Singura revistă din România ce promovează activ jurnalismul narativ, ai cărei editori s-au încăpățânat să pună și să-și pună întrebări timp de cinci ani deja, are un nou format și un nou design începând cu numărul 19. ″Noua îmbrăcăminte″ DoR și tema ediției – noi începuturi – vin ca o reafirmare și întărire a conceputului revistei care nu și-a lăsat cititorii să ignore sau să nu observe realitatea cu toate problemele, temerile sau reușitele ei prea puțin sărbătorite.
Interviu cu Cristian Lupșa, editor fondator DoR
Cum ați decis să schimbați formatul ?
Era naturală o schimbare după cinci ani de existență - și noi și piața ne-am schimbat în toți acești ani și simțeam nevoia unei reinventări, dar a uneia care să urmeze același traseu. Voiam de asemenea un format și un design care să sublinieze ce știm să facem cel mai bine, adică texte de profunzime, chit că ele sunt portrete, eseuri sau reportaje. Cred că Raymond Bobar, art directorul nostru a spus-o cel mai bine - schimbarea DoR în 2015 e o esențializare mai mult decât orice altceva.
Care este acum conceptul DoR ?
Conceptul a rămas același. Cum spuneam și în editorialul care deschide acest număr - textele noastre cele mai dragi din anii ăștia au avut în comun tema identităţii și au încercat să răspundă la întrebări care ne bântuie - acasă, la slujbă, în societate - chiar dacă nu le articulăm: cine suntem, de unde venim, încotro mergem. Firul roșu al DoR e o explorare identitară, iar sufletul revistei și scopul nostru jurnalistic sunt aceleași: să punem și să ne punem întrebări.
Cum se alcătuiește acum sumarul ?
Revenim de anul ăsta la o formă de construcție a DoR pe care am mai încercat-o în 2011, și anume numere construite în jurul unei teme. Recent a fost „noi începuturi", urmează „moșternire" și „empatie". Construcția sumarului se întâmplă fără metodă: ni se trimit idei sau texte, identificăm noi idei și căutăm reporteri pentru ele, creionăm subiecte împreună cu colaboratorii noștri etc.
Care este echilibrul între temele abordate pe care ți l-ai propus?
Cred că mai mult decât echilibru ne-am propus o diversitate - atât de abordări, cât și de zone din care vin poveștile. De exemplu, la „noi începuturi" avem un mix eclectic: de la portretul regizorului Tudor Giurgiu într-un moment de cotitură al carierei, la un proiect artistic despre acceptarea vulnerabilităților, la un reportaj despre o echipă de fotbal falimentară, la o explorare a istoriei Bucureștiului, la un pictorial despre cum se naște în România.
Care este acum tirajul vostru și unde distribuiți?
La ultimele două numere am urcat la 3.500-3.700 și probabil vom face 4.000 de acum încolo. Revista poate fi luată direct de la noi, de pe shop.decatorevista.ro, din lanțurile de librării Cărturești și Librarium, din toată rețeaua Inmedio, de la PressOne, Octogon și alți distribuitori mai mici.
Câți abonați aveți?
Ne apropiem de 1.000, ceea ce e o veste minunată. Abonații sunt cel mai important sprijin pe care îl avem - ei ne susțin direct și pe termen lung și încercăm să le mulțumim la fiecare număr. Odată cu numărul #19, de exemplu, le-am trimis un volum de poezie de Adela Greceanu, un proiect pe care l-am rulat împreună cu UniCredit Țiriac Bank.
Care a fost echipa care a lucrat la noul format – de la concept la grafică?
Principalii vinovați suntem eu și Raymond Bobar, art directorul care a făcut și DoR-ul inițial. Am beneficiat de sprijin și din partea Laurei Abrihan de la Peggy Production care ne ajută cu sfaturi de tipar de câțiva ani buni.
Ce impresii ați primit până acum de la cititori / după lansarea ultimului număr ?
Am primit mult feedback, ceea ce ne-a bucurat. Marea majoritate a fost foarte pozitiv - oameni încântați de noul format, de calitatea crescută a obiectului (hârtia, de exemplu, e de colecție), de ușurința cu care se citește. Ne-au scris și 2-3 oameni cărora le plăcea mai mult formatul anterior, dar ăsta a fost un risc asumat. Cred că cel mai plăcut feedback - și l-am primit de mai multe ori - spune cam așa: m-am speriat când am primit/cumpărat revista, pentru că nu semăna cu nimic de până atunci, dar odată ce m-am apucat să citesc am citit mai mult și mai adânc decât o făcusem până atunci.
Ce înseamnă DoR acum – dincolo de revista tipărită ?
Universul Media DoR, care e asociația nonprofit care publică revista, înseamnă o serie de eforturi pe care le facem pentru a promova jurnalismul narativ, eseurile și în general poveștile care vorbesc despre cine suntem și cum vrem să trăim. Mai avem o rubrică de povești despre oameni din București care apare online de două ori pe lună, mai organizăm cursuri și seminarii, am făcut și vom mai face show-uri în care revista prinde viața pe scenă și de cinci ani, în fiecare toamnă, organizăm o conferință internațională despre puterea poveștilor care se numește The Power of Storytelling.
Care sunt planurile de viitor pentru DOR ?
Pentru revistă planurile ideale țin de a-i asigura ceva mai bine fundația și de a reuși s-o facem sustenabilă și viabilă financiar, într-atât încât să poată să se susțină și să-și recompenseze și financiar colaboratorii. Altfel lucrăm de zor la conferința din acest an, care va fi una aniversară și la lansarea numărului de vară, în iunie, care va fi un spectacol live.
Interviu cu Cristian Lupșa, editor fondator DoR
Cum ați decis să schimbați formatul ?
Era naturală o schimbare după cinci ani de existență - și noi și piața ne-am schimbat în toți acești ani și simțeam nevoia unei reinventări, dar a uneia care să urmeze același traseu. Voiam de asemenea un format și un design care să sublinieze ce știm să facem cel mai bine, adică texte de profunzime, chit că ele sunt portrete, eseuri sau reportaje. Cred că Raymond Bobar, art directorul nostru a spus-o cel mai bine - schimbarea DoR în 2015 e o esențializare mai mult decât orice altceva.
Care este acum conceptul DoR ?
Conceptul a rămas același. Cum spuneam și în editorialul care deschide acest număr - textele noastre cele mai dragi din anii ăștia au avut în comun tema identităţii și au încercat să răspundă la întrebări care ne bântuie - acasă, la slujbă, în societate - chiar dacă nu le articulăm: cine suntem, de unde venim, încotro mergem. Firul roșu al DoR e o explorare identitară, iar sufletul revistei și scopul nostru jurnalistic sunt aceleași: să punem și să ne punem întrebări.
Cum se alcătuiește acum sumarul ?
Revenim de anul ăsta la o formă de construcție a DoR pe care am mai încercat-o în 2011, și anume numere construite în jurul unei teme. Recent a fost „noi începuturi", urmează „moșternire" și „empatie". Construcția sumarului se întâmplă fără metodă: ni se trimit idei sau texte, identificăm noi idei și căutăm reporteri pentru ele, creionăm subiecte împreună cu colaboratorii noștri etc.
Care este echilibrul între temele abordate pe care ți l-ai propus?
Cred că mai mult decât echilibru ne-am propus o diversitate - atât de abordări, cât și de zone din care vin poveștile. De exemplu, la „noi începuturi" avem un mix eclectic: de la portretul regizorului Tudor Giurgiu într-un moment de cotitură al carierei, la un proiect artistic despre acceptarea vulnerabilităților, la un reportaj despre o echipă de fotbal falimentară, la o explorare a istoriei Bucureștiului, la un pictorial despre cum se naște în România.
Care este acum tirajul vostru și unde distribuiți?
La ultimele două numere am urcat la 3.500-3.700 și probabil vom face 4.000 de acum încolo. Revista poate fi luată direct de la noi, de pe shop.decatorevista.ro, din lanțurile de librării Cărturești și Librarium, din toată rețeaua Inmedio, de la PressOne, Octogon și alți distribuitori mai mici.
Câți abonați aveți?
Ne apropiem de 1.000, ceea ce e o veste minunată. Abonații sunt cel mai important sprijin pe care îl avem - ei ne susțin direct și pe termen lung și încercăm să le mulțumim la fiecare număr. Odată cu numărul #19, de exemplu, le-am trimis un volum de poezie de Adela Greceanu, un proiect pe care l-am rulat împreună cu UniCredit Țiriac Bank.
Care a fost echipa care a lucrat la noul format – de la concept la grafică?
Principalii vinovați suntem eu și Raymond Bobar, art directorul care a făcut și DoR-ul inițial. Am beneficiat de sprijin și din partea Laurei Abrihan de la Peggy Production care ne ajută cu sfaturi de tipar de câțiva ani buni.
Ce impresii ați primit până acum de la cititori / după lansarea ultimului număr ?
Am primit mult feedback, ceea ce ne-a bucurat. Marea majoritate a fost foarte pozitiv - oameni încântați de noul format, de calitatea crescută a obiectului (hârtia, de exemplu, e de colecție), de ușurința cu care se citește. Ne-au scris și 2-3 oameni cărora le plăcea mai mult formatul anterior, dar ăsta a fost un risc asumat. Cred că cel mai plăcut feedback - și l-am primit de mai multe ori - spune cam așa: m-am speriat când am primit/cumpărat revista, pentru că nu semăna cu nimic de până atunci, dar odată ce m-am apucat să citesc am citit mai mult și mai adânc decât o făcusem până atunci.
Ce înseamnă DoR acum – dincolo de revista tipărită ?
Universul Media DoR, care e asociația nonprofit care publică revista, înseamnă o serie de eforturi pe care le facem pentru a promova jurnalismul narativ, eseurile și în general poveștile care vorbesc despre cine suntem și cum vrem să trăim. Mai avem o rubrică de povești despre oameni din București care apare online de două ori pe lună, mai organizăm cursuri și seminarii, am făcut și vom mai face show-uri în care revista prinde viața pe scenă și de cinci ani, în fiecare toamnă, organizăm o conferință internațională despre puterea poveștilor care se numește The Power of Storytelling.
Care sunt planurile de viitor pentru DOR ?
Pentru revistă planurile ideale țin de a-i asigura ceva mai bine fundația și de a reuși s-o facem sustenabilă și viabilă financiar, într-atât încât să poată să se susțină și să-și recompenseze și financiar colaboratorii. Altfel lucrăm de zor la conferința din acest an, care va fi una aniversară și la lansarea numărului de vară, în iunie, care va fi un spectacol live.
