Megiesan Onescu Adelina este absolventă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Pasiunea sa pentru design s-a dezvoltat în cadrul Liceului de Artă „Sabin Dragoi” din Arad, unde a aprofundat acest domeniu implicându-se în programe școlare de artă naționale și europene. Pe parcursul studiului Universitar a participat la amenajarea și promovarea edificiilor rezidențiale și a spațiilor publice din zonele turistice ale țării. În prezent, Adelina urmează să devină masterand la Universitatea Națională de Arte din București.
WATERHOUSE’S LIGHT
Conversia este o schimbare a funcțiunii aducând modificări importante asupra spațiului dat, incluzând chiar modificare de culoare și materiale de finisaj. În conversie aspectele inițiale ale clădirii sunt reconoscibile. ”O casă în formă de casă e plictisitoare; o casă în formă de biserică, distilerie, antrepozit, termocentrală etc. devine excitantă”.
Conversia a început după revoluția industrială, când multe spații grandioase au rămas inutile, acestea transformându-se în spații rezidențiale, apariția loft-urilor. Castelul de apă din Cartierul Iosefin, situat pe Str. Barițiu Nr. 3 din Timișoara, a fost construit între anii 1912 – 1914, proiectul fiind semnat de proiectanţii: János Lenarduzzi, Richard Sabatich şi contrasemnat de Stan Vidrighin.
Pierderea vocației inițiale a venit odată cu aplicarea noilor tehnologii asupra zonei urbane, în anii ‘80. Imobilul și-a păstrat aceeași formă, dezvoltându-se pe un ax vertical, prezentând elementele arhitecturii industriale, o compoziție echilibrată, simetrică, care pune în valoare proporția volumului. Pe fațade sunt aplicate corpuri înalte, verticale repetitive, îmbrăcate parțial de iederă. Deasemenea, golurile (ferestrele) au un ritm circular, poziționate la înălțimi diferite, păstrând „circuitul” interior al scării elicoidale.
Așadar, pentru revitalizarea clădirii propunerea de conversie este bazată pe design-ul interior având ca scop implicarea directă a castelului in relație cu societatea, cu publicul timișorean și nu numai și devenind un spațiu perfect destinat socializării. Noua identitate a clădirii va fi definită prin "360° of Timisoara", folosindu-se stilul eclectic industrial.
WATERHOUSE’S LIGHT
Conversia este o schimbare a funcțiunii aducând modificări importante asupra spațiului dat, incluzând chiar modificare de culoare și materiale de finisaj. În conversie aspectele inițiale ale clădirii sunt reconoscibile. ”O casă în formă de casă e plictisitoare; o casă în formă de biserică, distilerie, antrepozit, termocentrală etc. devine excitantă”.
Conversia a început după revoluția industrială, când multe spații grandioase au rămas inutile, acestea transformându-se în spații rezidențiale, apariția loft-urilor. Castelul de apă din Cartierul Iosefin, situat pe Str. Barițiu Nr. 3 din Timișoara, a fost construit între anii 1912 – 1914, proiectul fiind semnat de proiectanţii: János Lenarduzzi, Richard Sabatich şi contrasemnat de Stan Vidrighin.
Pierderea vocației inițiale a venit odată cu aplicarea noilor tehnologii asupra zonei urbane, în anii ‘80. Imobilul și-a păstrat aceeași formă, dezvoltându-se pe un ax vertical, prezentând elementele arhitecturii industriale, o compoziție echilibrată, simetrică, care pune în valoare proporția volumului. Pe fațade sunt aplicate corpuri înalte, verticale repetitive, îmbrăcate parțial de iederă. Deasemenea, golurile (ferestrele) au un ritm circular, poziționate la înălțimi diferite, păstrând „circuitul” interior al scării elicoidale.
Așadar, pentru revitalizarea clădirii propunerea de conversie este bazată pe design-ul interior având ca scop implicarea directă a castelului in relație cu societatea, cu publicul timișorean și nu numai și devenind un spațiu perfect destinat socializării. Noua identitate a clădirii va fi definită prin "360° of Timisoara", folosindu-se stilul eclectic industrial.