Am profitat de lansarea celui de-al treilea număr al ziarului Cartierul Creativ ca să îi strângem la masă pe vecinii din zona Griviței și Bulevardul Dacia, despre care de altfel am și scris în acest număr al ziarului comunității creative din jurul parcului Cișmigiu.
Ne-au acceptat invitația de a ne povesti despre cum schimbă în bine Bucureștiul arhitecții Emil Burbea de la Republic of Architects, Maria Duda de la Baza – deschidem orașul și Mario Kuibuș de la Re-Act Now Architecture. Apoi, ne-am imaginat alături de regizoarea Chris Simion-Mercurian cum va arăta proiectului Grivița 53, primul teatru privat construit împreună. Ne-au împărtășit din pasiunea lor pentru cafea și mâncare gourmet de sezon Ionuț Isache de la Black Habit și Radu Dumitrescu de la Voilà le bistrot. Iar Adi Bulboacă ne-a transpus în universul fotografiei.
Ce am aflat, descoperiți mai jos.
Maria Duda, Baza – deschidem orașul
Împreună cu patru colegi, Maria Duda a înființat în 2016 Baza – deschidem orașul, un ONG prin care și-a dorit să creeze o comunitate de tineri profesioniști cu care să colaboreze, să sprijine educația celor ce au absolvit facultăți de profil, să caute medii propice în care să se dezvolte ca apoi să facă ceva pentru oraș împreună.
Echipa, formată din arhitecți, urbaniști și un producător de film, căreia i s-au alăturat un istoric de artă și un avocat, a devenit ulterior SRL pentru a le oferi posibilitatea de a face proiectele pe care și le doreau. Ei sunt responsabili pentru Space Informers, proiect realizat în 2017 prin care au agățat prin oraș panouri informative cu personaje care să povestească un minim istoric al locurilor, de căștile de siguranță de pe clădirile cu “Atenție, cade tencuiala” și ZăpFest, eveniment prin care i-au îndemnat pe cei care se plimbau prin Herăstrau să participe la un concurs de oameni de zăpadă.
„Cel mai drag proiect, pe lângă scara publică Kretzulescu, este unul pe care încercăm să îl punem pe picioare – Rock for kids, un festival de rock în care te poți duce cu copiii sub 16 ani, pentru că la noi nu prea poți face chestia asta, și să-l interpretăm la scară mai mică. Vrem ca scena să fie ca un covor și cei care cântă să le explice copiilor care e istoria cântecului respectiv, de ce lu’ mama și lu’ tata le place AC/DC și vrem să îl facem la țară, prin tufăriș.”
Emil Burbea, Republic of Architects
Potrivit lui Emil Burbea, de la Republic of Architects, arhitectura reprezintă o negociere tandră dintre client și ahitect, în care esențială este disponibilitatea celui dintâi de a comunica. Însă, cuvântul client nu este tocmai cel mai potrivit, pentru că echipa Republic of Architects lucrează cu oameni, cu dorințe, vise, idealuri, investiții și proiecte.
„Ne interesează urbanismul nu în sensul unei științe, așa cum e predat la școală, ci urbanitatea în sensul de loc comun, pentru că fiecare are propria personalitate, propriul ascendent, fiecare poate să se încapsuleze în propria identitate. De aceea ne axăm pe încercarea de a ieși în afara biroului prin evenimente precum Meet the Architect, adresat non-arhitecților, prin care promovăm în cartier din valorile pe care arhitectura le poate propune lumii. Încercăm chiar interacțiuni cu vecinii, le punem scrisori în cutia poștală prin care îi invităm la evenimente și vrem să le împărtășim din cunoștințele noastre, pentru că interesul e unul comun.”
Ionuț Isache, Black Habit
Deschisă de puțin peste 6 luni în Cartierul Creativ, pe Calea Griviței, între Buzești și Dacia, cafeneaua Black Habit, asa cum spune Ionuț Isache, își dorește să fie un loc primitor pentru vecini, atât prin cafeaua de specialitate preparată la cele mai înalte standarde, cât și prin experiențele pe care le oferă oaspeților.
„Ne adresăm celor care locuiesc, își desfășoară activitatea sau care își au birourile în zonă. Cum ne dorim să fim buni vecini? Fie că vine cineva dimineața morăcănos, fără chef de vorbă și îi faci cafeaua pe care o vrea în fiecare zi, fie că îl întrebi cum i-a fost ziua și îți vorbește 5 minute încontinuu, că simte nevoia să se descarce, încercăm sa fim acolo, să empatizăm. Plecând de la partea de gust, de cafea, facem și sandwich-uri, fresh-uri, toate proaspete. Apoi, ca serviciu adițional, ne-am transformat și într-un centru de închiriat trotinete premium, atât în ce privește siguranța, cât și confortul.“
Radu Dumitrescu, Voilà le bistrot
Radu Dumitrescu își dorește să facă din Voilà, le bistrot un reper pe harta gastronomică a Bucureștiului și crede în conceptul potrivit căruia suntem ceea ce mâncăm. S-a ocupat în ultimii doi ani de redescoperirea satelor săsești, pentru a redirecționa turiștii spre gastronomia locului și își dorește să transforme o parte din casa în care se află restaurantul în shop pentru producătorii locali.
„Voilà este 100% sezonier, asta e o mare mândrie pentru mine și 75% local, asta înseamnă că 75% dintre ingredientele pe care le folosesc se produc în România, în mare parte în fermele de lângă București. 100% sezonier înseamnă că lucrăm doar cu anotimpurile, adică nu folosim roșii sau castraveți iarna, că nu se mai găsesc local. Restul de 25% e brânză din Franța pe care o folosesc în rețetele mele. Mi-ar plăcea să ne educăm gusturile cumpărând produse locale care sunt foarte bune. Am descoperit foarte mulți producători de brânzeturi din Dobrogea, Moldova, pe care aș vrea să îi aduc în București. Nu îi ajută nimeni cu nimic și în curând vor dispărea și e păcat de oamenii ăia, chiar fac niște chestii extraordinare”.
Adi Bulboacă
Adi Bulboacă face fotografie de 14 ani, o constantă în activitatea sa profesională fiind pasiunea pentru teatru. În plus, locuiește în Cartierul Creativ de șapte ani. În 2016, la inițiativa The Institute, a început să documenteze cartierul când abia începea să se coaguleze ideea unei comunități creative în această zonă.
„Când Andrei (n.r.: Borțun) m-a invitat, știind că locuiesc în zonă, să mai fac câte o poză în drumul meu spre casă, m-am bucurat foarte tare să am ocazia să documentez Cartierul conștient și cu răbdare în punctul ăsta 0. Și chiar sunt foarte curios să iau aceleași străzi la picior peste 10 ani și să văd ce s-a schimbat. Cumva asta e și ceea ce mă interesează în fotografie, să documentez și să arhivez lucrurile care sunt fie în proces de schimbare, fie pe cale de dispariție. Gândul meu a fost că știu Cartierul foarte bine - stau de atâția ani aici -, și m-am bucurat enorm să intru prin curți, să ies la 6 dimineața sau să iau noaptea Cartierul la picior. Sper să vadă cât mai multă lume imaginile și astfel să fie un fel de invitație de a-și explora la rândul lor cartierele.”
Chris Simion-Mercurian, Grivița 53
Grivița 53 este visul regizoarei Chris Simion-Mercurian de a construi un teatru independent. Acesta va cuprinde o cafenea librărie-bibliotecă, foaierul care va funcționa ca spațiu de vernisaj deschis non-stop și o sală multifuncțională, în care se vor pune în scenă spectacole de teatru modern.
Scriitorul Pascal Bruckner, nume important în literatura contemporană și susținător al proiectului, a scris deja și a donat pentru Grivița două piese de teatru.
„Povestea Grivița 53 a pornit, ca vis, acum vreo 20 de ani, când am intrat eu la teatru și am început să cred în teatrul independent. S-a concretizat în 2016. Aveam casa bunicilor pe care am vândut-o și cu banii pe care i-am luat pe casă am cumpărat terenul, sunt două case de patrimoniu încadrate în clasa B. Am creat un statut prin care donez terenul asociației formate în jurul inițiativei și m-am încăpățânat ca în statut să existe un articol ca în momentul în care va fi ridicat, să nu fie posibilă o schimbare de identitate, va rămâne teatru și în momentul în care noi nu o să mai fim.
Cred că mulți sunt în stare să construiască un imobil de 500 de metri pătrați. Sunt vile în Pipera mult mai mari decât teatrul pe care vrem să îl facem, deci nu e utopic deloc. Dar noi nu ne dorim un imobil, ne dorim o comunitate, ne dorim un spirit. Și atunci avem răbdare, avem timp. Și știu că fiecare cărămidă care e pusă acolo e în acord total cu valorile noastre și cu ce vrem să facem.”
Mario Kuibuș, Re-Act Now Architecture
Mario Kuibuș s-a întors după 9 ani petrecuți în Viena într-o Românie în care nu exista încă legea sau Ordinul Arhitecților, în care meseria nu era foarte bine definită. Tot atunci a lansat Re-Act Now.
„Ar trebui să încep prin a spune că am apucat să fug din țară cu două luni înainte să cadă regimul Ceaușescu și am zis că o să devin cel mai mare arhitect al vestului, că am atâta talent în mine, încât nu are cum vestul să nu mă primească cu brațele deschise și bineînțeles că voi redefini tot ce înseamnă arhitectură și așteptări în acest domeniu. Mi-am dat seama după un an de zile că sunt copil, n-aveam nicio relație cu tot acest vis și faptul că toată această construcție a explodat în neant m-a făcut în timp să mă reîndrept spiritual spre România. Prin Re-Act Now, care a pus bazele unor gânduri care au fost mai mult sau mai puțin spontane, pe o piață absolut 0, în contextul în care nu se construia, nu se voia, nu se știa ce înseamnă arhitectura, am încercat să nu repet idei de la un proiect la altul, cel puțin formal.
Arhitectura pentru mine este încercarea de a arăta că suntem copii și că trebuie să ne păstrăm copilaria, dar o copilarie adultă și o copilărie în care să avem niște reguli ale unui joc matur și totodată inedit.”
Pentru mai multe detalii despre ce înseamnă și își propune Cartierul Creativ te așteptăm pe cartierulcreativ.ro.
Ne-au acceptat invitația de a ne povesti despre cum schimbă în bine Bucureștiul arhitecții Emil Burbea de la Republic of Architects, Maria Duda de la Baza – deschidem orașul și Mario Kuibuș de la Re-Act Now Architecture. Apoi, ne-am imaginat alături de regizoarea Chris Simion-Mercurian cum va arăta proiectului Grivița 53, primul teatru privat construit împreună. Ne-au împărtășit din pasiunea lor pentru cafea și mâncare gourmet de sezon Ionuț Isache de la Black Habit și Radu Dumitrescu de la Voilà le bistrot. Iar Adi Bulboacă ne-a transpus în universul fotografiei.
Ce am aflat, descoperiți mai jos.
Maria Duda, Baza – deschidem orașul
Împreună cu patru colegi, Maria Duda a înființat în 2016 Baza – deschidem orașul, un ONG prin care și-a dorit să creeze o comunitate de tineri profesioniști cu care să colaboreze, să sprijine educația celor ce au absolvit facultăți de profil, să caute medii propice în care să se dezvolte ca apoi să facă ceva pentru oraș împreună.
Echipa, formată din arhitecți, urbaniști și un producător de film, căreia i s-au alăturat un istoric de artă și un avocat, a devenit ulterior SRL pentru a le oferi posibilitatea de a face proiectele pe care și le doreau. Ei sunt responsabili pentru Space Informers, proiect realizat în 2017 prin care au agățat prin oraș panouri informative cu personaje care să povestească un minim istoric al locurilor, de căștile de siguranță de pe clădirile cu “Atenție, cade tencuiala” și ZăpFest, eveniment prin care i-au îndemnat pe cei care se plimbau prin Herăstrau să participe la un concurs de oameni de zăpadă.
„Cel mai drag proiect, pe lângă scara publică Kretzulescu, este unul pe care încercăm să îl punem pe picioare – Rock for kids, un festival de rock în care te poți duce cu copiii sub 16 ani, pentru că la noi nu prea poți face chestia asta, și să-l interpretăm la scară mai mică. Vrem ca scena să fie ca un covor și cei care cântă să le explice copiilor care e istoria cântecului respectiv, de ce lu’ mama și lu’ tata le place AC/DC și vrem să îl facem la țară, prin tufăriș.”
Emil Burbea, Republic of Architects
Potrivit lui Emil Burbea, de la Republic of Architects, arhitectura reprezintă o negociere tandră dintre client și ahitect, în care esențială este disponibilitatea celui dintâi de a comunica. Însă, cuvântul client nu este tocmai cel mai potrivit, pentru că echipa Republic of Architects lucrează cu oameni, cu dorințe, vise, idealuri, investiții și proiecte.
„Ne interesează urbanismul nu în sensul unei științe, așa cum e predat la școală, ci urbanitatea în sensul de loc comun, pentru că fiecare are propria personalitate, propriul ascendent, fiecare poate să se încapsuleze în propria identitate. De aceea ne axăm pe încercarea de a ieși în afara biroului prin evenimente precum Meet the Architect, adresat non-arhitecților, prin care promovăm în cartier din valorile pe care arhitectura le poate propune lumii. Încercăm chiar interacțiuni cu vecinii, le punem scrisori în cutia poștală prin care îi invităm la evenimente și vrem să le împărtășim din cunoștințele noastre, pentru că interesul e unul comun.”
Ionuț Isache, Black Habit
Deschisă de puțin peste 6 luni în Cartierul Creativ, pe Calea Griviței, între Buzești și Dacia, cafeneaua Black Habit, asa cum spune Ionuț Isache, își dorește să fie un loc primitor pentru vecini, atât prin cafeaua de specialitate preparată la cele mai înalte standarde, cât și prin experiențele pe care le oferă oaspeților.
„Ne adresăm celor care locuiesc, își desfășoară activitatea sau care își au birourile în zonă. Cum ne dorim să fim buni vecini? Fie că vine cineva dimineața morăcănos, fără chef de vorbă și îi faci cafeaua pe care o vrea în fiecare zi, fie că îl întrebi cum i-a fost ziua și îți vorbește 5 minute încontinuu, că simte nevoia să se descarce, încercăm sa fim acolo, să empatizăm. Plecând de la partea de gust, de cafea, facem și sandwich-uri, fresh-uri, toate proaspete. Apoi, ca serviciu adițional, ne-am transformat și într-un centru de închiriat trotinete premium, atât în ce privește siguranța, cât și confortul.“
Radu Dumitrescu, Voilà le bistrot
Radu Dumitrescu își dorește să facă din Voilà, le bistrot un reper pe harta gastronomică a Bucureștiului și crede în conceptul potrivit căruia suntem ceea ce mâncăm. S-a ocupat în ultimii doi ani de redescoperirea satelor săsești, pentru a redirecționa turiștii spre gastronomia locului și își dorește să transforme o parte din casa în care se află restaurantul în shop pentru producătorii locali.
„Voilà este 100% sezonier, asta e o mare mândrie pentru mine și 75% local, asta înseamnă că 75% dintre ingredientele pe care le folosesc se produc în România, în mare parte în fermele de lângă București. 100% sezonier înseamnă că lucrăm doar cu anotimpurile, adică nu folosim roșii sau castraveți iarna, că nu se mai găsesc local. Restul de 25% e brânză din Franța pe care o folosesc în rețetele mele. Mi-ar plăcea să ne educăm gusturile cumpărând produse locale care sunt foarte bune. Am descoperit foarte mulți producători de brânzeturi din Dobrogea, Moldova, pe care aș vrea să îi aduc în București. Nu îi ajută nimeni cu nimic și în curând vor dispărea și e păcat de oamenii ăia, chiar fac niște chestii extraordinare”.
Adi Bulboacă
Adi Bulboacă face fotografie de 14 ani, o constantă în activitatea sa profesională fiind pasiunea pentru teatru. În plus, locuiește în Cartierul Creativ de șapte ani. În 2016, la inițiativa The Institute, a început să documenteze cartierul când abia începea să se coaguleze ideea unei comunități creative în această zonă.
„Când Andrei (n.r.: Borțun) m-a invitat, știind că locuiesc în zonă, să mai fac câte o poză în drumul meu spre casă, m-am bucurat foarte tare să am ocazia să documentez Cartierul conștient și cu răbdare în punctul ăsta 0. Și chiar sunt foarte curios să iau aceleași străzi la picior peste 10 ani și să văd ce s-a schimbat. Cumva asta e și ceea ce mă interesează în fotografie, să documentez și să arhivez lucrurile care sunt fie în proces de schimbare, fie pe cale de dispariție. Gândul meu a fost că știu Cartierul foarte bine - stau de atâția ani aici -, și m-am bucurat enorm să intru prin curți, să ies la 6 dimineața sau să iau noaptea Cartierul la picior. Sper să vadă cât mai multă lume imaginile și astfel să fie un fel de invitație de a-și explora la rândul lor cartierele.”
Chris Simion-Mercurian, Grivița 53
Grivița 53 este visul regizoarei Chris Simion-Mercurian de a construi un teatru independent. Acesta va cuprinde o cafenea librărie-bibliotecă, foaierul care va funcționa ca spațiu de vernisaj deschis non-stop și o sală multifuncțională, în care se vor pune în scenă spectacole de teatru modern.
Scriitorul Pascal Bruckner, nume important în literatura contemporană și susținător al proiectului, a scris deja și a donat pentru Grivița două piese de teatru.
„Povestea Grivița 53 a pornit, ca vis, acum vreo 20 de ani, când am intrat eu la teatru și am început să cred în teatrul independent. S-a concretizat în 2016. Aveam casa bunicilor pe care am vândut-o și cu banii pe care i-am luat pe casă am cumpărat terenul, sunt două case de patrimoniu încadrate în clasa B. Am creat un statut prin care donez terenul asociației formate în jurul inițiativei și m-am încăpățânat ca în statut să existe un articol ca în momentul în care va fi ridicat, să nu fie posibilă o schimbare de identitate, va rămâne teatru și în momentul în care noi nu o să mai fim.
Cred că mulți sunt în stare să construiască un imobil de 500 de metri pătrați. Sunt vile în Pipera mult mai mari decât teatrul pe care vrem să îl facem, deci nu e utopic deloc. Dar noi nu ne dorim un imobil, ne dorim o comunitate, ne dorim un spirit. Și atunci avem răbdare, avem timp. Și știu că fiecare cărămidă care e pusă acolo e în acord total cu valorile noastre și cu ce vrem să facem.”
Mario Kuibuș, Re-Act Now Architecture
Mario Kuibuș s-a întors după 9 ani petrecuți în Viena într-o Românie în care nu exista încă legea sau Ordinul Arhitecților, în care meseria nu era foarte bine definită. Tot atunci a lansat Re-Act Now.
„Ar trebui să încep prin a spune că am apucat să fug din țară cu două luni înainte să cadă regimul Ceaușescu și am zis că o să devin cel mai mare arhitect al vestului, că am atâta talent în mine, încât nu are cum vestul să nu mă primească cu brațele deschise și bineînțeles că voi redefini tot ce înseamnă arhitectură și așteptări în acest domeniu. Mi-am dat seama după un an de zile că sunt copil, n-aveam nicio relație cu tot acest vis și faptul că toată această construcție a explodat în neant m-a făcut în timp să mă reîndrept spiritual spre România. Prin Re-Act Now, care a pus bazele unor gânduri care au fost mai mult sau mai puțin spontane, pe o piață absolut 0, în contextul în care nu se construia, nu se voia, nu se știa ce înseamnă arhitectura, am încercat să nu repet idei de la un proiect la altul, cel puțin formal.
Arhitectura pentru mine este încercarea de a arăta că suntem copii și că trebuie să ne păstrăm copilaria, dar o copilarie adultă și o copilărie în care să avem niște reguli ale unui joc matur și totodată inedit.”
Pentru mai multe detalii despre ce înseamnă și își propune Cartierul Creativ te așteptăm pe cartierulcreativ.ro.
