În cartierul Fabric, în incinta Fostelor Fabrici Unite de Ulei și Săpun, acum cunoscute sub numele Azur, se deschide curând FABER, un loc ce-și propune să aducă împreună comunitatea cultural-creativă din Timișoara.
Mai multe despre cum s-a născut proiectul, ce-și propune și inițiativele pe care le va genera, ne-au povestit Oana Simionescu și Simina Cuc, membri fondatori.
1. Ce înseamnă de fapt FABER?
Numele vine de la „Homo faber" (Omul creator) - un concept filozofic propus de Hannah Arendt şi Max Scheler care descrie capacitatea omului de a controla mediul înconjurător prin intermediul uneltelor. Unelte de orice tip, am completa noi, inclusiv prin intermediul unor platforme care coagulează sectorul cultural și creativ dintr-un oraș.
Pentru noi FABER înseamnă și o conexiune în plus cu acest loc pe care am fost parcă predestinați să-l reimaginăm: numele duce, nu întâmplător, spre cel al faimoasei familii timişorene Farber, ai cărei membri erau, la începutul secolului XX, personalităţi importante ale orașului de pe Bega, care dețineau și clădirile platformei industriale AZUR.
2. Cum s-a născut acest proiect? Care este echipa din spate?
Proiectul FABER s-a născut dintr-o întâmplare, în condițiile în care două grupuri diferite căutau același suspect - un spațiu care să poată fi regenerat. Primul grup a fost format din cuplul Val Mureșan și Cristina Potra-Mureșan, aflați în spatele unor proiecte precum FCTM și Alergotura, și echipa FOR - formată din 9 arhitecți implicați în UpgradeMyCity, undelocuiesc.eu, BETA: Oana Simionescu, Dan Bugariu, Simina Cuc, Alexandra Maier, Pepe Peralta Guerrero, Alexandra Rigler, Sergiu Sabău, Maria Sgîrcea și Alexandra Spiridon. În paralel, Andreea Iager-Tako și Norbert Tako, fondatorii AMBASADA, precum și ai festivalului PLAI și JazzTM căutau și ei un nou spațiu pentru AMBASADA.
Vânătoarea dura deja de câteva luni când ne-am întâlnit în jurul aceleiași proprietăți pentru a ne povesti unii altora ce planuri de viitor aveam. Nu mică ne-a fost mirarea când am realizat că aceste planuri converg și că toată lumea ar avea de câștigat din coagularea celor 3 entități. Colaborarea este o valoare primordială pentru noi, deci făcea tot sensul din lume să ne raliem forțele și să construim împreună. După această hotărâre, am achiziționat imobilul de pe str. Peneș Curcanul nr. 4-5 și am demarat proiectul.
3. Cum ați găsit fabrica și cum ați știut că acesta este locul în care va crește cel mai bine această comunitate?
Am ajuns la clădire după un șir de alte încercări. Am fost de la bun început conștienți de importanța acestui pas - al achiziției clădirii – motiv pentru care la fiecare proprietate pe care am luat-o în calcul, am căutat toate informațiile posibile, astfel încât să avem o imagine cât mai bună asupra punctelor slabe și tari ale fiecăreia. Dintre criteriile cele mai importante pe care le-am urmărit au fost poziționarea în oraș, raportul la contextul urban și posibilitatea de dezvoltare ulterioară, istoricul clădirii precum și tipologia - ce tipuri de spații conține sau ar putea conține. Ne-am uitat și la chestiuni tehnice: gradul de degradare al clădirii, starea structurii sau chiar gradul (posibil) de contaminare a solului pentru siturile industriale. Înainte de deschiderea oficială, proiectul este încă un pariu, dar suntem convinși că dintre candidatele pe care le-am urmărit în acest demers, clădirea de pe Peneș are cele mai mari șanse să acomodeze creșterea comunității cultural-creative din Timișoara.
Credite foto: Pepe Peralta Guerrero și Sergiu Sabău
Clădirea are o suprafață de aproximativ 800 mp, structurată și distribuită cvasi-egal pe două niveluri - parter și etaj. La nivel de funcțiuni, parterul cuprinde o sală mare de evenimente, un foaier de acces, zona de bistro cu bucătăria aferentă, grupuri sanitare, precum și un gang care asigură accesul auto în interiorul parcelei. La etaj se află zona de cowork și makerspace, alături de două săli de ședințe medii și două săli de ședințe mici, suprapuse. Circulația verticală este speculată sub forma unui aparat complex, compus din rampe de scări și podeste/platforme care asigură atât accesul în spațiile de la etaj cât și posibilitatea pentru diverse activități în exterior. În aceeași direcție de maximizare a potențialului spațiului exterior sunt amenajate terasa din curtea interioară și terasa de pe casă, care funcționalizată parțial sub forma unei platforme circulabile cu rol de belvedere înspre Bega.
Structurarea la nivel de organizații reflectă necesitățile spațiale ale fiecăreia, astfel încât AMBASADA ocupă o parte din parter și o sală medie de ședințe, operatorul coworkului, FOR,funcționează la etaj, iar Faber gestionează sala mare de evenimente și una dintre sălile medii de ședințe de la etaj.
Credite foto: Pepe Peralta Guerrero și Sergiu Sabău
4. Ce presupune reconversia unei clădiri industriale? Care sunt provocările generate de spațiu și amenjarea acestuia?
Multă planificare și în ciuda acesteia, multă răbdare și reziliență în fața diverselor și neprevăzutelor. Ca orice clădire veche, situațiile neașteptate tind să devină regulă, astfel încât creativitatea echipelor de proiectare, răbdarea și bugetul nostru ca investitori sunt mereu puse la încercare.
5. Ce se vede de pe geamul fabricii?
Este foarte interesant ce vedem pe ferestre, pentru că e o imagine în care se suprapun straturi de povești: în primul rând vedem Bega, venă cu sânge verde-albastru a orașului, pe care se întâmplă răzleț plimbări, pedalări, alergări, întâlniri, sesiuni de pescuit, canotaj, povestiri și tot felul de alte activități în reflexia apei. Apoi, frontul construit de vizavi e spectaculos în cel mai uman sens posibil: lângă pod încă așteaptă o romantică fostă structură industrială din cărămidă, care e complet înghițită vara de frunze de viță canadiană, care toamna se înroșesc furios, iar în spatele ei, pe un calcan înalt al unei clădiri de secol XIX, încă se citește șters numele în maghiară al vreunui atelier - martor al activității intense care știm că avea loc în Fabric acum nu prea mult timp. Imediat în stânga clădirii industriale, cu fundurile curților înspre apă, se înșiruie un rând de case mici, cu diverse anexe spre capetele de parcelă - ca și cum ar fi uitat că sunt așezate pe apă, exact invers față de Veneția. Dintre ele, multe au fost peticite, unele mai sumar, strict pentru protecția la intemperii, altele consistent - până la adăugirea de noi etaje și acoperișuri. Oricât de consistent procesul constructiv, peticit probabil că rămâne cuvântul potrivit.
Credite foto: Pepe Peralta Guerrero și Sergiu Sabău
Cea mai impunătoare clădire, aproape chiar în fața noastră, peste Bega, este o clădire stranie: fost spațiu industrial, romantică prezență de cărămidă acum câțiva ani, precum vecina sa, acum învelită în culori cald-țipătoare și decorații de polistiren, își așteaptă cuminte, de ceva timp, utilizatorii. În spatele acestei desfășurate răsar, de-acum obosite, blocuri socialiste de prin anii 80, cu placările lor știrbe, balcoanele pestrițe și rufele la uscat. Și mai în profunzime, multe acoperișuri, turlele bisericii Milenium și Mercur - ce de pe vârful unei case din Traian, supraveghează parcă toată această cameră de minunății, care, în funcție de cum o privești, te farmecă sau te îngrozește.
Cu ferestrele coborâte până la trotuar, vedem deci un cartier Fabric plin de oportunități. Este un peisaj care ne inspiră și care ne reamintește mereu că orașele sunt ori victimele noastre ori trofeele care ne fac mândri: le construim și apoi ele ne formează pe noi.
6. Care este relația spațiului cu orașul, cu vecinătatea și comunitatea creativă locală?
FABER este parte dintr-un fost sit industrial important pentru oraș, în cartierul Fabric, pe malul Begăi: fostele Fabrici Unite de Ulei și Săpun, acum cunoscute sub numele Azur. Situl e important pentru că reprezintă locația inițială a unei afaceri care după perioada comunistă s-a întors la familia care a inițiat-o, familia Farber. Vecinii noștri de la Azur se gândesc încă cu nostalgie la spațiile de experiment și producție de pe Peneș Curcanul și nu s-au aruncat încă în a reformula brutal conținutul parcelei, chiar dacă nu mai au activitate industrială aici de mai mult de o jumătate de secol. Dimpotrivă, găzduiesc cu generozitate o listă lungă de mici antreprenori și artiști.
Din punct de vedere urbanistic, ne aflăm în mijlocul unui spațiu în tranziție, care conform viitorului PUG al orașului, trebuie să se transforme într-o zonă cu funcțiuni mixte. Deși există diverse discuții despre modul în care s-ar putea dezvolta acest ansamblu, suntem primii, și cei mai mici, care am început șantierul. Sperăm să putem avea mai departe un cuvânt de spus în modul în care se va dezvolta această porțiune din oraș în viitor.
Ne dorim ca FABER să fie un model de bună practică la toate nivelurile, de la scara urbană până la clădirea în sine și șantierul de reabilitare - de la modelul de business la modul în care îl vom implementa - prin proiectele pe care urmează să le facem împreună cu și pentru comunitatea locală.
7. Cum a trecut comunitatea FABER peste această perioadă, cum v-a afectat sau ajutat ea și ce sperați să lase ea moștenire?
Muncind. Am schimbat doar mediul de lucru, dar mânecile au rămas suflecate non-stop. Ne-am străduit să putem avansa continuu și pe șantier, chiar dacă într-un ritm mai lent (aplicând, desigur, măsurile de protecție și prevenție recomandate de autorități). A fost o perioadă foarte tensionată pentru noi, cu multe griji și lucru pe bugete și calendare, cum probabil că a fost și pentru mulți alții.
Momentele de bucurie nu ne-au lipsit în schimb. Probabil cel mai bun din ele a fost lărgirea echipei FABER. Adrian și Raluca Erimescu au decis să se alăture acestei aventuri. Adrian este în prezent CEO la imobiliare.ro și am avut (și încă avem) plăcerea unor colaborări excelente în proiecte precum Growceanu sau Unde Locuiesc Eu, iar Raluca ne inspiră zilnic cu poveștile Storypoint.ro. Alt moment ce merită povestit și celebrat este lansarea Creativa – un instrument de mapare a comunității creative din Timișoara.
8. Când va avea loc lansarea FABER? La ce să ne așteptăm?
Sperăm ca luna iulie să fie cea care să marcheze deschiderea FABER. Încă suntem rezervați în a promite date sau programe... așteptăm de la o săptămână la alta să vedem cum evoluează lucrurile pentru a ne putea adapta cât mai bine la diverse situații ce nu depind de noi. Ce e sigur însă este că împreună suntem mai puternici și ne vom asigura ca atât ceea ce facem, cât și deschiderea în sine, să ne ajute să ne aducem aminte de asta.
9. Ce vă propuneți de la acest proiect pe termen mediu și lung?
Suntem ambițioși și ne dorim ca FABER să devină locul care aduce împreună comunitatea creativă și oamenii care o ajută să devină un motor de schimbare pentru Timișoara.
10. Cum credeți că va arăta o dimineață de ianuarie 2021 la FABER?
Odată pornit curentul la FABER, cred că orice zi, fie că este frig sau cald, va începe cu recunoștință pentru ce am reușit să facem împreună și cu determinarea de a ne face treaba tot mai bine.
Mai multe despre cum s-a născut proiectul, ce-și propune și inițiativele pe care le va genera, ne-au povestit Oana Simionescu și Simina Cuc, membri fondatori.
1. Ce înseamnă de fapt FABER?
Numele vine de la „Homo faber" (Omul creator) - un concept filozofic propus de Hannah Arendt şi Max Scheler care descrie capacitatea omului de a controla mediul înconjurător prin intermediul uneltelor. Unelte de orice tip, am completa noi, inclusiv prin intermediul unor platforme care coagulează sectorul cultural și creativ dintr-un oraș.
Pentru noi FABER înseamnă și o conexiune în plus cu acest loc pe care am fost parcă predestinați să-l reimaginăm: numele duce, nu întâmplător, spre cel al faimoasei familii timişorene Farber, ai cărei membri erau, la începutul secolului XX, personalităţi importante ale orașului de pe Bega, care dețineau și clădirile platformei industriale AZUR.
2. Cum s-a născut acest proiect? Care este echipa din spate?
Proiectul FABER s-a născut dintr-o întâmplare, în condițiile în care două grupuri diferite căutau același suspect - un spațiu care să poată fi regenerat. Primul grup a fost format din cuplul Val Mureșan și Cristina Potra-Mureșan, aflați în spatele unor proiecte precum FCTM și Alergotura, și echipa FOR - formată din 9 arhitecți implicați în UpgradeMyCity, undelocuiesc.eu, BETA: Oana Simionescu, Dan Bugariu, Simina Cuc, Alexandra Maier, Pepe Peralta Guerrero, Alexandra Rigler, Sergiu Sabău, Maria Sgîrcea și Alexandra Spiridon. În paralel, Andreea Iager-Tako și Norbert Tako, fondatorii AMBASADA, precum și ai festivalului PLAI și JazzTM căutau și ei un nou spațiu pentru AMBASADA.
Vânătoarea dura deja de câteva luni când ne-am întâlnit în jurul aceleiași proprietăți pentru a ne povesti unii altora ce planuri de viitor aveam. Nu mică ne-a fost mirarea când am realizat că aceste planuri converg și că toată lumea ar avea de câștigat din coagularea celor 3 entități. Colaborarea este o valoare primordială pentru noi, deci făcea tot sensul din lume să ne raliem forțele și să construim împreună. După această hotărâre, am achiziționat imobilul de pe str. Peneș Curcanul nr. 4-5 și am demarat proiectul.
3. Cum ați găsit fabrica și cum ați știut că acesta este locul în care va crește cel mai bine această comunitate?
Am ajuns la clădire după un șir de alte încercări. Am fost de la bun început conștienți de importanța acestui pas - al achiziției clădirii – motiv pentru care la fiecare proprietate pe care am luat-o în calcul, am căutat toate informațiile posibile, astfel încât să avem o imagine cât mai bună asupra punctelor slabe și tari ale fiecăreia. Dintre criteriile cele mai importante pe care le-am urmărit au fost poziționarea în oraș, raportul la contextul urban și posibilitatea de dezvoltare ulterioară, istoricul clădirii precum și tipologia - ce tipuri de spații conține sau ar putea conține. Ne-am uitat și la chestiuni tehnice: gradul de degradare al clădirii, starea structurii sau chiar gradul (posibil) de contaminare a solului pentru siturile industriale. Înainte de deschiderea oficială, proiectul este încă un pariu, dar suntem convinși că dintre candidatele pe care le-am urmărit în acest demers, clădirea de pe Peneș are cele mai mari șanse să acomodeze creșterea comunității cultural-creative din Timișoara.
Credite foto: Pepe Peralta Guerrero și Sergiu Sabău
Clădirea are o suprafață de aproximativ 800 mp, structurată și distribuită cvasi-egal pe două niveluri - parter și etaj. La nivel de funcțiuni, parterul cuprinde o sală mare de evenimente, un foaier de acces, zona de bistro cu bucătăria aferentă, grupuri sanitare, precum și un gang care asigură accesul auto în interiorul parcelei. La etaj se află zona de cowork și makerspace, alături de două săli de ședințe medii și două săli de ședințe mici, suprapuse. Circulația verticală este speculată sub forma unui aparat complex, compus din rampe de scări și podeste/platforme care asigură atât accesul în spațiile de la etaj cât și posibilitatea pentru diverse activități în exterior. În aceeași direcție de maximizare a potențialului spațiului exterior sunt amenajate terasa din curtea interioară și terasa de pe casă, care funcționalizată parțial sub forma unei platforme circulabile cu rol de belvedere înspre Bega.
Structurarea la nivel de organizații reflectă necesitățile spațiale ale fiecăreia, astfel încât AMBASADA ocupă o parte din parter și o sală medie de ședințe, operatorul coworkului, FOR,funcționează la etaj, iar Faber gestionează sala mare de evenimente și una dintre sălile medii de ședințe de la etaj.
Credite foto: Pepe Peralta Guerrero și Sergiu Sabău
4. Ce presupune reconversia unei clădiri industriale? Care sunt provocările generate de spațiu și amenjarea acestuia?
Multă planificare și în ciuda acesteia, multă răbdare și reziliență în fața diverselor și neprevăzutelor. Ca orice clădire veche, situațiile neașteptate tind să devină regulă, astfel încât creativitatea echipelor de proiectare, răbdarea și bugetul nostru ca investitori sunt mereu puse la încercare.
5. Ce se vede de pe geamul fabricii?
Este foarte interesant ce vedem pe ferestre, pentru că e o imagine în care se suprapun straturi de povești: în primul rând vedem Bega, venă cu sânge verde-albastru a orașului, pe care se întâmplă răzleț plimbări, pedalări, alergări, întâlniri, sesiuni de pescuit, canotaj, povestiri și tot felul de alte activități în reflexia apei. Apoi, frontul construit de vizavi e spectaculos în cel mai uman sens posibil: lângă pod încă așteaptă o romantică fostă structură industrială din cărămidă, care e complet înghițită vara de frunze de viță canadiană, care toamna se înroșesc furios, iar în spatele ei, pe un calcan înalt al unei clădiri de secol XIX, încă se citește șters numele în maghiară al vreunui atelier - martor al activității intense care știm că avea loc în Fabric acum nu prea mult timp. Imediat în stânga clădirii industriale, cu fundurile curților înspre apă, se înșiruie un rând de case mici, cu diverse anexe spre capetele de parcelă - ca și cum ar fi uitat că sunt așezate pe apă, exact invers față de Veneția. Dintre ele, multe au fost peticite, unele mai sumar, strict pentru protecția la intemperii, altele consistent - până la adăugirea de noi etaje și acoperișuri. Oricât de consistent procesul constructiv, peticit probabil că rămâne cuvântul potrivit.
Credite foto: Pepe Peralta Guerrero și Sergiu Sabău
Cea mai impunătoare clădire, aproape chiar în fața noastră, peste Bega, este o clădire stranie: fost spațiu industrial, romantică prezență de cărămidă acum câțiva ani, precum vecina sa, acum învelită în culori cald-țipătoare și decorații de polistiren, își așteaptă cuminte, de ceva timp, utilizatorii. În spatele acestei desfășurate răsar, de-acum obosite, blocuri socialiste de prin anii 80, cu placările lor știrbe, balcoanele pestrițe și rufele la uscat. Și mai în profunzime, multe acoperișuri, turlele bisericii Milenium și Mercur - ce de pe vârful unei case din Traian, supraveghează parcă toată această cameră de minunății, care, în funcție de cum o privești, te farmecă sau te îngrozește.
Cu ferestrele coborâte până la trotuar, vedem deci un cartier Fabric plin de oportunități. Este un peisaj care ne inspiră și care ne reamintește mereu că orașele sunt ori victimele noastre ori trofeele care ne fac mândri: le construim și apoi ele ne formează pe noi.
6. Care este relația spațiului cu orașul, cu vecinătatea și comunitatea creativă locală?
FABER este parte dintr-un fost sit industrial important pentru oraș, în cartierul Fabric, pe malul Begăi: fostele Fabrici Unite de Ulei și Săpun, acum cunoscute sub numele Azur. Situl e important pentru că reprezintă locația inițială a unei afaceri care după perioada comunistă s-a întors la familia care a inițiat-o, familia Farber. Vecinii noștri de la Azur se gândesc încă cu nostalgie la spațiile de experiment și producție de pe Peneș Curcanul și nu s-au aruncat încă în a reformula brutal conținutul parcelei, chiar dacă nu mai au activitate industrială aici de mai mult de o jumătate de secol. Dimpotrivă, găzduiesc cu generozitate o listă lungă de mici antreprenori și artiști.
Din punct de vedere urbanistic, ne aflăm în mijlocul unui spațiu în tranziție, care conform viitorului PUG al orașului, trebuie să se transforme într-o zonă cu funcțiuni mixte. Deși există diverse discuții despre modul în care s-ar putea dezvolta acest ansamblu, suntem primii, și cei mai mici, care am început șantierul. Sperăm să putem avea mai departe un cuvânt de spus în modul în care se va dezvolta această porțiune din oraș în viitor.
Ne dorim ca FABER să fie un model de bună practică la toate nivelurile, de la scara urbană până la clădirea în sine și șantierul de reabilitare - de la modelul de business la modul în care îl vom implementa - prin proiectele pe care urmează să le facem împreună cu și pentru comunitatea locală.
7. Cum a trecut comunitatea FABER peste această perioadă, cum v-a afectat sau ajutat ea și ce sperați să lase ea moștenire?
Muncind. Am schimbat doar mediul de lucru, dar mânecile au rămas suflecate non-stop. Ne-am străduit să putem avansa continuu și pe șantier, chiar dacă într-un ritm mai lent (aplicând, desigur, măsurile de protecție și prevenție recomandate de autorități). A fost o perioadă foarte tensionată pentru noi, cu multe griji și lucru pe bugete și calendare, cum probabil că a fost și pentru mulți alții.
Momentele de bucurie nu ne-au lipsit în schimb. Probabil cel mai bun din ele a fost lărgirea echipei FABER. Adrian și Raluca Erimescu au decis să se alăture acestei aventuri. Adrian este în prezent CEO la imobiliare.ro și am avut (și încă avem) plăcerea unor colaborări excelente în proiecte precum Growceanu sau Unde Locuiesc Eu, iar Raluca ne inspiră zilnic cu poveștile Storypoint.ro. Alt moment ce merită povestit și celebrat este lansarea Creativa – un instrument de mapare a comunității creative din Timișoara.
8. Când va avea loc lansarea FABER? La ce să ne așteptăm?
Sperăm ca luna iulie să fie cea care să marcheze deschiderea FABER. Încă suntem rezervați în a promite date sau programe... așteptăm de la o săptămână la alta să vedem cum evoluează lucrurile pentru a ne putea adapta cât mai bine la diverse situații ce nu depind de noi. Ce e sigur însă este că împreună suntem mai puternici și ne vom asigura ca atât ceea ce facem, cât și deschiderea în sine, să ne ajute să ne aducem aminte de asta.
9. Ce vă propuneți de la acest proiect pe termen mediu și lung?
Suntem ambițioși și ne dorim ca FABER să devină locul care aduce împreună comunitatea creativă și oamenii care o ajută să devină un motor de schimbare pentru Timișoara.
10. Cum credeți că va arăta o dimineață de ianuarie 2021 la FABER?
Odată pornit curentul la FABER, cred că orice zi, fie că este frig sau cald, va începe cu recunoștință pentru ce am reușit să facem împreună și cu determinarea de a ne face treaba tot mai bine.