Absolvent al Colegiului National Ion Minulescu, Slatina, 2011
Absolvent al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București, 2018
Arhitect la Imobili Development Network – prezent
Tată și soț iubitor – prezent și mereu
LOCUL ÎNVIERII - arhitectură memorială la Periprava
Periprava este una din cele mai greu accesibile localități din Delta Dunării ,România. Lângă acest sat, a funcționat între 1957 și 1974 cel mai mare lagăr de muncă forțată din Europa de est : 0830 Periprava. Proiectul propune marcarea locurilor traumei din acest teritoriu prin obiecte individuale, unite de printr-un traseu vizitabil.
Principala propunere, PARC MEMORIAL se află pe situl fostei secții centrale, cea mai mare subdiviziune a lagărului. Aceasta constă în reconvertirea fostei clădiri de birouri a comandamentului într-un muzeu și împrejmuirea rămășitei fostei barăci centrale (unde deținuții erau torturați) cu pavilioane expoziționale peste care „planează” o boltă.
Noua clădire este accesibila doar prin vechea clădire. Cărămida recuperată din apropiere închide spațiile și oferă confort termic. Este un material prețios deoarece poartă sacrificiul celor forțați să muncească la construcții. Stuful, material local, în trecut recoltat de deținuți, protejează de intemperii clădirea.
Absolvent al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, București, 2018
Arhitect la Imobili Development Network – prezent
Tată și soț iubitor – prezent și mereu
LOCUL ÎNVIERII - arhitectură memorială la Periprava
Periprava este una din cele mai greu accesibile localități din Delta Dunării ,România. Lângă acest sat, a funcționat între 1957 și 1974 cel mai mare lagăr de muncă forțată din Europa de est : 0830 Periprava. Proiectul propune marcarea locurilor traumei din acest teritoriu prin obiecte individuale, unite de printr-un traseu vizitabil.
Principala propunere, PARC MEMORIAL se află pe situl fostei secții centrale, cea mai mare subdiviziune a lagărului. Aceasta constă în reconvertirea fostei clădiri de birouri a comandamentului într-un muzeu și împrejmuirea rămășitei fostei barăci centrale (unde deținuții erau torturați) cu pavilioane expoziționale peste care „planează” o boltă.
Noua clădire este accesibila doar prin vechea clădire. Cărămida recuperată din apropiere închide spațiile și oferă confort termic. Este un material prețios deoarece poartă sacrificiul celor forțați să muncească la construcții. Stuful, material local, în trecut recoltat de deținuți, protejează de intemperii clădirea.
