The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

Termeni și condiții ale The Institute și politica de confidențialitate a datelor cu caracter personal. 

 
 

Însemnări din vremea #stămacasă – Radu Abraham

Article / 31 Mar 2020 / The Institute
  • Însemnări din vremea #stămacasă – Radu AbrahamRadu Abraham
1/1
„Mi se pare super frumos cum un context negativ poate fi un punct de pornire pentru așa de multe cauze bune."

Ediția RDW 2020 a fost gândită și construită, pentru prima dată, în jurul unei singure teme: SCHIMBAREA*CHANGE, obiectivul fiind de a chestiona rolul designului în prezent, dar și impactul acestuia asupra unui viitor mai bun. Astăzi, când ne confruntăm cu o pandemie, SCHIMBAREA a căpătat noi valențe.

Am decis astfel să facem o serie de interviuri în care să împărtășim comunității online cum se adaptează designerii și arhitecții la situația actuală.
Radu Abraham este cel de-al doilea designer cu care am discutat.

Radu este designer de obiect, cu interese pentru materiale variate, de la lemn sau metal, la sticlă sau plastic, adesea utilizând diverse combinațiiîntre acestea pentru proiectele sale. Fiind implicat direct în procesul de execuție și din dorința de a asimila cât mai multă informație tehnică cu privire la proprietățile materialelor, modul acestora de prelucrare sau a posibilităților/limitărilor pe care le oferă, și-a dezvoltat un mod de lucru în care procesul de creație și realizare pleacă de la idee înspre schiță și apoi direct înspre prototipare. Treptat, acest mod de lucru a apropiat obiectele rezultate de o zonă sculpturală, de care Radu se simte tot mai atras în ultima vreme.

Trei dintre proiectele semnate de Radu vor putea fi văzute în expoziția tematică CHANGE, din cadrul Romanian Design Week 2020, care, în această perioadă, se va muta pe canalele noastre de social media: Plastic Figures, In-Joy și Stack of Metal and Light.

1. Ce înseamnă pentru tine SCHIMBARE (astăzi)?
Schimbare astăzi, cel puțin în viața mea, înseamnă o schimbare de ritm. De la simplele gesturi pe care le am în timpul petrecut acasă până la foarte complexele noi gesturi și măsuri de siguranță pe care suntem nevoiți să le avem în afara casei, toate astea au prelungit timpul oricărei activități. De asemenea, schimbarea vine și în modul în care îmi petrec timpul și prin atenția care este îndreptată înspre alte activități, gânduri sau idei pe care le am în perioada asta. Încerc să folosesc acest nou timp pe care îl am cu alt folos decât o făceam până acum și încerc în esență să îmi redefinesc ideea de „timp cu folos” sau de „folos” în general.

2. Cum este designul în izolare? Și cum crezi că va rezista el?
Dacă vorbim de izolarea în casă, designul aici rămâne la nivel de schiță și documentare, însă dacă mutăm izolarea în atelier, atunci designul devine practic și în funcție de stocurile de materiale existente, poate fi la o intensitate și un spor mai mare decât a fost până acum. De rezistat, probabil că va rezista în măsura în care rezistăm și noi, însă în funcție de modificările pe care și noi ca indivizi și societate le vom suferi în urma acestei perioade, pe care sper să o trecem rapid și cu bine, designul se va modifica și el. Toată lumea vorbește că, și din păcate unii deja trăiesc, pe lângă această criză de sănătate ne așteaptă și una economică și aceasta din urmă cred că va persista și după ce se va fi terminat cea medicală. În contextul acesta cred că designul trebuie să se muleze și el pe această nouă situație. Cred că aici vorbesc despre un design mai accesibil în primul rând din punct de vedere financiar, ceea ce din punctul meu de vedere implică o schimbare în alegerea materialelor și a modului de execuție. În fond lucrurile/obiectele frumoase nu trebuie să fie scumpe și poate că sunt cu atât mai frumoase cu cât sunt și accesibile. Pot deveni frumoase și în alt fel decât doar estetic.

3. Ce inițiative ți-au captat atenția perioada aceasta?
Am fost foarte plăcut surprins să văd câte inițiative civice și de mobilizare în folosul tuturor care au, sub o formă sau alta, nevoie de ajutor, au apărut. Mi se pare super frumos cum un context negativ poate fi un punct de pornire pentru așa de multe cauze bune.
De la pagini pe Facebook cu „Vă ajutăm din...” disponibile pentru aproape toate orașele, până la oameni care fac viziere sau orice alt echipament de protecție, donează bani sau bunuri, mi se pare minunat cum foarte multă lume se mobilizează și devine solidară cu cei care au nevoie. Și avem cu toții șansa să contribuim, cât și cum putem, pentru a-i ajuta pe cei din jur. Cred că dacă facem asta acum și vedem cât de mult bine facem celorlalți și prin asta implicit nouă, dacă vedem cât de mult contează gesturile mici care sunt însă realizate la o scară mare, avem șansa ca la final, pe când totul va fi trecut, să rămânem cu dorința de a face fapte bune în continuare. Sper cel putin și mă gândesc că, dacă ar fi așa, probabil că societatea în care trăim ar putea lua o nouă direcție pe care ne-o tot imaginam și despre care tot vorbim, dar pe care poate că am ajunge să o și trăim. Poate că e o perspectivă visătoare, însă mi-ar plăcea mult să fie așa.

4. Cum arată și ce înseamnă spațiul de lucru al unui designer astăzi?
Pentru că împart atelierul cu încă doi prieteni și pentru că încercăm să reducem cât mai mult interacțiunea cu alții, am decis să mergem pe rând, fiecare în câte o zi. Așa că, o dată la două zile, spațiul de lucru este cel obișnuit, în atelier. În rest, spațiul de lucru este un birou, un caiet de schițe și un penar cu linere, iar uneori în funcție de ce anume aleg să lucrez, include și un laptop. Destul de basic aș zice, însă nu știu dacă activitățile pe care le fac se mai definesc drept „lucru” neapărat. Partea cu penarul și caietul o aveam și înainte și o fac poate mai mult de plăcere decat cu scopul clar de a gândi noi obiecte, deși asta e tot ceea ce schițez. Munca la laptop, care în mare parte presupune documentare și scriere de text pentru facultate, era și ea prezentă, însă într-adevăr, acum acestea două au o frecvență mai mare decât înainte.

5. Profiți de zilele astea pentru a lucra la proiectele pentru RDW?
Nu în mod special. Timpul petrecut în atelier s-a redus considerabil și cred că e doar o chestiune de timp până când se va opri în totalitate, deci cumva mi-am reorientat atenția în alte direcții. Proiectele propuse pentru RDW 2020 sunt în mare parte stabilite, însă sunt momentan în așteptare. În mod normal realizarea lor nu ar trebui să dureze foarte mult, acestea bazându-se pe o idee menționată și la răspunsul pentru cea de-a doua întrebare, și anume dorința de a realiza niște obiecte de design accesibile și în timp relativ scurt.

6. Ce resurse recomanzi unui designer în izolare (cărți, filme, site-uri, activități, idei)? Ce ar trebui să facă cu acest timp?
Nu știu, cred că fiecare îți face selecția în funcție de interese și zona estetică în care se manifestă și de care se simte cel mai atras.
Cu siguranță oricine este interesat de design s-ar putea folosi de lectura cărții lui Victor Papanek, „Design pentru lumea reală”, care prezintă modul în care designul a evoluat și oferă niște perspective de abordare a acestuia pentru viitor. Viitor, desigur, incert în condițiile de față, însă vorbește destul de mult despre designul social și cum actul designerului ar trebui orientat spre o nevoie reală a societății în care acesta trăiește. Cred că e relevantă pentru ce se întâmplă acum. Poate că reușim să ne tragem concluzii care să fie puse în folosul lumii reale, așa cum și titlul o spune.
Nu pot să spun că am o varietate foarte largă de site-uri de specialitate pe care să le accesez. Mă uit frecvent pe SightUnseen, care pentru direcția și modul meu de exprimare mi se pare cel mai relevant. Fără să fie design-related, Messy Nessy Chic este un site pe care te poți pierde, au o grămadă de articole interesante, iar dacă ar fi să menționez un site cu video-uri super faine, ar fi cu siguranță NOWNESS.
E destul de greu să dau un răspuns la întrebarea ce ar trebui să se facă cu acest timp. Vedeam pe net un meme care circula zilele trecute și care zicea „if you can’t go outside, go inside”. Cred că e un moment potrivit pentru așa ceva. Cumva mă gândesc că dacă tot a venit așa peste noi, dintr-o dată și ne-a izolat în case, practic rupându-ne de un ritm cu care eram așa de obișnuiți și la care nu ne vedeam renunțând, aș vrea să folosesc timpul ăsta pentru a avea și alte preocupări decât cele ce țin de ceea ce oricum făceam în fiecare zi în ultimii câțiva ani. Așa că nu voi aloca tot acest timp pentru design și voi încerca să am mai multe preocupări care ies din zona asta. Cu siguranță că la final tot la design mă voi întoarce, dar până atunci mi-ar plăcea să trag concluzii și din alte direcții. Consider că oarecum, dacă aș rămâne fixat doar în acest subiect, poate aș rata șansa de a mă opri puțin și de a reevalua modul în care am ales să abordez tot felul de lucruri, de la cele de pe plan profesional până la cele pe plan personal.
Aș concluziona zicând că poate fi o perioadă pe care fiecare să o folosească în funcție de ce nevoi are, în afara domeniilor în care oricum e tot timpul captiv în mod normal.

7. Cum crezi că vei aborda practica și munca ta de acum încolo? Crezi că va fi influențată de situația actuală?
Mă atrage destul de mult ideea de a realiza obiecte care să fie accesibile unui public mai larg, dar care să își păstreze în continuare un caracter estetic puternic. Nu știu exact ce însemnă asta și tocmai din motivele astea nu o să dezvolt foarte tare răspunsul, însă probabil că urmează să aflu și atunci o să vă pot spune mai multe. Sau poate le vom vedea direct la RDW 2021.
Nu știu cât ne dăm seama, și sunt toate șansele să mă înșel, însă cred că cel mai probabil practica din foarte multe domenii va fi afectată de situația actuală. Cred că în eventualitatea unei crize economice, lucrurile neesențiale sunt primele la care se va renunța, ceea ce este absolut normal. Aici aș zice că probabil se încadrează și obiectele de design și în condițiile astea mă gândesc că practica în acest domeniu ar trebui poate adaptată în așa fel încât rezultatele pe care le are să devină esențiale și astfel să aibă în continuare trecere la oameni.

8. Ce ai vrea să schimbi și ce speri că se va schimba în această industrie, la nivel local sau/și mondial?

În principiu facem doar lucruri cu care rezonăm la anumite momente și etape ale vieții noastre și atunci probabil că schimbarea pe care mi-aș dori-o este subiectivă. Și cum încă mă gândesc și aștept să îmi dau seama ce mi-ar plăcea să schimb la practica personală legată de design, cred că tot așa mai trebuie să aștept și până să pot răspunde și la întrebarea voastră. Simt însă că multe dintre obiectele generate de această industrie sunt fie superficiale, fie adresate unui public oarecum elitist (poate nu e totuși cel mai potrivit termen) și cred că asta mi-ar plăcea să se schimbe. Sau cel puțin să se dezvolte și o latură a designului de obiect care își păstrează caracteristicile de bază și care să poată fi un statement estetic, dar în același timp să fie adresat unei piețe mai largi și să vorbească mai multor oameni. Nu știu neapărat cum s-ar întâmpla asta.

9. Ce speri să vezi la RDW 2021?
Mi-ar plăcea să văd designeri noi cu obiecte faine. Am impresia că este un cerc relativ restrâns cu aproximativ aceiași oameni activi în domeniu și cred că ar fi drăguț dacă ar apărea și alții. Am văzut foarte multe proiecte faine la DIPLOMA, însă majoritatea erau din zona de arte (sculptură-pictură) și m-aș bucura să văd tineri designeri de obiect la fel de implicați și pasionați ca cei din domeniile artelor plastice.

10. Ce speri să învățăm din toată această experiență?
Mă întreb dacă nu cumva trebuie să ne restabilim prioritățile și să ne angrenăm un pic în alt ritm decât cel haotic în care am funcționat pentru așa mult timp și care era tot mai accelerat, parcă, în ultima vreme. Nu știu alții, dar mie mi se întâmpla tot mai mult în ultimul timp să fiu pe ultima sută de metri cu orice aș fi avut de făcut și de multe ori „alergam”. Dacă mă suna cineva și mă întreba ce fac, răspunsul era de multe ori „uite cu treabă” sau „uite alerg să fac aia și aia”. Ceea ce e bine, nu zic nu, că ai de lucru, dar poate că ritmul și modul în care ne raportăm la muncă trebuie schimbat.
Vorba aia despre ardeleni care spunea că fac lucrurile în tihnă și în ritm lent nu se mai aplică de mult timp, cel puțin pentru mine, și mi-ar plăcea să fie din nou așa. Și asta cred că se poate dacă încetăm să mai funcționăm ca niște device-uri care au constant deschise în paralel zeci de aplicații în fundal care ne consumă toate resursele. Aș învăța poate să conserv aceste resurse mai bine.