Care sunt riscurile antreprenoriatului în România? Ca să oferim un plus de suspans, ne referim la antreprenoriat artistic, unde nu vorbim despre produse în serie. Am stat de vorbă cu arhitecta designer Oana Tudose, care de ceva timp estompează granițele dintre profesia ei, artă, poezie și business, prin brandul Iele World.
Designul și arhitectura, profesiile Oanei, sunt în sine meserii bine plătite la nivel european, dar Oanei îi plac provocările și, de când locuiește în Olanda, la Rotterdam, prin studioul său, Oana Tudose Studio, colaborează în proiecte inovatoare românești, europene și pe alte continente.
Născută în Teleorman, crescută în Gorj și educată la Târgu Jiu, Oana și-a continuat studiul în design la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” în București. Apoi s-a specializat în arhitectură în Olanda, la prestigiosul Institut Piet Zwart din cadrul Academiei Universitare Willem de Kooning.
Pentru că o provocare internațională este completată de una națională, de câțiva ani unul din proiectele Oanei, Iele World, a prins mai mult decât rădăcini și a început să se dezvolte și ramifice în direcții neașteptate. De la o explorare artistică a unui material conectat la experiențele copilăriei, s-a transformat într-o inițiativa antreprenorială care sprijină producția locală și meșteșugarii. Inspirat de teme folclorico-mitologie, poezie, filozofie, familie și regiunea natală, Iele World este un proiect de upcycling al lânei din mediul rural și a devenit un atelier de producție prin programul Start-up Diaspora.
Așadar, veți fi martorii unei povești prin care răspunsul la prima întrebare este relativ simplu: dacă ai curaj, încredere, perseverență și înveți să improvizezi, un proiect creativ de suflet se transformă într-un business autentic românesc, o platformă de lansare a unui nou trend în artă, fashion și design.
Iele World.
Le-am auzit!
Nevrând
Să plec,
Cântând,
În zboruri de argint.
Și le-am văzut!
Dansând,
Și-am vrut Să plâng,
Mistuitor, dar mut.
Și-am vrut să lupt.
Strigând,
Dansându-mi Jocul
Sub pământ.
Au dispărut…
Și-n urma lor,
Nepăsător,
Doar scrumul arzător
Și trupul decăzut.
Oana, care este momentul în care consideri că ți-ai găsit vocația?
Pentru mine, desenul a fost o metodă de exprimarea încă de mică și familia m-a susținut în acest demers încurajându-mă să intru la Liceul de Artă „Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu, chiar dacă noi locuiam în alt oraș în acel moment. Bunica mea croșeta și realiza tot felul de tapiserii din textile vechi, deși cred că era o activitate obișnuită pentru femeile care au trăit în România socialistă. Tatăl meu avea tot felul de activități creative precum desenul în peniță pe piele și vitralii, iar mama mea desena în creion.
Foarte probabil că aceste amintiri au stat la baza direcției pe care am luat-o către artă vizuală și design.
După finalizarea studiilor la Liceul de artă din Târgu-Jiu, clasa de Arhitectură, am continuat să studiez Arhitectură de Interior în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, finalizând studiile cu un program de Masterat în Olanda în Arhitectură de Interior, în cadrul Intitutului Piet Zwart, Willem de Kooning Academy. Toate aceste studii au definitivat formarea mea ca designer de interior și mi-au alimentat curiozitatea în domeniul artei vizuale.
Sunt șase ani de când a început proiectul Iele, care acum s-a transformat într-un busines, Iele World. Ne poți povesti despre călătoria proiectului? A început în Târgu Jiu sau în Rotterdam?
Ideea proiectului a pornit din Olanda, când încercam să dezvolt o altă direcție și exprimare creativă, independentă, dar conectată de specializarea mea ca arhitect de interior.
Iele World a pornit ca un răspuns creativ la problema abandonului unui material regenerabil din zona Gorj. Au urmat doi ani de cercetare materială, în care personal m-am axat pe crearea unui textil realizat prin metode tradiționale de prelucrare, dispărute din repertoriul cultural imaterial: precum torsul lânii și vopsitul cu plante naturale. Cercetarea s-a realizat și în România, dar și în Olanda.
Am colaborat și cu designeri din Olanda, pentru a experimenta noi direcții creative, și în final, am accesat fonduri UE, programul Diaspora Start-up, pentru a stabili atelierul în Târgu-Jiu, în 2019. În cadrul atelierului prelucrăm și cercetăm doar direcția de artă textilă și design textil bazat principal pe lâna de ovine românească.
Proiectul Iele World a început ca o cercetare artistică. Ne poți povesti despre capitolele proiectului: Capitolul întâi, Nudurile, Măiestrele, Apusurile de soare? De unde această căutare profesional - personală?
Cred că mereu am căutat să mă exprim artistic independent de profesia de arhitect de interior. Căutările au fost mereu aproape instinctive, iar trecerea de la pictură la artă textilă și cercetare materială s-a realizat organic.
Primele experimente textile au inclus și câteva teste de funcționalitate, de exemplu „Apusurile de soare” și pernele decorative „Nude series”, unde gândirea de designer era încă pronunțată. Pe parcurs am renunțat la funcționalitatea ideală și am abordat direcția de artă textilă și exprimare artistică cu elan mai mare.
Tema principală „lumea ielelor”, bazată pe mitologia ielelor și jocul acestora, a inspirat crearea mai multor piese: „ielele” sau „Măiestrele” și chiar lucrarea „jocul ielelor”. Interpretarea personală asupra poveștii ielelor s-a materializat prin reprezentarea esenței jocului precum o călătorie către sacru. Vorbesc despre joc ca și călătorie a vieții către moarte.
Ne povestești, te rog, și despre capitolul Oda Olgăi din proiect?
Piesa „Odă Olgăi” a fost realizată ca odă pentru bunica mea, Olga, care a decedat în septembrie 2018. Ea a fost cea care m-a crescut în Republica Socialistă Română, când părinții mei fuseseră repartizați să lucreze în alt oraș. Olga îmi spunea să am curaj. Prin curaj am înțeles că pot să demontez tradiționalul și chiar obiectele încărcate de amintiri fără teamă.
Lucrarea s-a bazat pe crearea unei punți de conexiune între generații. Un obiect al trecutului copilăriei mele a fost readus în prezent, prin crearea unei noi cromatici și texturi. Tehnica de execuție face referire la piesele textile de tapiserie realizate în trecut de bunica mea, dar acum realizate de mine, în prezent.
Ești foarte pasionată de intersecția disciplinelor, iar în Iele World se juxtapun surprinzător lâna, poezia, mitologia, spațiul și arta plastică. Care este sursa, prima scânteie a creației, imaginea/ culoarea sau cuvântul?
Este greu să definesc o singură sursă de inspirație ca fiind primordială. Cred că este o combinație între cele menționate și multe altele precum amintiri, experiențe, cărți citite sau simple plimbări în natură. Procesul de creație nu este niciodată liniar și în crearea unei piese trec prin multe tehnici și teme, schițez fie digital, fie analog, fie experimentez în mod direct cu materialul.
Poezia este un mediu de exprimare mai mult ca descriere complementară a pieselor realizate și se concretizează la fel de organic precum procesul creativ menționat. În trecut m-au inspirat mult Emil Cioran și Mircea Eliade și momentan citesc literatură rusă, ca preferat îl am pe Aleksandr Solzhenitsyn.
Ce basme îți plăceau în copilărie? Au rămas în subconștient și acum se filtrează în arta ta?
Interesat este că nu conștientizez un basm anume să-mi fi plăcut în mod special. Mereu am fost fascinată de obiceiurile din jurul sărbătorilor de iarnă, în special jocurile specifice, cel al caprei și al ursului, ritualuri încă păstrate la noi și care lipsesc în alte țări europene.
În lucrările de artă textilă cercetez povești și ritualuri mitologice din România, care se împletesc cu identitatea culturală locală în punctul de conjuncție, acolo unde amintirile se suprapun cu imaginația. Sunt interesată în special de lumea arhaică văzută că element de identitate culturală, și le văd ca sursă de inspirație în măsură în care sunt reinterpretabile ca și conținut. Neavând un început și un sfârșit, aceste povești lasă mult loc de creație și viziune contemporană.
Este mai mult o conștientizare a existenței lor ca produs cultural, a cărei existență nu o cercetăm, decât ca manifestare rămasă în subconștient.
Ne poți povesti despre temele folclorice din spatele măștilor din proiectul Iele World? Cui se adresează, ce fel de public și clienți au lucrările tale?
Lucrările din categoria măștilor reprezintă o cercetăre continuă prin arta textilă, în care investighez povești și ritualuri mitologice românești. Vreau să creez măști lipsite de puterea purtătorului. Fiecare piesă este inspirată dintr-o poveste diferită din repertoriul folclorului românesc și materializează sensurile ezoterice ale unor experiențe și acțiuni culturale izolate.
De exemplu masca „Muma pădurii”, este inspirată din povestea cu același nume și reprezintă un personaj dual care deține puteri unice de transformare. Ea traversează bătrânețea deformată în frumusețea tinerească, este malefică, dar binevoitoare, reprezintă ocrotitorul ultim al lumii naturale. Această esență a poveștii este redată prin tensiuni texturale, dar și prin tehnica mixtă folosită în care am combinat culorile acrilice pe textilul din bază.
Lucrările sunt în general expuse în muzee și galerii de artă și, prin urmare, dedicate publicului larg devorator de produse culturale.
Care este perspectiva și experiența ta asupra antreprenoriatului? Ce responsabilități apar și ce beneficii?
Ca antreprenor sunt multe responsabilități, atât din punct de vedere administrativ, financiar, dar mai ales decizional. Consider că acestea sunt mai greu de coordonat ca persoană cu o gândire preponderent creativă. Beneficiul principal este însă libertatea de exprimare creativă, care pentru mine este extrem de importantă și datorită acestui aspect am ales independența antreprenoriatului.
Personal, poate cel mai dificil ca antreprenor, este să îmi păstrez optimismul și încrederea, în momentele în care financiar și administrativ lucrurile nu merg conform planului. Dar și aceste clipe fac parte din călătoria unui business creativ.
Cum este să ai propriul atelier și angajați? La ce nivel a ajuns afacerea după finanțarea Start-up Diaspora?
Iele World se poate numi afacere datorită accesării fondurilor Startup Diaspora, iar experiența generală este una pozitivă. Atelierul meu este încă o provocare din punct de vedere birocratic, avem un volum crescut de treburi administrative și o dată cu el scade volumul muncii creative. Poate provocarea cea mai mare este să găsesc un echilibru între cele două. Am avut mult noroc să găsesc angajați incredibil de talentați și dedicați, iar munca în echipa este o experiență plăcută și extrem de motivantă.
Meșteșug, materiale locale, naturale, colaborarea cu meșterii locali sunt câteva din caracteristicile artei tale în Iele World. Cum se îmbină trecutul meșteșugăresc cu inovația prezentului modern?
Tehnicile tradiționale de prelucrare împreună cu materialele locale stau la baza oricărei dezvoltări regionale durabile. Lucrările din cadrul atelierului Iele World îmbină meșteșugul cu contemporanul prin crearea unor piese vizuale contemporane, dar create prin tehnici tradiționale de prelucrare.
În producția locală de tipul meșteșug este o foarte mare notă de sinceritate și autenticitate care sunt greu de găsit în produsele realizate în serie. Acesta este principalul motiv pentru care trebuie încurajată producția și achiziția locală în fiecare regiune din țară.
Ne poți povești despre recenta ta expoziția de pictură și sculptură cu lână, Revelations of Pain (after Cioran) de la Muzeul Național Gorj?
Lucrările din cadrul expoziției Revelations of Pain (after Cioran) sunt reprezentate de dualitatea dintre abordarea creativă personală și drumul parcurs în căutarea unei identități artistice. Inevitabil acest traseu s-a materializat prin explorarea unor tehnici diferite de execuție. Lucrările mele în ulei, din expoziție, reprezintă finalizarea unei direcții, o abandonare a explorării trăirilor interioare, care în acel moment erau destul de sumbre. Lucrările textile au reprezentat identificarea cu o nouă direcție vizuală, prin reîntoarcerea la material și la mitologie românească, cumva întoarcerea la rădăcinile mele culturale ca sursă de inspirație.
Ca și concluzie, mă gândesc mereu la citatul lui Willem de Kooning „I have to change to stay the same/ Trebuie să mă schimb ca să rămân același” care era scris pe fațada facultății mele din Rotterdam. Schimbarea este o necesitate în procesul creativ și produsul creativ, realizat prin cercetare continuă, dar și prin asumarea unor riscuri.
Oana, hai să povestim despre influențe și inspirație. Ai designeri favoriți pe care îi urmărești?
Urmăresc mai mult design și arta contemporană și intersecția dintre acestea. Printre favoriți se numără Campana Brothers, Nacho Carbonell, Wendell Castle, Atelier Van Lieshout. Ca designeri de interior urmăresc Dimorestudio.
Arta ta face o punte interesantă între urban și rural, antropic și natural. Ai ilustrat în proiectul Brick Biotope foarte interesant interdependența acestor medii. Un artist trăieste arta sa sau crează din alte surse/ resurse ale inspirației?
Cu siguranță pendulez între rural, urban și natural și în plan personal. Momentan locuiesc în Rotterdam, Olanda, și vin în România în medie șase luni pe an, unde locuiesc într-un sat de lângă Târgu-Jiu. Am nevoie de acest echilibru între agitația urbană și calmul și sinceritatea rurală. Cea din urmă reprezintă pentru mine o sursa de inspirație și o necesitate constantă. Sunt de părere că un artist exprimă aproape mereu trăirile interioare, în aceeași proporție în care își caută alte surse de inspirație.
Îmi place să cred că nu numai proiectul „Brick Biotope” a subliniat acest aspect, dar și cercetarea textilă transformată în busines, adică Iele World, jonglează între urban și rural, mistic și real, antropic și natural.
Îmi imaginez un interior urban steril în care o piesă din lână, rurală, mistică și sinceră creează un echilibru complementar de impact.
O puteți găsi pe Oana și Iele World pe internet:http://iele.world/ https://www.instagram.com/iele_world/ https://www.facebook.com/ieleworld/ http://oanatudose.com/
Designul și arhitectura, profesiile Oanei, sunt în sine meserii bine plătite la nivel european, dar Oanei îi plac provocările și, de când locuiește în Olanda, la Rotterdam, prin studioul său, Oana Tudose Studio, colaborează în proiecte inovatoare românești, europene și pe alte continente.
Născută în Teleorman, crescută în Gorj și educată la Târgu Jiu, Oana și-a continuat studiul în design la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” în București. Apoi s-a specializat în arhitectură în Olanda, la prestigiosul Institut Piet Zwart din cadrul Academiei Universitare Willem de Kooning.
Pentru că o provocare internațională este completată de una națională, de câțiva ani unul din proiectele Oanei, Iele World, a prins mai mult decât rădăcini și a început să se dezvolte și ramifice în direcții neașteptate. De la o explorare artistică a unui material conectat la experiențele copilăriei, s-a transformat într-o inițiativa antreprenorială care sprijină producția locală și meșteșugarii. Inspirat de teme folclorico-mitologie, poezie, filozofie, familie și regiunea natală, Iele World este un proiect de upcycling al lânei din mediul rural și a devenit un atelier de producție prin programul Start-up Diaspora.
Așadar, veți fi martorii unei povești prin care răspunsul la prima întrebare este relativ simplu: dacă ai curaj, încredere, perseverență și înveți să improvizezi, un proiect creativ de suflet se transformă într-un business autentic românesc, o platformă de lansare a unui nou trend în artă, fashion și design.
Iele World.
Le-am auzit!
Nevrând
Să plec,
Cântând,
În zboruri de argint.
Și le-am văzut!
Dansând,
Și-am vrut Să plâng,
Mistuitor, dar mut.
Și-am vrut să lupt.
Strigând,
Dansându-mi Jocul
Sub pământ.
Au dispărut…
Și-n urma lor,
Nepăsător,
Doar scrumul arzător
Și trupul decăzut.
Oana, care este momentul în care consideri că ți-ai găsit vocația?
Pentru mine, desenul a fost o metodă de exprimarea încă de mică și familia m-a susținut în acest demers încurajându-mă să intru la Liceul de Artă „Constantin Brăiloiu” din Târgu-Jiu, chiar dacă noi locuiam în alt oraș în acel moment. Bunica mea croșeta și realiza tot felul de tapiserii din textile vechi, deși cred că era o activitate obișnuită pentru femeile care au trăit în România socialistă. Tatăl meu avea tot felul de activități creative precum desenul în peniță pe piele și vitralii, iar mama mea desena în creion.
Foarte probabil că aceste amintiri au stat la baza direcției pe care am luat-o către artă vizuală și design.
După finalizarea studiilor la Liceul de artă din Târgu-Jiu, clasa de Arhitectură, am continuat să studiez Arhitectură de Interior în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, finalizând studiile cu un program de Masterat în Olanda în Arhitectură de Interior, în cadrul Intitutului Piet Zwart, Willem de Kooning Academy. Toate aceste studii au definitivat formarea mea ca designer de interior și mi-au alimentat curiozitatea în domeniul artei vizuale.
Sunt șase ani de când a început proiectul Iele, care acum s-a transformat într-un busines, Iele World. Ne poți povesti despre călătoria proiectului? A început în Târgu Jiu sau în Rotterdam?
Ideea proiectului a pornit din Olanda, când încercam să dezvolt o altă direcție și exprimare creativă, independentă, dar conectată de specializarea mea ca arhitect de interior.
Iele World a pornit ca un răspuns creativ la problema abandonului unui material regenerabil din zona Gorj. Au urmat doi ani de cercetare materială, în care personal m-am axat pe crearea unui textil realizat prin metode tradiționale de prelucrare, dispărute din repertoriul cultural imaterial: precum torsul lânii și vopsitul cu plante naturale. Cercetarea s-a realizat și în România, dar și în Olanda.
Am colaborat și cu designeri din Olanda, pentru a experimenta noi direcții creative, și în final, am accesat fonduri UE, programul Diaspora Start-up, pentru a stabili atelierul în Târgu-Jiu, în 2019. În cadrul atelierului prelucrăm și cercetăm doar direcția de artă textilă și design textil bazat principal pe lâna de ovine românească.
Proiectul Iele World a început ca o cercetare artistică. Ne poți povesti despre capitolele proiectului: Capitolul întâi, Nudurile, Măiestrele, Apusurile de soare? De unde această căutare profesional - personală?
Cred că mereu am căutat să mă exprim artistic independent de profesia de arhitect de interior. Căutările au fost mereu aproape instinctive, iar trecerea de la pictură la artă textilă și cercetare materială s-a realizat organic.
Primele experimente textile au inclus și câteva teste de funcționalitate, de exemplu „Apusurile de soare” și pernele decorative „Nude series”, unde gândirea de designer era încă pronunțată. Pe parcurs am renunțat la funcționalitatea ideală și am abordat direcția de artă textilă și exprimare artistică cu elan mai mare.
Tema principală „lumea ielelor”, bazată pe mitologia ielelor și jocul acestora, a inspirat crearea mai multor piese: „ielele” sau „Măiestrele” și chiar lucrarea „jocul ielelor”. Interpretarea personală asupra poveștii ielelor s-a materializat prin reprezentarea esenței jocului precum o călătorie către sacru. Vorbesc despre joc ca și călătorie a vieții către moarte.
Ne povestești, te rog, și despre capitolul Oda Olgăi din proiect?
Piesa „Odă Olgăi” a fost realizată ca odă pentru bunica mea, Olga, care a decedat în septembrie 2018. Ea a fost cea care m-a crescut în Republica Socialistă Română, când părinții mei fuseseră repartizați să lucreze în alt oraș. Olga îmi spunea să am curaj. Prin curaj am înțeles că pot să demontez tradiționalul și chiar obiectele încărcate de amintiri fără teamă.
Lucrarea s-a bazat pe crearea unei punți de conexiune între generații. Un obiect al trecutului copilăriei mele a fost readus în prezent, prin crearea unei noi cromatici și texturi. Tehnica de execuție face referire la piesele textile de tapiserie realizate în trecut de bunica mea, dar acum realizate de mine, în prezent.
Ești foarte pasionată de intersecția disciplinelor, iar în Iele World se juxtapun surprinzător lâna, poezia, mitologia, spațiul și arta plastică. Care este sursa, prima scânteie a creației, imaginea/ culoarea sau cuvântul?
Este greu să definesc o singură sursă de inspirație ca fiind primordială. Cred că este o combinație între cele menționate și multe altele precum amintiri, experiențe, cărți citite sau simple plimbări în natură. Procesul de creație nu este niciodată liniar și în crearea unei piese trec prin multe tehnici și teme, schițez fie digital, fie analog, fie experimentez în mod direct cu materialul.
Poezia este un mediu de exprimare mai mult ca descriere complementară a pieselor realizate și se concretizează la fel de organic precum procesul creativ menționat. În trecut m-au inspirat mult Emil Cioran și Mircea Eliade și momentan citesc literatură rusă, ca preferat îl am pe Aleksandr Solzhenitsyn.
Ce basme îți plăceau în copilărie? Au rămas în subconștient și acum se filtrează în arta ta?
Interesat este că nu conștientizez un basm anume să-mi fi plăcut în mod special. Mereu am fost fascinată de obiceiurile din jurul sărbătorilor de iarnă, în special jocurile specifice, cel al caprei și al ursului, ritualuri încă păstrate la noi și care lipsesc în alte țări europene.
În lucrările de artă textilă cercetez povești și ritualuri mitologice din România, care se împletesc cu identitatea culturală locală în punctul de conjuncție, acolo unde amintirile se suprapun cu imaginația. Sunt interesată în special de lumea arhaică văzută că element de identitate culturală, și le văd ca sursă de inspirație în măsură în care sunt reinterpretabile ca și conținut. Neavând un început și un sfârșit, aceste povești lasă mult loc de creație și viziune contemporană.
Este mai mult o conștientizare a existenței lor ca produs cultural, a cărei existență nu o cercetăm, decât ca manifestare rămasă în subconștient.
Ne poți povesti despre temele folclorice din spatele măștilor din proiectul Iele World? Cui se adresează, ce fel de public și clienți au lucrările tale?
Lucrările din categoria măștilor reprezintă o cercetăre continuă prin arta textilă, în care investighez povești și ritualuri mitologice românești. Vreau să creez măști lipsite de puterea purtătorului. Fiecare piesă este inspirată dintr-o poveste diferită din repertoriul folclorului românesc și materializează sensurile ezoterice ale unor experiențe și acțiuni culturale izolate.
De exemplu masca „Muma pădurii”, este inspirată din povestea cu același nume și reprezintă un personaj dual care deține puteri unice de transformare. Ea traversează bătrânețea deformată în frumusețea tinerească, este malefică, dar binevoitoare, reprezintă ocrotitorul ultim al lumii naturale. Această esență a poveștii este redată prin tensiuni texturale, dar și prin tehnica mixtă folosită în care am combinat culorile acrilice pe textilul din bază.
Lucrările sunt în general expuse în muzee și galerii de artă și, prin urmare, dedicate publicului larg devorator de produse culturale.
Care este perspectiva și experiența ta asupra antreprenoriatului? Ce responsabilități apar și ce beneficii?
Ca antreprenor sunt multe responsabilități, atât din punct de vedere administrativ, financiar, dar mai ales decizional. Consider că acestea sunt mai greu de coordonat ca persoană cu o gândire preponderent creativă. Beneficiul principal este însă libertatea de exprimare creativă, care pentru mine este extrem de importantă și datorită acestui aspect am ales independența antreprenoriatului.
Personal, poate cel mai dificil ca antreprenor, este să îmi păstrez optimismul și încrederea, în momentele în care financiar și administrativ lucrurile nu merg conform planului. Dar și aceste clipe fac parte din călătoria unui business creativ.
Cum este să ai propriul atelier și angajați? La ce nivel a ajuns afacerea după finanțarea Start-up Diaspora?
Iele World se poate numi afacere datorită accesării fondurilor Startup Diaspora, iar experiența generală este una pozitivă. Atelierul meu este încă o provocare din punct de vedere birocratic, avem un volum crescut de treburi administrative și o dată cu el scade volumul muncii creative. Poate provocarea cea mai mare este să găsesc un echilibru între cele două. Am avut mult noroc să găsesc angajați incredibil de talentați și dedicați, iar munca în echipa este o experiență plăcută și extrem de motivantă.
Meșteșug, materiale locale, naturale, colaborarea cu meșterii locali sunt câteva din caracteristicile artei tale în Iele World. Cum se îmbină trecutul meșteșugăresc cu inovația prezentului modern?
Tehnicile tradiționale de prelucrare împreună cu materialele locale stau la baza oricărei dezvoltări regionale durabile. Lucrările din cadrul atelierului Iele World îmbină meșteșugul cu contemporanul prin crearea unor piese vizuale contemporane, dar create prin tehnici tradiționale de prelucrare.
În producția locală de tipul meșteșug este o foarte mare notă de sinceritate și autenticitate care sunt greu de găsit în produsele realizate în serie. Acesta este principalul motiv pentru care trebuie încurajată producția și achiziția locală în fiecare regiune din țară.
Ne poți povești despre recenta ta expoziția de pictură și sculptură cu lână, Revelations of Pain (after Cioran) de la Muzeul Național Gorj?
Lucrările din cadrul expoziției Revelations of Pain (after Cioran) sunt reprezentate de dualitatea dintre abordarea creativă personală și drumul parcurs în căutarea unei identități artistice. Inevitabil acest traseu s-a materializat prin explorarea unor tehnici diferite de execuție. Lucrările mele în ulei, din expoziție, reprezintă finalizarea unei direcții, o abandonare a explorării trăirilor interioare, care în acel moment erau destul de sumbre. Lucrările textile au reprezentat identificarea cu o nouă direcție vizuală, prin reîntoarcerea la material și la mitologie românească, cumva întoarcerea la rădăcinile mele culturale ca sursă de inspirație.
Ca și concluzie, mă gândesc mereu la citatul lui Willem de Kooning „I have to change to stay the same/ Trebuie să mă schimb ca să rămân același” care era scris pe fațada facultății mele din Rotterdam. Schimbarea este o necesitate în procesul creativ și produsul creativ, realizat prin cercetare continuă, dar și prin asumarea unor riscuri.
Oana, hai să povestim despre influențe și inspirație. Ai designeri favoriți pe care îi urmărești?
Urmăresc mai mult design și arta contemporană și intersecția dintre acestea. Printre favoriți se numără Campana Brothers, Nacho Carbonell, Wendell Castle, Atelier Van Lieshout. Ca designeri de interior urmăresc Dimorestudio.
Arta ta face o punte interesantă între urban și rural, antropic și natural. Ai ilustrat în proiectul Brick Biotope foarte interesant interdependența acestor medii. Un artist trăieste arta sa sau crează din alte surse/ resurse ale inspirației?
Cu siguranță pendulez între rural, urban și natural și în plan personal. Momentan locuiesc în Rotterdam, Olanda, și vin în România în medie șase luni pe an, unde locuiesc într-un sat de lângă Târgu-Jiu. Am nevoie de acest echilibru între agitația urbană și calmul și sinceritatea rurală. Cea din urmă reprezintă pentru mine o sursa de inspirație și o necesitate constantă. Sunt de părere că un artist exprimă aproape mereu trăirile interioare, în aceeași proporție în care își caută alte surse de inspirație.
Îmi place să cred că nu numai proiectul „Brick Biotope” a subliniat acest aspect, dar și cercetarea textilă transformată în busines, adică Iele World, jonglează între urban și rural, mistic și real, antropic și natural.
Îmi imaginez un interior urban steril în care o piesă din lână, rurală, mistică și sinceră creează un echilibru complementar de impact.
O puteți găsi pe Oana și Iele World pe internet:
