Fotograful Horia Manolache este cunoscut nu doar în România, dar și la nivel internațional, pentru o serie de proiecte în care surprinde aspirațiile oamenilor obișnuiți. Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale sale, “Prinț și Cerșetor”, are în centru imagini cu oameni ai străzii în ipostaze care arată ceea ce și-ar fi dorit să fie într-o viață mai bună. I-am propus lui Horia să aleagă lucrările favorite din cadrul expoziției Diploma 2017.
Alexandru Adrian - "Abandon, locuire, părăsire"
“Sunt multe discuții legate de artă și despre cum ar trebui abordată. Eu prefer articularea ideilor, așa că am fost atent la legătura dintre intenția artistului și rezultat, dar și de contextul artei în general”, ne-a explicat el. „Mi se pare că artiștii au o misiune destul de grea în a fi inovatori prin tehnică si concept, dar și prin a rămâne cumva în zona de familiaritate a privitorului”, a adăugat el.
Alexandru Adrian - "Abandon, locuire, părăsire"
Picturile lui Alexandru îmi dau impresia că sunt niște fotografii, mărturii ale stării generale de degradare a clădirilor din București. Mi-a plăcut modul în care transpune texturile în realitate prin intervențiile asupra pastei de culoare forțând bi dimensionalitatea lucrării, dar și compoziția care dă impresia de spațiu si plimbă privirea într-un “drum” continuu de la un plan la altul.
Daniel Nolevschi - "Pedeapsa"
Picturile lui Daniel mi se par extrem de expresive și mi-a fost greu să mă decid la una. Citind motivația lui, m-am gândit și eu la decizile proaste făcute de mine în viață, dar si la consecințele lor, consumate în mintea mea și la faptul că de mult ori exteriorizarea emoțiilor intense este o alternativă bună la frământările interioare neîmpărtășite.
Din punctul meu de vedere, intensitatea picturilor lui Daniel este dată de paleta cromatică, roșul, culoarea cu cea mai mare lungime de undă pe care o percepe ochiul uman, o culoare deseori asociată în cultura noastră cu moartea sau cu pericolul și care, corelată cu postura corpului și apropierea de el, generează empatie.
Marina Daniluc - "Absent"
La Marina Daniluc primul lucru pe care l-am observat a fost curajul ei care nu ține neapărat de pictură. După ani de zile în care a fost “încorporată” în sistem, a avut curajul să-și asculte chemarea. Să-ți asumi viața de artist este un act de curaj. Dincolo de asta, atmosfera picturilor ei mă fascinează mai ales când motivația ei este aducerea privitorului mai aproape. Și în cazul ei, mi se pare că fiecare alegere este foarte bine argumentată, dar are și un mod de realizare care m-a făcut să simt.
Marina Aristotel - "De-a v-ati ascunselea"
Mi-a plăcut că Marina nu face pictură în sensul tradițional. Ea îți permite să experimentezi pictura diferit, pe mai multe planuri. Aș descrie lucrările ei ca pe niște capsule ale timpului, ca pe niște printuri mumificate pe care cineva le va găsi intacte peste o mie sau două mii de ani și care vor permite descifrarea limbajului nostru vizual.
Sabina Frunză - "Punctul 8"
Când am văzut lucrările Sabinei mi-am adus aminte de cum am trăit eu revoluția. Am văzut pe ici pe colo ceva tancuri trecând, dar, în mare parte, totul s-a petrecut la televizor. Panică, salvatori și orori. Și, de atunci, tot așa se întâmplă, având de fiecare dată alți eroi cu ținute schimbate - în decembrie ‘89 se purta puloverul, acum politicienii se deghizează în alte feluri. Mi se pare că Sabina are un umor negru pe care îl prezintă obiectiv cu ajutorul televizorului ducând în final la aceiași concluzie de la începutul anilor ‘90: “ați mințit poporul cu televizorul”.
Unul dintre cele mai recente proiecte în care a fost implicat Horia Manolache a fost pentru campania Ciuc Lumea Nouă. Proiectul nu face excepție de la viziunea sa de a arăta instanțe autentice cu oameni obișnuiți, reprezentativi pentru Lumea Nouă, sub forma unor cinemagraph-uri memorabile, care pot fi văzute aici și aici.
Campania Lumea Nouă vorbește despre generația prezentă, care are capacitatea de a schimba România, și este construită dintr-un unghi pozitiv asupra momentului actual. Campania surprinde secvențe ale unei generații care nu mai crede în etichete și compromisuri, care nu face judecăți de valoare, crede în viitor și îmbrățișează tehnologia și divertismentul într-o manieră inteligentă.
