Eduard Bălaş a studiat între 2005-2012 la Liceul de Arte Carmen Sylva din Ploieşti, urmând apoi cursurile Universităţii Naţionale de Arte în cadrul Facultăţii de Arte Plastice, secţia Grafică din 2012 până în 2015.
Proiectul a început ca o încercare de înţelegere a elementelor care transformă un obiect în kitsch şi accentuarea acestora până la obţinerea unui non-kitsch. În acest caz cheia realizării imaginilor a fost multiplicarea, acceptată în orice formă a ei.
„Răpirea din Serai” a fost aleasă pentru că este, poate, cel mai reprezentativ kitsch „românesc”, dar şi pentru istoria sa de (de)recontextualizări continuată prin acest demers. Utilizându-se un limbaj vizual foarte limitat (ca în orice kitsch autentic), imaginea „Răpirii” a trecut printr-o varietate de alterări, ordonate astfel încât formula de carte (ce s-a impus ca o necesitate din cauza volumului mare de lucrări, dar trebuie înţeleasă ca fiind un obiect) să se justifice prin existenţa unei naraţiuni a multiplicării.
Afişul ce însoţeşte volumul poate fi gândit ca o sintetizare a acestuia, el prezentând poate cea mai relevantă imagine (exploatată la maxim prin dimensiune), dar în acelaşi timp atrăgând atenţia şi canalizând-o asupra cărţii.
RĂPIREA DIN SERAI - VARIAŢIUNI PE O INTERPRETARE TURCEASCĂ A UNEI OPERE DE MOZART
Proiectul a început ca o încercare de înţelegere a elementelor care transformă un obiect în kitsch şi accentuarea acestora până la obţinerea unui non-kitsch. În acest caz cheia realizării imaginilor a fost multiplicarea, acceptată în orice formă a ei.
„Răpirea din Serai” a fost aleasă pentru că este, poate, cel mai reprezentativ kitsch „românesc”, dar şi pentru istoria sa de (de)recontextualizări continuată prin acest demers. Utilizându-se un limbaj vizual foarte limitat (ca în orice kitsch autentic), imaginea „Răpirii” a trecut printr-o varietate de alterări, ordonate astfel încât formula de carte (ce s-a impus ca o necesitate din cauza volumului mare de lucrări, dar trebuie înţeleasă ca fiind un obiect) să se justifice prin existenţa unei naraţiuni a multiplicării.
Afişul ce însoţeşte volumul poate fi gândit ca o sintetizare a acestuia, el prezentând poate cea mai relevantă imagine (exploatată la maxim prin dimensiune), dar în acelaşi timp atrăgând atenţia şi canalizând-o asupra cărţii.
