Prietenii de la Vână ne-au împărtășit din magia lor creativă la ultima ediție Internetics. Atunci ne-au făcut cunoștință cu varianta animată a zoon digikon, mamiferele care integrează digitalul în viața lor, iar acum este momentul ca noi să vă facem cunoștință cu ei:
1. Cum s-a născut studioul?
Horia Manolache: Spre finalul lui 2014 a fost momentul nostru de început. Studioul a apărut din nevoia de dezvoltare a fiecăruia dintre noi și din nevoia de mai multă libertate creativă. La momentul acela nu știam ce o să fie VÂNĂ, dar știam spiritul și energia pe care vrem să le construim. Cam după un an și jumătate ne-am nișat pe ceea ce facem acum, storytelling prin animație, după ce am încercat foarte multe și am simțit ușor, ușor ce vrem și ce nu vrem să facem pe viitor. Cu toții credem că e foarte important să iubești ceea ce faci ca să dai tot ce ai mai bun.
2. De ce Vână?
Anca Manolache: Starea asta de forță, de vigoare, de o bătaie în plus pe secundă, că nu știu cum altfel să o numesc, o aveam toți. Asta a fost esența noastră, încă de la început. Cuvântul, însă, ne-a găsit el pe noi. Eram în apartamentul unui prieten și a răsărit cumva cuvântul ăsta și am știut pe loc că e al nostru.
Când spui “Vână”, te scoate din zona de confort. Produce automat o reacție. Cam asta suntem noi, și asta cerem de la noi și de la creațiile noastre: să miște.
3. Cum ați caracteriza creațiile voastre? Care e amprenta Vână?
Mădălin Dragnea: Expresivitatea. Asta cred că se simte cel mai mult în animațiile noastre. Oricum, amprenta se definește, găsește și formează în timp ce noi evoluăm ca artiști. E un proces care nu credem că o să se oprească într-un punct anume. Noi ne dorim ca fiecare poveste în parte să lase o amprentă a ei, unică.
4. Povestiți-ne despre un proiect din portofoliul vostru care v-a mers la inimă!
Horia Manolache: Short-urile de animație pentru Inspecția Judiciară. Cea mai lungă/complexă poveste animată la care am lucrat până acum. A fost un challenge foarte mare, lucrat din zero de noi, de la poveste, personaje, ilustrație, animație și chiar și parte de sound design și voci. A fost o perioadă foarte plină, iar la efort a participat întreaga echipă, lucru care a făcut proiectul și mai frumos.
Petit Book Animé du Bucharest este un alt proiect de care ne-am atașat foarte tare și am vrea poate să îl repet[m și cu alți interni. Ne-a pus în postura de a fi mentori și ne-a adus un alt fel de satisfacție față de proiectele pe care le craftuim personal.
5. În ce fel de proiecte vă regăsiți în general?
Anca Manolache: Nu prea ni se întâmplă să luăm proiecte dacă nu reușim să avem/construim măcar o parte în care să ne regăsim. Suntem niște oameni băgăreți și, dacă vine un proiect cu niște fapte deja date și simțim că pot fi îmbunătățite, nu ne e jenă să îi spunem clientului.
Dar e firesc ca proiectele în care ne regăsim cel mai mult să fie cele în care noi construim de la zero ideea, firul poveștii, scenariul, ilustrația, animația și tot așa până la sunet și randare:).
Dacă întrebi de un domeniu anume de care suntem mai legați, e greu de spus. Pentru că noi construim povești care să miște, și atunci ne îndrăgostim de fiecare chestie pe care o facem.
6. Care sunt planurile pentru viitorul apropiat?
Madalin Dragnea: Ne-ar plăcea să intrăm în cât mai multe industrii ce pot avea în centru animația. De exemplu, avem de gând să lucrăm și la videoclipuri muzicale, short-uri sau lung metraje animate, jocuri sau content VR.
7. Dar pentru viitorul îndepărtat? În ce direcție vă doriți să se dezvolte studioul?
Madalin Dragnea: Ne-am dori foarte tare să facem contentul propriu pe care apoi să îl monetizăm. La fel de tare am vrea să construim o școală de storytelling și animație. Dar toate la timpul lor.
1. Cum s-a născut studioul?
Horia Manolache: Spre finalul lui 2014 a fost momentul nostru de început. Studioul a apărut din nevoia de dezvoltare a fiecăruia dintre noi și din nevoia de mai multă libertate creativă. La momentul acela nu știam ce o să fie VÂNĂ, dar știam spiritul și energia pe care vrem să le construim. Cam după un an și jumătate ne-am nișat pe ceea ce facem acum, storytelling prin animație, după ce am încercat foarte multe și am simțit ușor, ușor ce vrem și ce nu vrem să facem pe viitor. Cu toții credem că e foarte important să iubești ceea ce faci ca să dai tot ce ai mai bun.
2. De ce Vână?
Anca Manolache: Starea asta de forță, de vigoare, de o bătaie în plus pe secundă, că nu știu cum altfel să o numesc, o aveam toți. Asta a fost esența noastră, încă de la început. Cuvântul, însă, ne-a găsit el pe noi. Eram în apartamentul unui prieten și a răsărit cumva cuvântul ăsta și am știut pe loc că e al nostru.
Când spui “Vână”, te scoate din zona de confort. Produce automat o reacție. Cam asta suntem noi, și asta cerem de la noi și de la creațiile noastre: să miște.
3. Cum ați caracteriza creațiile voastre? Care e amprenta Vână?
Mădălin Dragnea: Expresivitatea. Asta cred că se simte cel mai mult în animațiile noastre. Oricum, amprenta se definește, găsește și formează în timp ce noi evoluăm ca artiști. E un proces care nu credem că o să se oprească într-un punct anume. Noi ne dorim ca fiecare poveste în parte să lase o amprentă a ei, unică.
4. Povestiți-ne despre un proiect din portofoliul vostru care v-a mers la inimă!
Horia Manolache: Short-urile de animație pentru Inspecția Judiciară. Cea mai lungă/complexă poveste animată la care am lucrat până acum. A fost un challenge foarte mare, lucrat din zero de noi, de la poveste, personaje, ilustrație, animație și chiar și parte de sound design și voci. A fost o perioadă foarte plină, iar la efort a participat întreaga echipă, lucru care a făcut proiectul și mai frumos.
Petit Book Animé du Bucharest este un alt proiect de care ne-am atașat foarte tare și am vrea poate să îl repet[m și cu alți interni. Ne-a pus în postura de a fi mentori și ne-a adus un alt fel de satisfacție față de proiectele pe care le craftuim personal.
5. În ce fel de proiecte vă regăsiți în general?
Anca Manolache: Nu prea ni se întâmplă să luăm proiecte dacă nu reușim să avem/construim măcar o parte în care să ne regăsim. Suntem niște oameni băgăreți și, dacă vine un proiect cu niște fapte deja date și simțim că pot fi îmbunătățite, nu ne e jenă să îi spunem clientului.
Dar e firesc ca proiectele în care ne regăsim cel mai mult să fie cele în care noi construim de la zero ideea, firul poveștii, scenariul, ilustrația, animația și tot așa până la sunet și randare:).
Dacă întrebi de un domeniu anume de care suntem mai legați, e greu de spus. Pentru că noi construim povești care să miște, și atunci ne îndrăgostim de fiecare chestie pe care o facem.
6. Care sunt planurile pentru viitorul apropiat?
Madalin Dragnea: Ne-ar plăcea să intrăm în cât mai multe industrii ce pot avea în centru animația. De exemplu, avem de gând să lucrăm și la videoclipuri muzicale, short-uri sau lung metraje animate, jocuri sau content VR.
7. Dar pentru viitorul îndepărtat? În ce direcție vă doriți să se dezvolte studioul?
Madalin Dragnea: Ne-am dori foarte tare să facem contentul propriu pe care apoi să îl monetizăm. La fel de tare am vrea să construim o școală de storytelling și animație. Dar toate la timpul lor.
