În perioada 8-10 aprilie 2016, la ARCUB Gabroveni, Asociația MetruCub – resurse pentru cultură organizează Forumul Cultura în educație, un eveniment care aduce în dezbatere importanța culturii în învățământul românesc și invită părinți, profesori și specialiști să ia parte la discuții.
Despre programul complet al Forumului găsiți mai multe aici.
Proiectul Susține cultura în educație, inițiat în 2013, vorbește despre dialogul cultural între artă și educație și pune în valoare inițiative în care elevii iau contact direct cu artiști și alți profesioniști din domeniul cultural (muzică, artă contemporană, dans, arte vizuale, cinema, patrimoniu, lectură) în școală sau în afara ei.
Am stat de vorbă cu Codruța Cruceanu- specialist educație culturală și autor al raportului Programe, rețele și instituții din Europa care susțin cultura în educație realizat de Asociația MetruCub desprea acestă primă ediție a Forumului, dar și despre strategia intoducerii culturii în educație și concluziile raportului pe care l-a coordonat.
Care au fost principalele concluzii ale raportului pe care l-ați realizat pt Asociația MetruCub- Programe, rețele și instituții din Europa care susțin cultura în educație?
Există la nivel european o preocupare extrem de serioasă în ceea ce privește rolul și contribuția culturii la procesul educativ. Dacă în urmă cu zece ani disciplinele artistice erau privite ca având un rol important în cultivarea creativității și inovației, astăzi atât ele cât și programele educative ale instituțiilor culturale sunt apreciate din perspectiva propriei contribuții la procesul de formare a unei personalități bine „rotunjite”, capabilă să gândească critic, să relaționeze și să empatizeze cu lumea înconjurătoare. Contribuția cognitivă a disciplinelor artistice și culturale este potențată de angajarea emoțională pe care o induc și acest lucru începe să fie recunoscut ca fiind valoros în sine.
Ce am putea învăța din experiența europeană? Dar mai ales ce este posibil să și implementăm din experiența pe care alte state europene o au legat de implicarea culturii în educație? Care ar fi primii pași care ar putea fi făcuți pentru o mai bună conectare a acestora? Și care credeți că vor fi cele mai mari provocări sau neajunsuri ale sistemului de educație din România pentru o mai bună introducere a culturii în educația publică?
Primul lucru pe care cred că ar fi bine să-l învățăm din experiența europeană este să reflectăm în mod real la care sunt beneficiile și care sunt neajunsurile pe termen scurt, mediu și lung ale (lipsei) cunoștințelor culturale și ale deprinderilor de consum cultural din viața elevilor. La o primă privire este clar că la nivel european beneficiile unui dialog real între școală și cultură încep să prindă contur. Lucrurile nu se nasc gata perfecte dar sunt perfectibile. Mă gândesc aici la implicarea Ministerului Educației și a Ministerului Culturii în discuții de substanță care să permită creionarea unei strategii naționale declinabilă la nivel local în funcție de nevoile identificate. Orice strategie trebuie însoțită de asigurarea mecanismelor de finanțare. Și din această perspectivă raportul pune la îndemâna decidenților dar și a practicienilor un prim set de informații care țin atât de conectarea la experiențe europene recente cât și de mecanisme de finanțare adaptabile la realitatea românească. Atenție: la nivel european s-a observat necesitatea asigurării unei legături directe între strategie și practică. Asta înseamnă că racordarea discursivă, retorică la politici și strategii europene prin semnarea unor documente trebuie dublată de implicarea directă a specialiștilor în traducerea acestora în practică. Altfel ele rămân literă moartă în documente invocate la nevoie dar fără efecte în practica curentă. Cred că aceasta este și cea mai mare provocare în acest moment și nu doar pentru noi. Unul dintre cele mai mari neajunsuri la noi ține de lipsa unui cadru care să încurajeze participarea la programe culturale sau de educație culturală acolo unde există, și există chiar dacă nu atât de dezvoltate pe cât ne-am dori. Cadrul acesta privește inclusiv finanțarea unor programe cu dezvoltare multianuală și formarea profesorilor și a artiștilor în spiritul colaborării și al utilizării resurselor culturale existente.
De ce credeți că este important acest dialog dintre cultură și educație și care au fost principalele reușite și rezultate ale altor proiecte care au încercat să integreze cultura în educația publică? Îmi puteți da câteva exemple de astfel de proiecte de succes?
Lipsa unui dialog între factori de decizie din cele două domenii poate avea efecte de durată extrem de nocive. Valorile culturale sunt cele în jurul cărora se coagulează constructiv comunitățile. Cu condiția să învețe de timpuriu să le cunoască, să le înțeleagă, pentru că doar așa pot să le și prețuiască. Un exemplu este cel al asociației De-a Arhitectura al cărei program de introducere a cunoștințelor legate de arhitectură în școală suplinește lipsa oricăror referiri la spațiul construit, fie el privat sau public, din curriculum. Succesul programului se bazează pe o largă rețea de profesioniști dornici să se implice în formarea unei tinere generații capabile să gestioneze atât trecutul cât și prezentul, pe colaborarea directă cu învățători și profesori dornici să integreze activitățile de învățare într-o manieră atractivă în parcursul școlar. Un alt exemplu de dată recentă vine din Franța unde compania de balet Prejlocaj din Aix-en-Provence se bucură de sprijinul autorităților locale și colaborează cu Universitatea din Marsilia pentru a expune elevii, cadrele didactice și profesorii din mediul academic dedicat științelor educației la practici creative contemporane. Lucrul acesta pe toate palierele formative are consecințe directe și benefice asupra întregului lanț trofic care hrănește sistemul educativ. Un astfel de mecanism duce nu doar la o mai bună apreciere a valorii pedagogice a proceselor creative ci și la deschiderea apetitului cultural și formarea unor deprinderi de consum cultural cu consecințe benefice inclusiv pe plan social și economic.
De ce este oportună organizarea unui astfel de Forum și ce așteptări aveți de la această primă ediție?
Întâlnirea directă, față în față și nu doar în mediul on line, a celor care au interese comune este întotdeauna benefică. Ea va duce, sper, la identificarea unor linii comune de acțiune, potențând valoarea adăugată a includerii culturii în procesul educativ pe tot parcursul acestuia. Și, sper din tot sufletul, va stârni la toate nivelurile, o reflecție serioasă cu privire la ce fel de oameni dorim să formăm: unii pentru care cultura este o cantitate neglijabilă sau unii care cred în valoarea civilizatoare a culturii?
