Adela Mazilu este o arhitectă tânăra şi pasionată, născută în Râmnicu Vâlcea. Pasiunile ei sunt legate de arhitectură, fotografie şi scris. La un moment dat, a fost studentă full-time la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universităţii Spiru Haret din Bucureşti şi a absolvit cu succes în iulie 2015. Acum, după ce a absolvit, continuă să-şi îmbunătăţească abilităţile legate de arhitectură lucrând într-un birou de arhitectură că stagiar.
CENTRU DE RELAXARE SI RECUPERARE MEDICALA BĂILE GOVORA
Proiectul de Diplomă reprezintă analiza şi demersul asupra inserţiei de arhitectură în zona protejată a Oraşului Băile Govora, oraş cu tradiţie turistică şi balneară.
Prin tema aleasă, este stabilită o serie de concepte generale legate de arhitectură contemporană, despre modul în care ele pot fi implementate şi pot aduce îmbunătăţiri arhitecturii industriale şi balneare, în măsură în care acestea trebuie să se alinieze tendinţelor actuale legate de conservare integrată şi dezvoltare durabilă.
Conceptul reprezintă demersul prin care a fost creat un spaţiu social de actualitate şi presupune centralitate şi disoluţia limitei dintre arhitectură industrială din trecut —uitată,izolată, şi dinamică actuală a Oraşului Băile Govora.
De asemenea, se urmăreşte realizarea şi înţelegerea principiilor care stau la baza proiectării unui ansamblu de clădiri ce compun un centru de relaxare şi recuperare medicală.
Un alt factor important în analiză întreprinsă a fost acela de a stabili dialogul realizat între halele industriale studiate,peisajul parcului din imediată vecinătate şi declivitatea terenului. În ceea ce priveşte integrarea clădirii în arhitectură terenului şi sustenabilitate , se optează pentru semi-îngroparea clădirii în pământ.
Soluţia ideală pentru reintegrarea zonei este reconversia celor două hale existente şi extinderea pe acelaşi amplasament cu un volum care, prin metodă designului senzorial, să creeze două nuclee, un spaţiu extrovertit destinat activităţilor de loisir şi relaxare aflate în relaţie directă cu stradă, şi un spaţiu introvertit destinat recuperării medicale şi terapiilor locomotorii. Pornind de la ideea că volumul trebuie să rezoneze cu arhitectură locului şi cu declivitatea terenului, s-a optat pentru semi îngroparea clădirii în pământ astfel încât să nu fie perturbată în niciun fel arhitectură terenului,să se integreze în peisajul urban şi să nu deranjeze construcţiile învecinate, valoroase din punct de vedere arhitectural, cu semnale verticale improprii. Prin păstrarea celor două hale reprezentative ale Uzinei de Apă , se menţine memoria locului, profitandu-se de statutul de reper local pe care acestea îl poartă.
CENTRU DE RELAXARE SI RECUPERARE MEDICALA BĂILE GOVORA
Proiectul de Diplomă reprezintă analiza şi demersul asupra inserţiei de arhitectură în zona protejată a Oraşului Băile Govora, oraş cu tradiţie turistică şi balneară.
Prin tema aleasă, este stabilită o serie de concepte generale legate de arhitectură contemporană, despre modul în care ele pot fi implementate şi pot aduce îmbunătăţiri arhitecturii industriale şi balneare, în măsură în care acestea trebuie să se alinieze tendinţelor actuale legate de conservare integrată şi dezvoltare durabilă.
Conceptul reprezintă demersul prin care a fost creat un spaţiu social de actualitate şi presupune centralitate şi disoluţia limitei dintre arhitectură industrială din trecut —uitată,izolată, şi dinamică actuală a Oraşului Băile Govora.
De asemenea, se urmăreşte realizarea şi înţelegerea principiilor care stau la baza proiectării unui ansamblu de clădiri ce compun un centru de relaxare şi recuperare medicală.
Un alt factor important în analiză întreprinsă a fost acela de a stabili dialogul realizat între halele industriale studiate,peisajul parcului din imediată vecinătate şi declivitatea terenului. În ceea ce priveşte integrarea clădirii în arhitectură terenului şi sustenabilitate , se optează pentru semi-îngroparea clădirii în pământ.
Soluţia ideală pentru reintegrarea zonei este reconversia celor două hale existente şi extinderea pe acelaşi amplasament cu un volum care, prin metodă designului senzorial, să creeze două nuclee, un spaţiu extrovertit destinat activităţilor de loisir şi relaxare aflate în relaţie directă cu stradă, şi un spaţiu introvertit destinat recuperării medicale şi terapiilor locomotorii. Pornind de la ideea că volumul trebuie să rezoneze cu arhitectură locului şi cu declivitatea terenului, s-a optat pentru semi îngroparea clădirii în pământ astfel încât să nu fie perturbată în niciun fel arhitectură terenului,să se integreze în peisajul urban şi să nu deranjeze construcţiile învecinate, valoroase din punct de vedere arhitectural, cu semnale verticale improprii. Prin păstrarea celor două hale reprezentative ale Uzinei de Apă , se menţine memoria locului, profitandu-se de statutul de reper local pe care acestea îl poartă.
