The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

Termeni și condiții ale The Institute și politica de confidențialitate a datelor cu caracter personal. 

 
 

IOANA MARȘIC // HARD TISSUE

Article / 01 Oct 2018 / INSTITUTE.RO
  • IOANA MARȘIC // HARD TISSUEIOANA MARȘIC
  • IOANA MARȘIC // HARD TISSUEIOANA MARȘIC
  • IOANA MARȘIC // HARD TISSUEIOANA MARȘIC
  • IOANA MARȘIC // HARD TISSUEIOANA MARȘIC
  • IOANA MARȘIC // HARD TISSUEIOANA MARȘIC
1/5
Ioana Marşic a studiat pictura în cadrul Universităţii Naționale de Arte din București, la clasa profesorului Petru Lucaci, în perioada 2013-2018.
Expoziții de grup: New Artists, ARCUB, 2016.
Expoziții personale: Autoportret, Kube Musette, 2016; Hard Tissue, Centrul Artelor Vizuale, 2018.

Hard Tissue

Suntem rezultatul deciziilor și experiențelor noastre. Pornind de la ideea că viața biologică este oglinda vieții psihice, expoziţia se referă la frumusețe și infirmitate, lucruri pe care le regăsim în interiorul nostru și la curajul de a le privi pentru a le înțelege și a ști cine suntem. Portretul capătă conotații extinse, legate de intimitate, experiențe, experimente, sentimente, stări și senzații.

Estetica imaginilor derivă din redefinirea formală și dimensională a elementelor anatomice, obiectelor și spațiilor. Prin modificarea și recompunerea lor, se stabilesc noi relații contextuale. Lucrările sunt reconstrucții ale corpului, iar elementele geometrice și organice se confruntă în spațiul pictural, fuzionând într-o unitate nouă, neaşteptată.

Imaginile pot fi citite și din perspectiva mai largă a adaptării funcționale a omului la provocările mediului. Acest proces apare din nevoia sincronizării evoluției personale cu cea colectivă.