Ion Creangă, teatrul poveștilor copilăriei, teatrul pentru întreaga familie

Ne aventurăm în lumea povestitorului Ion Creangă, dar, de data aceasta, nu pentru a depăna „Amintiri din copilărie”, ci pentru a le trăi pe viu pe scena teatrului care poartă numele marelui scriitor clasic.

Directorul actual al Teatrului Ion Creangă, Gabriel Coveșeanu, ne răspunde câtorva curiozităţi.

Teatrul Ion Creangă din București are o istorie destul de bogată, de la prima atestare din anul 1965 și până în prezent. Povestiți-ne puțin despre perioada de început a teatrului. Ce definea „Teatrul Ion Creangă” la începuturile sale?
Poate nu multă lume știe acest lucru, dar povestea Teatrului Ion Creangă începe în luna decembrie 1964, mai precis pe 24 decembrie, când Moș Gerilă aducea în dar spectacolul „Harap Alb”, o adaptare după basmul scris de patronul spiritual al Teatrului, Ion Creangă. Căci altfel de-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit cu același rost. Prima pagină oficială din istoria Teatrului avea să fie însă scrisă câteva luni mai târziu, în mai 1965, prin semnarea decretului de înființare.
Ca orice început, primii ani au fost o aventură. Astăzi, când părinții au la dispoziție o ofertă atât de variată, poate părea greu de imaginat, dar trebuie să știți că la momentul acela nu existau decât două teatre care se adresau copiilor din Capitală. Au fost ani de căutare și cristalizare, în care s-au pus bazele trupei și a programului estetic al Teatrului Ion Creangă, așa cum îl cunoaștem astăzi. De atunci s-au scurs mii de producții și numeroase turnee internaționale. Ne-au onorat zeci de actori talentați, care au schimbat pentru totdeauna teatrul pentru copii, și am bucurat sute de mii de spectatori, care au crescut alături de noi.
Cinci decenii mai târziu, povestea noastră continuă cu aceeași pasiune – și pășim cu aceeași emoție alături de tânărul nostru public, încercând să-i oferim instrumentele necesare pentru a înțelege lumea.

Am observant că în trecut se jucau și piese care nu erau adresate doar copiilor. Ce anume a făcut teatrul să se îndrepte, în prezent, către un nou public, mai restrâns, și anume, cel al copiilor?
A existat, într-adevăr, o perioadă, undeva la începutul anilor ‘80, când Teatrul Ion Creangă a produs și spectacole pentru tineri și adulți, în cadrul Studioului de seară. Studioul a dublat timp de aproape un deceniu producțiile pentru copii, însă această etapă a fost una mai degrabă de experiment și încercare într-o epocă în care teatrul era una dintre puținele supape de supraviețuire. Fără excepție, publicul foarte tânăr a fost, încă de la început, din 1965, prioritatea noastră – și motivul pentru care continuăm să ne aflăm aici astăzi.

Ce definește „Teatrul Ion Creangă” în prezent? Care este motto-ul teatrului?
Teatrul poveștilor copilăriei, teatrul pentru întreaga familie – acesta este Teatrul Ion Creangă în doar câteva cuvinte. De la producții senzoriale, create special pentru TICpiticii noștri – bebeluși și preșcolari – până la producții dedicate școlarilor care ne vizitează dimineața, cu ghiozdanul în spate sau producții vizionate în weekend de copii, părinți, unchi, mătuși și bunici, care aleg să petreacă timp de calitate împreună. Într-o mare de opțiuni, de gadgeturi și device-uri, Teatrul Ion Creangă creează spectacole care propun experiențe artistice semnificative, care provoacă imaginația, încurajează gândirea critică și formează gusturile viitorilor spectatori adulți.

Puteți descrie pe scurt ce au însemnat pentru teatru toate aceste schimbări? (piesele jucate, locațiile diferite etc.). Spuneți-ne puțin și despre sala din Piața Amzei? Credeți că în anul 2019 își va deschide porțile?
În ceea ce privește spectacolele, nu aș vorbi despre schimbări, ci despre importanța de a oferi un repertoriu echilibrat, care să aducă pe scenă atât texte din fondul literar clasic, cât și din cel modern, național, dar și universal, opere care au crescut generații întregi de cititori și spectatori de teatru, dar și mici bijuterii încă necunoscute publicului, pe care încercăm să le punem în valoare. Este un semn de normalitate, cred – și cu siguranță face parte din misiunea noastră, de a aduce laolaltă toate aceste piese ale unui puzzle repertorial, pentru a susține și prezenta un program care să reflecte universul deosebit de bogat în spiritul căruia dorim să ne formăm publicul. Și apoi nu trebuie pierdut din vedere faptul că fiecare spectacol trebuie să fie croit pe măsura nevoilor estetice ale foarte tinerilor noștri spectatori, fiecare etapă având specificul său. La vârste atât de fragede, fiecare an aduce o diferență la nivelul dezvoltării limbajului, a atenției sau imaginației.
Sala însă – da, aici putem vorbi într-adevăr despre schimbare. După o perioadă îndelungată în care ne-am întâlnit publicul în diferite teatre, care ne-au găzduit în regim temporar, în 2019 spectacolele noastre vor reveni acasă, în Sala Mare din Piața Amzei. Odată cu finalizarea lucrărilor de reabilitare și consolidare ale imobilului, preconizate să se încheie la jumătatea acestui an, Teatrul Ion Creangă va beneficia nu doar de o sală, ci de două săli: Sala Mare, unde vor fi reluate toate producțiile de amploare, găzduite în prezent de Sala Rapsodia și Sala Mică, aflată în vecinătatea Pieței Amzei, chiar pe Strada Biserica Amzei, unde jucăm acum spectacolele pentru bebeluși și preșcolari.

Care dintre piesele jucate pe scenă au avut cel mai mare impact asupra publicului?
Cred că pentru fiecare generație au existat titluri deosebit de îndrăgite, cu sute de reprezentații. Ne trec adesea pragul bunici și părinți – copleșiți de grijile lor de oameni mari – dar care-și amintesc până la cel mai mic detaliu reacțiile lor de altădată din sala de spectacole și bucuria lor de a se întâlni cu Albă-ca-Zăpada sau cu Harap Alb.
Dincolo de emoția pe care o experimentezi pe scenă, simțind reacția unei săli care trăiește fiecare replică sau gest cu sinceritate deplină, acestea sunt poate momentele cele mai dragi ale unui actor în teatrul pentru copii. Aceste reîntâlniri cu publicul tău, devenit între timp adult, dar care păstrează imprimată amintirea momentului în care a descoperit teatrul.

Teatrul poartă numele marelui povestitor din epoca clasică a literaturii românești, Ion Creangă. Au avut loc multe transpuneri pe scenă ale poveștilor sale?
Opera lui Creangă este cu siguranță una dintre sursele de inspirație asupra căreia revenim periodic. Astăzi în programul Teatrului puteți vedea spectacolul „O poveste a porcului”, pus în scenă de Mircea Cornișteanu, după un scenariu adaptat, inspirat din celebra poveste a humuleșteanului. Acum câțiva ani, am remixat „Amintiri din Copilărie”, în viziunea regizorală a lui Peter Kerek și scenografia Iulianei Vâlsan. Ce urmează? Încălecăm pe-o șa, și vă invităm să veniți la teatru pentru a afla.

Teatrul este extrem de efervescent în prezent. Povestiți-ne puțin despre proiectele desfășurate în prezent.
Fiecare stagiune aduce noi proiecte și provocări. Ne împărțim ziua între sala de spectacole, unde sunt programate reprezentații atât dimineața, cât și seara, sala de repetiții, unde pregătim o nouă producție – „Jack și vrejul de fasole”, care va avea premiera la jumătatea lunii martie și sala de întâlniri, unde sunt puse la dospit două festivaluri internaționale: Festivalul Amintiri din Copilărie – caleidoscopul nostru văratic, cu teatru stradal, instalații performative, joacă, soare și relaxare și Festivalul Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești” – un laborator de teatru și emoție estetică pentru copii de toate vârstele.

Cum v-ați imagina un festival de teatru de stradă care să aibă loc în Cartierul Creativ?
Un pui de creativ, cu siguranță, cu zvâc și haz, proaspăt și energic ca o gură de teatru la început de vară, la umbra unui bătrân platan din Cartier.