Câteodată arta depășește contextul estetic în care e încadrată și nu mai ia ființă doar pentru a imprima emoții pozitive în privitor, ci e menită să miște, să motiveze și să împingă la acțiune. Orice moment istoric, orice situație de criză primește o nouă dimensiune prin reprezentările artistice pe care le inspiră. Zilele acestea, peste 75 de artiști români și ucraineni militează pentru pace, iau atitudine împotriva războiului din Ucraina, împotriva războiului, împotriva tuturor armelor de ucidere și a orgoliului firii omenești care naște războaie.
Manifestul expoziției Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului / Bombs and Humans. United Artists against War, vernisată pe 12 martie la Celula de Artă și Carol 53 spune: Un război este o situație de criză, criză majoră, uriașă, criză umanitară, de grup, personală, în sânul societății, poate deveni europeană și (nu)în ultimul rând planetară. Artiștii nu au arme, războiul lor se duce în cadrul artelor cu instrumente specifice creației. Lupta nu se face cu buzduganul, bazooka sau bomba atomică ci prin mijloacele artei și atitudinii implicate în cetate.”
Despre contextul care i-a motivat au povestit mai jos 5 dintre artiștii care expun până pe 2 aprilie – Schoppel Cut, Alex Manea, Vlad Paraschiv, Radu Tudor Panait și Paul Baraka Marat.
Într-o dimineață ne-am trezit cu știri care aveau același cuvânt în titlu – război. Cum te-a găsit vestea atacului asupra Ucrainei?
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Urmăream deja știri internaționale, însă nu anticipam neapărat schimbările. Ca de obicei, doar am dat save unor informații, cât să urmăresc mai ușor evenimentele politice. M-am simțit oricum păzită, la adăpost, poate chiar gata să plec în altă țară. Am preferat să aleg calea liniștii, nu a panicii, asta până când simt că eveniemntele se petrec cu adevărat ăn proximitate: în țara mea, în orașul natal sau în cel în care locuiesc.
Vlad Paraschiv: M-a șocat într-un mod foarte negativ această veste. Nu credeam că ambițiile absurde ale anumitor persoane, pot încă, în secolul XXI, să ajungă într-atât de departe.
Paul Baraka Marat: Nu mi-a venit să cred că în secolul nostru încă se mai pune problema războaielor, când ne-am putea bate capul cu ce naiba sau cum am putea încetini încălzirea globală, combate cancerul și salvarea habitatele naturale a unor specii pe cale de dispariție, de care oricum avem nevoie pentru propria noastră existență. Bine că ne omorâm între noi când am putea face iadul existenței noastre puțin mai ușor de suportat.
Alex Manea: Pe mine personal m-a găsit într-un fel pregătit pentru așa ceva, daca se poate spune asta. Auzeam deja de ceva vreme din foarte multe surse despre inevitabilitatea izbucnirii acestui conflict, și chiar daca speram să nu se producă, mă așteptam totuși.
Radu Tudor Panait: Cuvântul de ordine este ȘOCANT.... Probabil că toată pregătirea și demersul Rusiei de a comasa la graniță armament nu putea să fie trecut cu vederea. Există însă speranța, nu prea mare, ca această inițiativă să fie doar una de descurajare și că totul s-ar fi încheiat diplomatic...însă nu a fost așa. Nu știm pe pielea noastră ce înseamnă un război însă e lesne de imaginat că tot ce este legat de un conflict militar nu are legătură cu nimic din sfera binelui și în mare parte este vorba de distrugere, suferință și crime. Un astfel de moment trezește imediat reacții naturale și un sentiment imediat este cel al empatiei, dacă ai suflet. A urmat cel de frustrare și neajutorare în fața unei posibile catastrofe umane asupra căreia nu poți interveni. Am încercat să ne adunăm, câțiva prieteni, să facem chetă și să cumpărăm produse de igienă și medicamente, apoi am colectat haine, am umplut mașina și le-am dus la un centru de colectare pentru refugiați. Fiecare a vrut să ajute cumva și deci să se implice. Războiul acesta ne implică pe noi toți!
De ce te-ai implicat în demersul pornit de Celula de Artă și Carol 53 – nevoie sau dorință?
Radu Tudor Panait: Cred că sunt ambele motive la fel de pregnante. Este o nevoie de a ști măcar că încerci să ajuți, că nu ai trecut impasibil la ceea ce se întâmplă, ca mai apoi să nu ai remușcări. Este o nevoie de a fi uniți care, în aceste momente, este cea mai importantă mișcare pe care o poți face. Există și dorința deopotrivă de a marca prin artă acest moment istoric pe care îl trăim și prin acțiunea noastră să semnăm în clar de care parte a baricadei ne aflăm fiecare dintre noi. Răspunsul la aceasta invitație colectivă este, poate, lupta pe care noi o putem duce pentru mai bine.
Vlad Paraschiv: A fost o dorință de a-mi exprima dezamăgirea profundă pe care o am în legătură cu aceste evenimente tragice care duc din păcate la consecințe dezastruoase și sinistre, cei mai afectați fiind oamenii nevinovați prinși în mijlocul acestui conflict.
Carla Schoppel (Schoppel Cut): întâi dorință, deși nu sunt de acord cu capitalizarea artei în acest sens. După pandemie, când o mulțime de artiști au creat exclusiv inspirați de acest subiect, am hotărât să nu includ subiecte politice actuale în lucrările mele. Totuși, gândul că pot vinde lucrarea expusă și că pot redistribui acea sumă către ucrainieni m-a motivat să mă implic direct, activ și să consider că este o nevoie.
Paul Baraka Marat: Cred este mai mult vorba despre dorință. Dorința de a participa la un eveniment care nu are legătură doar cu contextul Ucrainei ne pune în dificultate în același timp și pe noi. Iar contextul în care mă aflu acum îmi oferă posibilitatea de a-mi expune punctul de vedere și cel mai important este că am prilejul de a fi auzit.
Alex Manea: Din dorință. Am colaborat în mai multe proiecte cu ambele galerii și mereu am făcut-o cu plăcere și cu satisfacție indiferent despre ce inițiativă a fost vorba. Iar acum, o fac cu atât mai mult, având în vedere tema expoziției.
Crezi că artiștii au responsabilitatea de a lua atitudine legat de contextele sociale prin arta lor?
Alex Manea: Sigur că da. Întreaga mea filosofie legată de importanța unei lucrări de artă este bazată pe acest aspect. Asta se poate vedea și în manifestul meu, în care specific principala mea direcție și anume necesitatea abordării și expunerii subiectelor de interes social major.
Paul Baraka Marat: Cred foarte mult în articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care oferă dreptul la liberă exprimare. Și oricine simte ca ar avea un cuvânt de spus, ar trebui să o facă, atât timp cât este pregătit și pentru dialog.
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Artiștii sunt și ei civili. Au, desigur, o responsabilitate în acest sens, iar dacă se implică o pot face într-o mulțime de moduri. Nu doar exprimându-se utilizând anumite medii artistice, ci și doar ajutând, prin produse și servicii, cum pot. La nivel artistic se poate păstra astfel o imagine a unui context politic, social, religios etc., însă nu consider că este esențial în situații de criză să creăm motivați strict de dezechilibrele istoriei.
Radu Tudor Panait: Desigur că este o responsabilitate și chiar o obligație morală de a participa la viața cotidiană. Arta este oglinda realității iar artiștii sunt cei care subliniază prin creație tot ceea ce îi afectează nu numai pe ei, dar și pe cei din jurul lor. Suntem suma trăirilor noastre și oricum nu am putea să ne inspirăm sau să creăm ceea ce nu există. Arta este doar un răspuns la ceea ce trăim. Arta este și limbajul universal prin care noi putem vorbi, putem comunica tuturor ceea ce se întâmplă și cum ne raportăm la asta. Artistul are menirea de a înțelege contextul actual și de a lansa mesajul propriu către toți ceilalți. De multe ori arta este văzută sau asemuită cu frumosul, dar uite că, în cazurile acestea, arta trebuie să fie mai mult decât atât, trebuie să fie mesaj. Acesta este limbajul nostru și așa știm noi să vorbim tuturor.
Vlad Paraschiv: Personal, nu cred că au această responsabilitate. Fiecare artist are propriile motive, idei, impulsuri prin care își alege subiectele și temele abordate în arta sa.
Cât de mult contează pentru tine zilele astea cuvântul „împreună”?
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Împreună a însemnat mereu mult pentru mine. În zilele astea, împreună nu și-a modificat prea mult valențele. Fac cât pot, cum pot, pentru ceea ce pot și atât.
Vlad Paraschiv: Destul de mult, având în vedere că odată ce mai mulți oameni se mobilizează pentru a face ceva împreună, pot trece peste provocări majore și pot fi de asemenea de mare ajutor altor semeni aflați în impas.
Alex Manea: Foarte mult. Nu numai în aceste clipe, ci mereu. Și din punct de vedere uman, lucru care se poate observa mai ușor în perioada aceasta, dar chiar și artistic, este foarte important să te înconjori de oamenii potriviți și să colaborezi cât mai mult și mai fructuos cu aceștia.
Radu Tudor Panait: „Împreună” înseamnă totul dintotdeauna! Stă în firea noastră de a coexista, de a crea relații, de a căuta apartenență, ajutor reciproc și de a împărtăși cu cineva trăirile. Empatia, dragostea, mila, proiectarea fericirii și suferinței sunt atuurile omenirii. Acum este unul dintre acele momente în care fiecare demonstrează cât de OM este prin a fi împreună.
Paul Baraka Marat: Nu știu exact cât înseamnă pentru mine cuvântul acesta, dar știu sigur că vreau să fac parte la acest eveniment, împreună cu oamenii care contează pentru mine și care se implica în problema Ucrainei.
Un exercițiu de imaginație – cum vezi încheierea conflictului?
Paul Baraka Marat: (ridică din umeri).
Vlad Paraschiv: Nu mă pot pronunța asupra unui scenariu ce ține de finalul acestui conflict nici măcar în imaginație, tot ce pot face e să sper că totul se va încheia cât mai repede și cu cât mai puține victime.
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Nu știu dacă o pot imagina, vizualiza. Merg mai departe, nu pot da pronosticuri. Cred că așa e cel mai sanătos.
Alex Manea: La acest moment oricine poate specula orice. Cred că nimeni nu știe cu exactitate cum se poate termina acest conflict. În mod firesc mi-aș dori o finalitate cât mai rapidă și care să lase în urmă un număr cât mai limitat de pagube umane și materiale, dar ca să răspund la întrebare, nu cred că se va termina așa cum sper, și că suntem doar la începutul unui conflict mult mai îndelungat sau mai devastator.
Radu Tudor Panait: E cam târziu să putem spune că se va încheia bine. Răul a fost făcut! Ne va afecta pe toți gradual și în toate privințele. Nu pot decât să sper că după furtună iese și soarele. Nu că ar fi fost nevoie de un război ca să ne trezească și să ne unească, dar dacă tot s-a întâmplat, măcar acest lucru să sublinieze încă o dată cât de mult înseamnă să fim uniți, să tragem pentru același scop comun și cât de vulnerabili suntem de fapt. Probabil că agenda pe care nu o cunoaștem va impacta viețile tuturor prin schimbări majore dar un lucru este clar, dacă trăind până acum s-a ajuns la asta, atunci și noi suntem datori cu o schimbare și cred că artiștii pot ajuta.
Schoppel Cut:
Pasionată de scris și de arta vizuală, Carla Schoppel aplică anumite concepte filosofice și în arta sa, creată sub numele de Schoppel Cut. Acest proiect reprezintă o colecție de colaje analog apărute din nevoia de a utiliza mâinile în activităţi în care undo a mistake e de prisos. Schoppel Cut utilizează preponderent fragmente din opere de artă pentru a crea o punte între tradiţii artistice şi fantezii preocupate de pierdere, între obiecte ale dorinţei şi teme subversive care bântuie prezentul: sociale, politice, contrastele propriei culturi, ba chiar propria ambivalenţă.
Alex Manea:
Alex Manea este un artist vizual din București, România. Opera sa se învârte în jurul ideii că fiecare piesă de artă ar trebui să prezinte un mesaj puternic destinatarului și, în mod ideal, să-l împingă să reacționeze într-un fel sau altul la subiectul lucrării. De aceea, majoritatea compozițiilor sale pleacă de la chestiuni legate de preocupări sociale majore.
Vlad Paraschiv:
Vlad Paraschiv este absolvent al Universității de Artă și Design Cluj-Napoca iar în perioada studenției a obținut mai multe premii în cadrul Competiţiei de Proiecte Expoziţionale “Expo Maraton”, inclusiv premiul publicului, ce consta într-o vizită documentară la Bienala din Liverpool (2018), cu expoziția personală ”Untitled”. A participat și la proiecte de grup, precum ”Cutting edge III” (2016) , ” The Night Watch” (2019) organizate în cadrul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, „Il faut cultiver notre jardin” (2020), Centrul de Interes, Cluj-Napoca, „Magic Room” (2020), Bazis Contemporary Project Space, Cluj-Napoca, și „Koloniewedding” în cadrul galeriei BAS CS, Berlin (2021).
Radu Tudor Panait:
Radu Tudor Panait a absolvit UNArte București și Accademia di Belle Arti di Carrara la secția sculptură. Arta pe care o face are ca punct central omul și natura sa și caută să găsească tot timpul o modalitate de a sublinia carențele pe care le observă la societate. Radu consideră că arta este limbajul universal prin care putem vorbi lumii și încearcă prin sculpturile sale să creeze imagini reale pe care omul de rând alege să le ignore, nedându-și seama că nu are cum să se ascundă de realitate, chiar dacă ea nu este așa cum și-o dorește tot timpul. Ignoranța nu este soluția ci conștientizarea și rezolvarea problemei este ceea ce contribuie la bunăstare. De multe ori lucrările sunt exemplul de AȘA NU! Orice manifest trebuie prezentat clar, tare și răspicat, intruziv de multe ori și pe înțelesul tuturor.
Paul Baraka Marat:
Paul Baraka Marat este un pictor din Timișoara, cu numeroase expoziții personale și colective, printre care Mr. Bonze, Baraka Artist’s show, ETAJ Artist-run space, RO, 2021, JCE / Jeune Creation European Bienalle, FR, 2019, Young Blood / Art Safari, RO, 2019, Sanguinaccio Dolce, RO, 2018, InstalArt Timișoara, RO, 2017. Creând artă hiperrealistă reprezentând subiecte considerate șocante și imorale în cadrul unui anumit sistem de valori, dezvoltarea lui Baraka este atât iconoclastă, cât și iconofilă, scoțând la suprafață banalitatea răului cu sarcasm și jucăuș tandru.
.jpeg)
Manifestul expoziției Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului / Bombs and Humans. United Artists against War, vernisată pe 12 martie la Celula de Artă și Carol 53 spune: Un război este o situație de criză, criză majoră, uriașă, criză umanitară, de grup, personală, în sânul societății, poate deveni europeană și (nu)în ultimul rând planetară. Artiștii nu au arme, războiul lor se duce în cadrul artelor cu instrumente specifice creației. Lupta nu se face cu buzduganul, bazooka sau bomba atomică ci prin mijloacele artei și atitudinii implicate în cetate.”
Despre contextul care i-a motivat au povestit mai jos 5 dintre artiștii care expun până pe 2 aprilie – Schoppel Cut, Alex Manea, Vlad Paraschiv, Radu Tudor Panait și Paul Baraka Marat.
Într-o dimineață ne-am trezit cu știri care aveau același cuvânt în titlu – război. Cum te-a găsit vestea atacului asupra Ucrainei?
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Urmăream deja știri internaționale, însă nu anticipam neapărat schimbările. Ca de obicei, doar am dat save unor informații, cât să urmăresc mai ușor evenimentele politice. M-am simțit oricum păzită, la adăpost, poate chiar gata să plec în altă țară. Am preferat să aleg calea liniștii, nu a panicii, asta până când simt că eveniemntele se petrec cu adevărat ăn proximitate: în țara mea, în orașul natal sau în cel în care locuiesc.
Vlad Paraschiv: M-a șocat într-un mod foarte negativ această veste. Nu credeam că ambițiile absurde ale anumitor persoane, pot încă, în secolul XXI, să ajungă într-atât de departe.
Paul Baraka Marat: Nu mi-a venit să cred că în secolul nostru încă se mai pune problema războaielor, când ne-am putea bate capul cu ce naiba sau cum am putea încetini încălzirea globală, combate cancerul și salvarea habitatele naturale a unor specii pe cale de dispariție, de care oricum avem nevoie pentru propria noastră existență. Bine că ne omorâm între noi când am putea face iadul existenței noastre puțin mai ușor de suportat.
Alex Manea: Pe mine personal m-a găsit într-un fel pregătit pentru așa ceva, daca se poate spune asta. Auzeam deja de ceva vreme din foarte multe surse despre inevitabilitatea izbucnirii acestui conflict, și chiar daca speram să nu se producă, mă așteptam totuși.
Radu Tudor Panait: Cuvântul de ordine este ȘOCANT.... Probabil că toată pregătirea și demersul Rusiei de a comasa la graniță armament nu putea să fie trecut cu vederea. Există însă speranța, nu prea mare, ca această inițiativă să fie doar una de descurajare și că totul s-ar fi încheiat diplomatic...însă nu a fost așa. Nu știm pe pielea noastră ce înseamnă un război însă e lesne de imaginat că tot ce este legat de un conflict militar nu are legătură cu nimic din sfera binelui și în mare parte este vorba de distrugere, suferință și crime. Un astfel de moment trezește imediat reacții naturale și un sentiment imediat este cel al empatiei, dacă ai suflet. A urmat cel de frustrare și neajutorare în fața unei posibile catastrofe umane asupra căreia nu poți interveni. Am încercat să ne adunăm, câțiva prieteni, să facem chetă și să cumpărăm produse de igienă și medicamente, apoi am colectat haine, am umplut mașina și le-am dus la un centru de colectare pentru refugiați. Fiecare a vrut să ajute cumva și deci să se implice. Războiul acesta ne implică pe noi toți!
De ce te-ai implicat în demersul pornit de Celula de Artă și Carol 53 – nevoie sau dorință?
Radu Tudor Panait: Cred că sunt ambele motive la fel de pregnante. Este o nevoie de a ști măcar că încerci să ajuți, că nu ai trecut impasibil la ceea ce se întâmplă, ca mai apoi să nu ai remușcări. Este o nevoie de a fi uniți care, în aceste momente, este cea mai importantă mișcare pe care o poți face. Există și dorința deopotrivă de a marca prin artă acest moment istoric pe care îl trăim și prin acțiunea noastră să semnăm în clar de care parte a baricadei ne aflăm fiecare dintre noi. Răspunsul la aceasta invitație colectivă este, poate, lupta pe care noi o putem duce pentru mai bine.
Vlad Paraschiv: A fost o dorință de a-mi exprima dezamăgirea profundă pe care o am în legătură cu aceste evenimente tragice care duc din păcate la consecințe dezastruoase și sinistre, cei mai afectați fiind oamenii nevinovați prinși în mijlocul acestui conflict.
Carla Schoppel (Schoppel Cut): întâi dorință, deși nu sunt de acord cu capitalizarea artei în acest sens. După pandemie, când o mulțime de artiști au creat exclusiv inspirați de acest subiect, am hotărât să nu includ subiecte politice actuale în lucrările mele. Totuși, gândul că pot vinde lucrarea expusă și că pot redistribui acea sumă către ucrainieni m-a motivat să mă implic direct, activ și să consider că este o nevoie.
Paul Baraka Marat: Cred este mai mult vorba despre dorință. Dorința de a participa la un eveniment care nu are legătură doar cu contextul Ucrainei ne pune în dificultate în același timp și pe noi. Iar contextul în care mă aflu acum îmi oferă posibilitatea de a-mi expune punctul de vedere și cel mai important este că am prilejul de a fi auzit.
Alex Manea: Din dorință. Am colaborat în mai multe proiecte cu ambele galerii și mereu am făcut-o cu plăcere și cu satisfacție indiferent despre ce inițiativă a fost vorba. Iar acum, o fac cu atât mai mult, având în vedere tema expoziției.
Crezi că artiștii au responsabilitatea de a lua atitudine legat de contextele sociale prin arta lor?
Alex Manea: Sigur că da. Întreaga mea filosofie legată de importanța unei lucrări de artă este bazată pe acest aspect. Asta se poate vedea și în manifestul meu, în care specific principala mea direcție și anume necesitatea abordării și expunerii subiectelor de interes social major.
Paul Baraka Marat: Cred foarte mult în articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care oferă dreptul la liberă exprimare. Și oricine simte ca ar avea un cuvânt de spus, ar trebui să o facă, atât timp cât este pregătit și pentru dialog.
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Artiștii sunt și ei civili. Au, desigur, o responsabilitate în acest sens, iar dacă se implică o pot face într-o mulțime de moduri. Nu doar exprimându-se utilizând anumite medii artistice, ci și doar ajutând, prin produse și servicii, cum pot. La nivel artistic se poate păstra astfel o imagine a unui context politic, social, religios etc., însă nu consider că este esențial în situații de criză să creăm motivați strict de dezechilibrele istoriei.
Radu Tudor Panait: Desigur că este o responsabilitate și chiar o obligație morală de a participa la viața cotidiană. Arta este oglinda realității iar artiștii sunt cei care subliniază prin creație tot ceea ce îi afectează nu numai pe ei, dar și pe cei din jurul lor. Suntem suma trăirilor noastre și oricum nu am putea să ne inspirăm sau să creăm ceea ce nu există. Arta este doar un răspuns la ceea ce trăim. Arta este și limbajul universal prin care noi putem vorbi, putem comunica tuturor ceea ce se întâmplă și cum ne raportăm la asta. Artistul are menirea de a înțelege contextul actual și de a lansa mesajul propriu către toți ceilalți. De multe ori arta este văzută sau asemuită cu frumosul, dar uite că, în cazurile acestea, arta trebuie să fie mai mult decât atât, trebuie să fie mesaj. Acesta este limbajul nostru și așa știm noi să vorbim tuturor.
Vlad Paraschiv: Personal, nu cred că au această responsabilitate. Fiecare artist are propriile motive, idei, impulsuri prin care își alege subiectele și temele abordate în arta sa.
Cât de mult contează pentru tine zilele astea cuvântul „împreună”?
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Împreună a însemnat mereu mult pentru mine. În zilele astea, împreună nu și-a modificat prea mult valențele. Fac cât pot, cum pot, pentru ceea ce pot și atât.
Vlad Paraschiv: Destul de mult, având în vedere că odată ce mai mulți oameni se mobilizează pentru a face ceva împreună, pot trece peste provocări majore și pot fi de asemenea de mare ajutor altor semeni aflați în impas.
Alex Manea: Foarte mult. Nu numai în aceste clipe, ci mereu. Și din punct de vedere uman, lucru care se poate observa mai ușor în perioada aceasta, dar chiar și artistic, este foarte important să te înconjori de oamenii potriviți și să colaborezi cât mai mult și mai fructuos cu aceștia.
Radu Tudor Panait: „Împreună” înseamnă totul dintotdeauna! Stă în firea noastră de a coexista, de a crea relații, de a căuta apartenență, ajutor reciproc și de a împărtăși cu cineva trăirile. Empatia, dragostea, mila, proiectarea fericirii și suferinței sunt atuurile omenirii. Acum este unul dintre acele momente în care fiecare demonstrează cât de OM este prin a fi împreună.
Paul Baraka Marat: Nu știu exact cât înseamnă pentru mine cuvântul acesta, dar știu sigur că vreau să fac parte la acest eveniment, împreună cu oamenii care contează pentru mine și care se implica în problema Ucrainei.
Un exercițiu de imaginație – cum vezi încheierea conflictului?
Paul Baraka Marat: (ridică din umeri).
Vlad Paraschiv: Nu mă pot pronunța asupra unui scenariu ce ține de finalul acestui conflict nici măcar în imaginație, tot ce pot face e să sper că totul se va încheia cât mai repede și cu cât mai puține victime.
Carla Schoppel (Schoppel Cut): Nu știu dacă o pot imagina, vizualiza. Merg mai departe, nu pot da pronosticuri. Cred că așa e cel mai sanătos.
Alex Manea: La acest moment oricine poate specula orice. Cred că nimeni nu știe cu exactitate cum se poate termina acest conflict. În mod firesc mi-aș dori o finalitate cât mai rapidă și care să lase în urmă un număr cât mai limitat de pagube umane și materiale, dar ca să răspund la întrebare, nu cred că se va termina așa cum sper, și că suntem doar la începutul unui conflict mult mai îndelungat sau mai devastator.
Radu Tudor Panait: E cam târziu să putem spune că se va încheia bine. Răul a fost făcut! Ne va afecta pe toți gradual și în toate privințele. Nu pot decât să sper că după furtună iese și soarele. Nu că ar fi fost nevoie de un război ca să ne trezească și să ne unească, dar dacă tot s-a întâmplat, măcar acest lucru să sublinieze încă o dată cât de mult înseamnă să fim uniți, să tragem pentru același scop comun și cât de vulnerabili suntem de fapt. Probabil că agenda pe care nu o cunoaștem va impacta viețile tuturor prin schimbări majore dar un lucru este clar, dacă trăind până acum s-a ajuns la asta, atunci și noi suntem datori cu o schimbare și cred că artiștii pot ajuta.
Schoppel Cut:
Pasionată de scris și de arta vizuală, Carla Schoppel aplică anumite concepte filosofice și în arta sa, creată sub numele de Schoppel Cut. Acest proiect reprezintă o colecție de colaje analog apărute din nevoia de a utiliza mâinile în activităţi în care undo a mistake e de prisos. Schoppel Cut utilizează preponderent fragmente din opere de artă pentru a crea o punte între tradiţii artistice şi fantezii preocupate de pierdere, între obiecte ale dorinţei şi teme subversive care bântuie prezentul: sociale, politice, contrastele propriei culturi, ba chiar propria ambivalenţă.
Alex Manea:
Alex Manea este un artist vizual din București, România. Opera sa se învârte în jurul ideii că fiecare piesă de artă ar trebui să prezinte un mesaj puternic destinatarului și, în mod ideal, să-l împingă să reacționeze într-un fel sau altul la subiectul lucrării. De aceea, majoritatea compozițiilor sale pleacă de la chestiuni legate de preocupări sociale majore.
Vlad Paraschiv:
Vlad Paraschiv este absolvent al Universității de Artă și Design Cluj-Napoca iar în perioada studenției a obținut mai multe premii în cadrul Competiţiei de Proiecte Expoziţionale “Expo Maraton”, inclusiv premiul publicului, ce consta într-o vizită documentară la Bienala din Liverpool (2018), cu expoziția personală ”Untitled”. A participat și la proiecte de grup, precum ”Cutting edge III” (2016) , ” The Night Watch” (2019) organizate în cadrul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, „Il faut cultiver notre jardin” (2020), Centrul de Interes, Cluj-Napoca, „Magic Room” (2020), Bazis Contemporary Project Space, Cluj-Napoca, și „Koloniewedding” în cadrul galeriei BAS CS, Berlin (2021).
Radu Tudor Panait:
Radu Tudor Panait a absolvit UNArte București și Accademia di Belle Arti di Carrara la secția sculptură. Arta pe care o face are ca punct central omul și natura sa și caută să găsească tot timpul o modalitate de a sublinia carențele pe care le observă la societate. Radu consideră că arta este limbajul universal prin care putem vorbi lumii și încearcă prin sculpturile sale să creeze imagini reale pe care omul de rând alege să le ignore, nedându-și seama că nu are cum să se ascundă de realitate, chiar dacă ea nu este așa cum și-o dorește tot timpul. Ignoranța nu este soluția ci conștientizarea și rezolvarea problemei este ceea ce contribuie la bunăstare. De multe ori lucrările sunt exemplul de AȘA NU! Orice manifest trebuie prezentat clar, tare și răspicat, intruziv de multe ori și pe înțelesul tuturor.
Paul Baraka Marat:
Paul Baraka Marat este un pictor din Timișoara, cu numeroase expoziții personale și colective, printre care Mr. Bonze, Baraka Artist’s show, ETAJ Artist-run space, RO, 2021, JCE / Jeune Creation European Bienalle, FR, 2019, Young Blood / Art Safari, RO, 2019, Sanguinaccio Dolce, RO, 2018, InstalArt Timișoara, RO, 2017. Creând artă hiperrealistă reprezentând subiecte considerate șocante și imorale în cadrul unui anumit sistem de valori, dezvoltarea lui Baraka este atât iconoclastă, cât și iconofilă, scoțând la suprafață banalitatea răului cu sarcasm și jucăuș tandru.
