Le găsești pe toate la un loc și câte ceva din fiecare pe calea Griviței 55, după ce intri pe poarta roșie și treci prin culoarul lung ce nu anunță nimic din atmosfera nepretențioasă și firescul locului. J’ai e o micro-arcă a lui Noe în care găsești o faună urbană ce depășește cu mult granițele cartierului: tineri părinți veniți cu copiii de mână, în căruț sau în sling, bicicliști fixiști sau mai convenționali, skateboarderi și stakeholderi ONG-iști, angajați în corporații în afara orelor de program și antreprenori în exercițiul funcțiunii, care încing la roșu Wi-Fi-ul și tastele laptopurilor. Ce-i aduce pe toți pe scaunele și în hamacele de la J’ai nu se regăsește în meniu – căruia nu-i vei găsi nimic de reproșat –, dar magia locului vine din spiritul comunitar pe care îl respiră fiecare masă și din subscrierea necondiționată la principiile fondatoare ale acestei republici boeme.
