Sunt martora tăcută a ceea ce se întâmplă în jurul meu. Înregistrez imagini, pun pe hârtie ceea ce rămâne (după ce memoria îşi face jocurile ei), compun oameni şi obiecte pe foaie, dându-le un sens sau o semnificaţie mai mult sau mai puţin explicită.
Jurnalele mele, caietele de schiţe, caută mai degrabă întrebările decât răspunsurile. Acestea se nasc de la sine şi le notez mereu. Vin şi răspunsuri, mai rar, şi par la prima vedere sentinţe, dar, de fapt, ele creează alte nedumeriri, o tensiune necesară misterului care ne însoţeşte.
O succesiune de imagini care iau naştere din miracolul lucrurilor simple. Desenez acele lucruri pe lângă care trecem zilnic fără să le observăm.
Jurnalele mele, caietele de schiţe, caută mai degrabă întrebările decât răspunsurile. Acestea se nasc de la sine şi le notez mereu. Vin şi răspunsuri, mai rar, şi par la prima vedere sentinţe, dar, de fapt, ele creează alte nedumeriri, o tensiune necesară misterului care ne însoţeşte.
O succesiune de imagini care iau naştere din miracolul lucrurilor simple. Desenez acele lucruri pe lângă care trecem zilnic fără să le observăm.