Vision, târgul german ISPO Munich șamd, cât și colecțiile noastre Summer 2017 și urmează Fall 2017. Show-room-ul mai este dedicat și prezentărilor de trenduri de la diferite târguri internaționale la care participăm. Cu alte cuvinte, pentru cine nu poate să ajungă la Première Vision Paris, spre exemplu aducem noi Première Vision la show-room. Pe lângă asta, în spatele show-room-ului avem și un mic depozit tampon, de unde livrăm foarte multe tipuri de fermoare pentru mostrare. Încercăm să oferim soluții noi și inovative partenerilor noștri și nu numai. A fi dinamic într-o piață nu înseamnă doar să vizitezi clienții, ci să îi atragi, să fii alături de ei, să construiești cu încredere parteneriate.
Ești foarte activ în ceea ce privește creearea unei adevărate colaborări între secțiile de design vestimentar ale facultăților creative și partea de producție. De ce ai simțit nevoia să miști lucrurile?
Încercăm să mișcăm lucrurile deocamdată. Ne lovim de o serie de obstacle, dar ne continuăm misiunea cu multă încredere. Sincer, nu am simțit nevoia să mă implic, ci mai degrabă obligația morală. Am observat de-a lungul timpului că nu se pune accent pe partea practică în școli, care este esențială în modă. Prin urmare, m-am simțit dator să încerc să fac ceva în sensul ăsta. Așa s-a născut atât concursul Inside Fashion cât și programele de internship la fabrici pentru studenții premiați în cadrul galei.
Din ce ai putut constata, care sunt raporturile dintre facultățile cu profil creativ și industrie (furnizori importanți și producătorii) ?
Colaborarile, internshipurile sau programele de studiu ar trebui mai mult intensificate în această direcție. Poate că o platformă comună ar ajuta mai mult ambele părți. O astfel de platformă, fie ea chiar și virtuală în prima fază, ar putea da acces la informații importante despre tendințe în modă în specificul de produs al viitorului și ar crea un liant concret între programa școlilor și cerințele pieței de confecții din viitor. Sunt convins că o astfel de punte este benefică atât studenților care se înscriu la facultățile de profil și producătorilor locali, dar și industriei în sine. S-ar putea asigura o creștere organică a producției de confecții cu o frumoasă valoare adăugată.
În 2015 ai creat concursul Inside Fashion by YKK destinat tinerilor designeri – cum a venit ideea unei competiții?
Ideea a pornit din dorința de stimulare a creativității viitorilor designeri, folosind produsele noastre ca un suport creativ pe care să îl modeleze ușor după imaginația fiecăruia. Apoi, ca orice idee, ea a evoluat la alt nivel, la cel de a încuraja comunicarea între producători și studenți. Astfel, credem că ajutăm tinerii ca ideile lor să fie transpuse în piese vestimentare ținând cont de realitatea dintr-o fabrică de confecții dar și de necesitățile pieței.
Studentul știe că în spatele oricărei piese este mult suflet, orice haină înmagazinează trudă și o mulțime de operații. E bine să conștientizeze că după schiță urmează un mecanism foarte elaborat până se ajunge la un produs dorit și cumpărat de cineva de pe rafturile unui magazin. Si aici este adevărata provocare.
Ce ți-ai propus prin acest concurs, care a presupus mari pregătiri din partea voastră și în care te-ai implicat în mod special?
Mi-am propus ca imaginația, creativitatea, pasiunea studentului la design să se coreleze cu aspectele tehnice dintr-o fabrică de confecții și cu cele comerciale. E foarte adevărat că în facultate toți ne doream să devenim vârful de iceberg din domeniul în care studiam, dar viața ne-a învățat că sub acel vârf este restul de 99%, care formează întregul. Deci prin vocația fiecăruia dintre noi suntem responsabili moral și putem face lucruri minuate în această zonă cu posibilități infinite. La urma urmelor, nu toți ne îmbrăcăm de la mărci de lux, dar toți purtăm zilnic haine.
Cum vede un producător / furnizor nivelul tinerilor absolvenți care termină facultatea și ce ar aștepta de la ei ?
Pornind de la cifrele statistice la nivelul anului 2016 aproximativ 7% reprezintă șomajul în România, iar în rândul tinerilor care termină o facultate cifra este 53%. Asta îmi spune foarte clar că sistemul de învățământ academic nu este orientat pe practică, pe identificarea nevoilor angajatorului sau găsirea joburilor. In ceea ce privește șomajul în rândul absolvenților de design, cred că lucrurile stau mai tragic. De aceea îmi place să gândesc că datoria noastră, a tuturor din această industrie, este să dăm o mână de ajutor să schimbăm în profunzime lucrurile.
România a devenit unul dintre producătorii preferați ai industriei internaționale. Branduri de top fac strategii produs la noi, dar tinerii designeri se gândesc la străinătate și nu la potențialul real local. De ce crezi că nu se găsesc modalități de colaborare ?
În opinia mea este vorba de discrepanța dintre programa academică și latura practică a vocației de designer. Cele două elemente nu au nimic în comun și nu se întâlnesc în învățământul nostru. Din acest motiv, menționam mai devreme necesitatea de a întări legătura dintre facultăți și fabrici, de crea un mediu în care fiecare să-și prezinte resursele, planurile, tendințele dar și nevoile. Doar așa cred că putem ajunge la o comunicare constructivă și în felul acesta sunt sigur că absolvenții de la design se pot integra mult mai ușor în industrie și automat ar găsi rapid și joburi pe măsură.
Cât de important este pentru viitorii designeri un internship în producție și ce ar avea de câștigat lucrând împreună ?
În timpul facultății mele (am terminat Geologie și Geofizică), aveam la sfârșitul fiecărui an academic, o lună de practică în teren. Așa am învățat să folosesc un piolet, un teodolit, să diferentiez rocile și multe altele. Fără contactul cu realitatea, aș fi fost un geolog teoretician. Chiar dacă lucrurile s-au mai schimbat de atunci, bazele pregătirii pentru o meserie sunt aceleași. Prin urmare cred cu tărie că orice contact cu producția îi este mai mult decât benefică oricărui student la design.
Ca producător de accesorii, ești în rândul întâi privind noutățile în fashion – cum găsești că evoluează lucrurile în industrie la noi și care sunt viitoarele direcții ?
Este o industrie maturizată, care a renăscut de multe ori din propria-i cenușă. Încercările la care a fost supusă de-a lungul ultimilor 26 de ani, mereu tratată ca Cenușăreasa segmentelor de producție din România, au împins-o la o creștere solidă, cu o fundație bine înfiptă în realitatea de business și cu o viteză de adaptare rapidă la cerințele piețelor externe. Se poate ușor observa că dintre numeroasele mărci cunoscute care fac cale întoarsă din Asia privind producția, majoritatea plasează o foarte mare parte a comenzi în România. Mă bucur să observ că suntem țara care produce foarte mult pentru segmentul Fast Fashion, care momentan este viitorul în confecții. Unitățile de producție din România sunt capabile să lucreze cu ușurință respectând diverși indicatori : eficiența, calitate la standardele cele mai exigente, off-standard, viteza de livrare și așa mai departe.
Amploarea și rapiditatea dezvoltării spațiului digital a forțat industria modei să-și modifice structura, de la creație până la producție. Cum resimți acest impactul ?
Din dorința exagerată de profit ale unor corporații, viteza de la creație la livrare a crescut exponențial. Prin urmare, deseori găsim produse care arată bine la prima vedere, dar de slabă calitate, cu accesorii care funcționează pentru o foarte scurtă durată de timp sau doar o singură dată. Cred că undeva pe drum s-a pierdut echilibrul dintre frumos și calitate, dintre formă și fond.
YKK livrează de mai bine de 80 de ani calitate, prin urmare și noi avem de suferit, evident. Cu atât mai mult cu cât unul dintre principiile de bază ale fondatorului companiei este să livrezez calitate în tot: produs către clienți, către angajați sau către societate.
Chiar dacă acum traversăm cu toții momente dificile, am convingerea că valorile de bază nu se vor pierde, ci doar au intrat temporar într-un mic con de umbră. Avem nevoie de valori iar omenirea se întoarce mereu la ele.
Credit foto: Dialog Textil
