Eduard Sandu s-a născut la 10 iulie 1967. Pictează din copilărie cu pasiune și dăruire. A avut expoziții personale și de grup, atât în plan personal, cât și cu Facultatea de Arte la București, Galați, Focșani, Tecuci, Bacău, Sighișoara, Sibiu. În cele peste 20 de expoziții la care a participat de-a lungul a aproape 25 de ani, Eduard Sandu observă o evoluție în plan estetic a artistului.
LUMINĂ, UMBRĂ, ÎNTUNERIC
Noțiunea de lumină are valențe religioase, filosofice, științifice. Lumina este revelație și cunoaștere, dar și strălucirea orbitoare a poleielii care ascunde ignoranța și obscurantismul. Dimensiunile universului din care facem parte, cosmologic vorbind, pot fi cuprinse tot apelând la lumină, atât pentru a pătrunde tainele sale cât și pentru a-i da o măsura efectiv, în ani-lumină.
Există un punct de vedere personal pentru care tema luminii, ca mijloc de a vedea, de a cunoaște și de a înțelege, are o importanță specială. Din cauza unor probleme medicale, capacitatea pictorului Eduard Sandu de a percepe vizual lumea care il înconjoară este mult diminuată.
Lumina puternică este cea care îl ajută și, din acest motiv, o consideră prietenă și aliata sa. Contrastele puternice și mai puțin rafinamentele coloristice subtile sunt cele pe care le vede și, implicit, cele pe care le preferă în demersul artistic. Eduard Sandu expune tripticul intitulat „Escatologia luminii”, „Autoportret cu un sofism” și „Fereastra”.
LUMINĂ, UMBRĂ, ÎNTUNERIC
Noțiunea de lumină are valențe religioase, filosofice, științifice. Lumina este revelație și cunoaștere, dar și strălucirea orbitoare a poleielii care ascunde ignoranța și obscurantismul. Dimensiunile universului din care facem parte, cosmologic vorbind, pot fi cuprinse tot apelând la lumină, atât pentru a pătrunde tainele sale cât și pentru a-i da o măsura efectiv, în ani-lumină.
Există un punct de vedere personal pentru care tema luminii, ca mijloc de a vedea, de a cunoaște și de a înțelege, are o importanță specială. Din cauza unor probleme medicale, capacitatea pictorului Eduard Sandu de a percepe vizual lumea care il înconjoară este mult diminuată.
Lumina puternică este cea care îl ajută și, din acest motiv, o consideră prietenă și aliata sa. Contrastele puternice și mai puțin rafinamentele coloristice subtile sunt cele pe care le vede și, implicit, cele pe care le preferă în demersul artistic. Eduard Sandu expune tripticul intitulat „Escatologia luminii”, „Autoportret cu un sofism” și „Fereastra”.