Fără doar şi poate, conţinutul unei cărţi este ceea ce contează, povestea dintre coperte ne oferă trăiri intense şi ne face să o iubim pentru totdeauna. Dar asta nu înseamnă că partea estetică ar trebui neglijată cu desăvârşire. De multe ori, se întâmplă ca o copertă bine realizată să fie extrem de expresivă şi să prefaţeze cu succes ceea ce urmează. Cărţile a căror prezentare e gândită până la cele mai mici detalii, cu coperte sau ilustraţii minunate, sunt o încântare nu doar pentru mintea iubitorilor de literatură, ci şi pentru simţul lor estetic.
David Pelham este art director-ul care, în anii '70, a revoluţionat designul de copertă. Pelham a ajuns la Penguin în 1968, după ce timp de 5 ani fusese art director la Harper's Bazaar. Relaţiile sale cu artişti, fotografi, designeri au contat mult în noua aventură a editurii, iar imaginea copertelor propusă de el venea cu noi provocări vizuale. În 2007, designerul a lansat o minicapodoperă din hârtie frumos decupată, "Trial", o urmă fantastică în lumea cărţilor, ilustraţiilor şi formelor. În 2005, când a împlinit 70 de ani, designerii cărţilor din mai multe generaţii s-au reunit la Victoria & Albert Museum, iar în urma acestei faimoase întâlniri a apărut albumul "Penguin by Designers", o istorie vizuală demnă de urmărit. Acesta a fost contextul în care undele valului David Pelham au revenit la suprafaţă, în care s-a vorbit de copertele “altfel” pentru marile titluri ale colecţiei de ficţiune, dar şi despre prima carte a cărei copertă nu a constat decât dintr-o poză şi atât, care s-a întâmplat pentru prima dată (şi, se pare, pentru ultima dată) în era Pelham. Poza era a lui John Lennon.
Seria numită "Penguin Drop Caps" şi lansată în categoria "Penguin Classics" sub sloganul "It all begins with a letter", este produsul colaborării dintre designerul Jessica Hische şi directorul artistic al editurii, Paul Buckley, cel care a colaborat şi la seria "Penguin Threads", o colecţie de şase romane ale căror coperte au fost “desenate” cu acul şi aţa de artistele Jillian Tamaki şi Rachel Sumpter.
Paul Buckley, Creative Director la Penguin, ne-a povestit despre munca la editură, despre istoria plină de "wow" a acestei surse de frumos şi despre cartea pe care a editat-o cu ocazia aniversării de 75 de ani a publisherului, o colecţie de poveşti şi idei despre ce înseamnă designul de carte.
Cum s-a conturat ideea Penguin 75? Cât de greu a fost să strângi şi să rezumi toată istoria Penguin în75 de coperte?
Sunt foarte conștient de cât de multe produse sunt puse pe piaţă total inutil, fie că este vorba de muzică, filme, cărți, orice… Se pare că pentru fiecare bucată bună de cultură suntem bombardaţi cu alte 99 de bucăți de material redundant… Lucrez în industrie de ceva vreme și, desigur, îmi doresc să vadă toată lumea ce treabă bună facem noi aici, dar nu am vrut să scot încă o carte de design, la fel ca toate celelalte. Pentru mine, mult mai interesante decât copertele sunt poveștile lor, procesele, deciziile, raţionamentele care au dus la alegerea unei variante dintre alte 20 de propuneri. Cu asta în minte, m-am gândit că ar fi o idee foarte bună să punem faţă în faţă designerul şi autorul, să accentuăm dialogul, comentariile şi toate strategiile care au dus la o aşa concluzie! Aceasta este o carte care nu a mai fost făcută înainte şi strânge în jurul ei un public mai larg decât clienţii obişnuiţi, interesaţi de design. Oricine este interesat de artă și literatură se va bucura de acest lucru. Am pitchuit ideea editorului Penguin, Kathryn Court, și ideea a fost bine-venită, am fost pe "fast forward" ca să putem să o scoatem la aniversarea de 75 de ani. Ceea ce am şi făcut, dar cu un mare efort! A fost foarte greu să restrâng colecţia la 75 de coperte. Trebuie să găseşti nu doar cele mai bune coperte, dar, de asemenea, cele mai bune poveşti și cei mai buni autori și artiști care sunt dispuși să participe. Să strâng această colecţie de citate uimitoare a fost epuizant, a durat mult să le adun, să le editez şi să le gestionez, însă sunt foarte bucuros că am trecut prin asta. De la autori prea ocupaţi, de la emailuri pline de da-uri hotarate care apoi nu s-au concretizat, până la designeri care nu au vrut să intre în polemici sau poveşti am învățat o tonă și am un produs de care sunt foarte mândru.
Cum aţi ales coperta pentru această carte, o incursiune creativă printre cele mai bune mostre de design? Au fost şi alte idei pe lista scurtă?
E o carte despre coperte, plină de lucrări exemplare. Pentru că ştiam că numele meu va fi trecut pe ea, mi-am propus să fac sute de variante de copertă. Desigur, n-am avut timp. Am făcut o singură copertă, într-o după amiază, şi asta a fost. Cartea a fost făcută în câteva luni şi m-am ocupat de întreaga echipă, de tipografie. N-am avut nicio şansă să ne gândim de două ori asupra unei decizii, să ne răzgândim sau să zăbovim.
Ca designer, ce te-a atras la apariţiile Penguin, înainte de a începe să lucrezi pentru ei?
Dacă ma uit înapoi, drumul meu a fost unul foarte norocos. Am lucrat atât ca ilustrator freelancer, cât și ca designer independent și, după o călătorie de trei luni prin America Centrală, am ajuns la un interviu la New American Library (NAL) și am fost imediat angajat ca junior designer. Curând, NAL a fuzionat cu Penguin, şi am rămas moştenire. Deci, pentru a răspunde la întrebarea ta, aşa cum mi s-au întâmplat multe în viaţă, pur şi simplu am ajuns aici. Dar mi-am dat seama imediat ce loc grozav e. Nicio editură nu face ce face Penguin, au avut mereu un succes imens şi au ştiut să se facă recognoscibili. Facem cele mai bune cărţi, acordăm o mare atenţie designului şi artelor, iar oamenii care lucrează aici sunt inteligenţi și amuzanţi. Am fost, pur și simplu, extrem de norocos.
