Curator Romanian Design Week pe zona de ahitectură,
Cum ți se pare că a evoluat arhitectura în ultimii 5 ani?
Sincer, la cum evoluează lumea, nu știu dacă peste 5 ani nu vom lucra la noile cincinale, sau, dimpotrivă, dacă modelul de arhitectură și design nu va deveni „Mad Max”.
Într-o viziune mai optimistă, sper să mergem mai departe cu reinventarea profesiei și să ne ia lumea (din nou sau mai) în serios: nu ca decoratori, ci ca organizatori, cei ce țin toată treaba în mână, nu doar experți ci și responsabili indispensabili
Îmi doresc o politică pentru arhitectură și pentru oraș; apoi concursuri care să se și facă; susținerea printr-o lege și prin acțiuni a reabilitării integrate – seism, anvelopă, instalații, caracter arhitectural; reforma administrației locale: măcar, pentru început, să angajeze arhitecții-șefi care lipsesc, și să fie arhitecți sau urbaniști toți!
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit tu în carieră?
Nu prea îmi amisfaturi directe, și poate că ar fi trebuit să mă abțin și eu să dau. Am învățat însă enorm lucrând alături de oameni remarcabili – profesori, colegi, asistenți, colaboratori diverși. Învăț tot timpul de la studenți. A, și mai e și acest enorm avantaj al criticii de arhitectură – te face să cunoști tot timpul opere și persoane, să îți revezi atitudini, să înveți non-stop.
Care sunt cele 3 resurse/surse de inspirație esențiale pentru orice arhitect din punctul tău de vedere?
Istoria profesiei– dar nu ca un sertar cu model sau în mod nostalgic, ci drept o continuitate în care te așezi, istoria în general, de fapt; modernitatea ca stare de spirit, dar o modernitate responsabilă, participarea la un context cultural și social contemporan; oamenii și locurile în/cu/pentru care lucrezi.
Care sunt cele mai importante proiecte la care lucrezi acum și unde te putem urmări? Ce pregătești?
În primul rând, revista Zeppelin, care s-a reinventat în 2016, ca publicație online și bookazine: merge bine, ambele platforme cresc, dovadă stau și diversele imitații. Facem mai puține evenimente ca înainte, dar mai țintite, mai bogate din anumite puncte de vedere.În al treilea, dezvoltăm acum mai puternic și partea cu proiectarea – o să mai auziți câte ceva și despre asta.
Ștefan Ghenciulescu este arhitect, publicist şi cercetător în domeniul arhitecturii şi urbanismului, redactor-şef al revistei Zeppelin, conferenţiar universitar în cadrul UAUIM. El și-a înființat propria practică în anul 2005, iar în 2006 făcea parte din echipa care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția. El este autorul cărții Orașul Transparent - Limite și locuire în București, precum și co-autorul mai multor altor cărți și expoziții.
Interesele sale actuale gravitează în jurul arhitecturii contemporane și a evoluției arhitecturii și dezvoltării urbane post-socialiste în sud-estul Europei. Este interesat de regenerarea zonelor de locuințe socialiste, precum și de proiectele alternative dedicate spațiului public. Ca unul dintre liderii proiectului Urban Report, s-a concentrat pe aprofundarea discursurilor critice despre fenomenele urbane contemporane și arhitecturale în România, Ungaria, Serbia și Bulgaria.
Cum ți se pare că a evoluat arhitectura în ultimii 5 ani?
Sincer, la cum evoluează lumea, nu știu dacă peste 5 ani nu vom lucra la noile cincinale, sau, dimpotrivă, dacă modelul de arhitectură și design nu va deveni „Mad Max”.
Într-o viziune mai optimistă, sper să mergem mai departe cu reinventarea profesiei și să ne ia lumea (din nou sau mai) în serios: nu ca decoratori, ci ca organizatori, cei ce țin toată treaba în mână, nu doar experți ci și responsabili indispensabili
Îmi doresc o politică pentru arhitectură și pentru oraș; apoi concursuri care să se și facă; susținerea printr-o lege și prin acțiuni a reabilitării integrate – seism, anvelopă, instalații, caracter arhitectural; reforma administrației locale: măcar, pentru început, să angajeze arhitecții-șefi care lipsesc, și să fie arhitecți sau urbaniști toți!
Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit tu în carieră?
Nu prea îmi amisfaturi directe, și poate că ar fi trebuit să mă abțin și eu să dau. Am învățat însă enorm lucrând alături de oameni remarcabili – profesori, colegi, asistenți, colaboratori diverși. Învăț tot timpul de la studenți. A, și mai e și acest enorm avantaj al criticii de arhitectură – te face să cunoști tot timpul opere și persoane, să îți revezi atitudini, să înveți non-stop.
Care sunt cele 3 resurse/surse de inspirație esențiale pentru orice arhitect din punctul tău de vedere?
Istoria profesiei– dar nu ca un sertar cu model sau în mod nostalgic, ci drept o continuitate în care te așezi, istoria în general, de fapt; modernitatea ca stare de spirit, dar o modernitate responsabilă, participarea la un context cultural și social contemporan; oamenii și locurile în/cu/pentru care lucrezi.
Care sunt cele mai importante proiecte la care lucrezi acum și unde te putem urmări? Ce pregătești?
În primul rând, revista Zeppelin, care s-a reinventat în 2016, ca publicație online și bookazine: merge bine, ambele platforme cresc, dovadă stau și diversele imitații. Facem mai puține evenimente ca înainte, dar mai țintite, mai bogate din anumite puncte de vedere.În al treilea, dezvoltăm acum mai puternic și partea cu proiectarea – o să mai auziți câte ceva și despre asta.
Ștefan Ghenciulescu este arhitect, publicist şi cercetător în domeniul arhitecturii şi urbanismului, redactor-şef al revistei Zeppelin, conferenţiar universitar în cadrul UAUIM. El și-a înființat propria practică în anul 2005, iar în 2006 făcea parte din echipa care a reprezentat România la Bienala de Arhitectură de la Veneția. El este autorul cărții Orașul Transparent - Limite și locuire în București, precum și co-autorul mai multor altor cărți și expoziții.
Interesele sale actuale gravitează în jurul arhitecturii contemporane și a evoluției arhitecturii și dezvoltării urbane post-socialiste în sud-estul Europei. Este interesat de regenerarea zonelor de locuințe socialiste, precum și de proiectele alternative dedicate spațiului public. Ca unul dintre liderii proiectului Urban Report, s-a concentrat pe aprofundarea discursurilor critice despre fenomenele urbane contemporane și arhitecturale în România, Ungaria, Serbia și Bulgaria.
