Oser-ul clujean este cel mai mare târg de vechituri din țară. De trei ani de când am început să îl frecventez aproape că s-a dublat ca întindere și pare de fiecare dată mai mare. Biletul de intrare este cel mai ieftin dintre toate târgurile pe la care am ajuns în țară (1 leu, față de 3,5 lei la talciocul Vitan din București) și surprizele plăcute încep chiar cu ortografia biletului pe care scrie clar “Bilet de intrare pentru piața de vechituri”, cu absolut toate prepozițiile la locul lor, în ciuda trendului general din limba română tipărită de a le elimina. Și pentru că scrisul de pe bilet este corect și complet, întocmai este și târgul în care ai intrat. Dacă majoritatea târgurilor de vechituri sunt pe lângă piețe de alt fel sau sunt parazitate de vânzători cu produse noi, aici lucrurile stau mult mai bine, piața este dedicată în proporție de 98% vechiturilor (o baterie nouă nu strică dacă ai de probat ceva).
Pe lângă obiecte mai vechi sau mai noi, șuruburi și piulițe de toate felurile, one man’s junk is other person’s treasure - ul obișnuit oricărui talcioc, una din caracteristicile principale ale târgului de la Cluj este oferta impresionantă de sticlărie și porțelanuri. Familii întregi din diferite orașe transilvănene, implicate într-un tip de afacere existent în toată lumea - goliri de apartamente (house clearance) - aduc de prin vestul Europei (Austria, Elveția, Italia, Suedia, dar mai ales Germania), fel de fel de obiecte la care lumea renunță și care pot avea o nouă viață în România. Iar între aceste obiecte, sticlăria, ceramica și porțelanurile sunt în cantități impresionante. Așa s-a întâmplat să găsim piese de ceramică scandinavă pe care le-am mai văzut numai în colecția Victoria & Albert Museum din Londra. Dar astea nu sunt singurele piese de design existente în colecții ale muzeelor pe care le-am achiziționat de la Oser. Nu dai de ele în fiecare zi, dar am găsit și obiecte semnate de Dieter Rams și Ettore Sottsass. Iar dacă nu îți pasă neapărat de nume mari ale designului, ci doar de designul de obiect și atât, întotdeauna poți găsi o piesă specială la domnul Róbert, care împreună cu familia lui se ocupă de house cleareance în Ungaria și care are una dintre cele mai întinse “tarabe” din talcioc. Designul maghiar, ca în toate țările mai degrabă central decât est-europene a fost în secolul 20 mult mai apropiat și angrenat în tendințele mondiale ale fiecărei decade.
Dar Domnul Róbert nu e singurul comerciant interesant, e plin de doamne și domni cu tot felul de obiecte… Anticarii amatori și profesionisti sunt la locul lor, poți cumpăra piele (pentru tapițerie, marochinărie, pantofi sau haine) la un preț excelent (35 lei/m), găsești o tarabă cu un munte de ochelari cu 5 lei perechea, iar oferta de biciclete (mai ales primăvara și vara) este mai mult decât tentantă. Unul dintre preferații mei este cultivatorul colecționar de cactuși, care vinde exemplare din colecția lui, un display impresionant de plante din toate colțurile lumii.
Pentru cei pasionați de militărie sau culoarea verde khaki (sau pur și simplu în căutare de lucruri bine făcute), există vreo două tarabe cu materiale salvate ce au aparținut armatelor germane sau scandinave salvate de la casat: poți găsi orice de la saci de dormit, rucsacuri și alte tipuri de bagaje, haine militare (de la șosete la haine pentru -300C).
Pe lângă toate lucrurile pe care le poți găsi impresionează atmosfera pitorească specifică târgurilor, sunetele și mirosurile, dar și imaginile de poveste, un copil venit să vândă doi iepuri, familiile de romi gabori, hipsteri din toate colțurile lumii (un personaj prezent în toate târgurile lumii își face uneori apariția și la Cluj - japonezul/a). Dacă vii de la prima oră poți observa cum etnicii maghiari ajung mai devreme cu 30-40 de minute decât românii la cumpărături (asta ca o mică observație de antropologie socială între multe altele atât de la îndemână în orice talcioc din lume!). Tot la Oser poți încerca și cei mai buni mici din Cluj, dar dacă preferi ceva vegetarian, la plecarea din târg poți face piața cu produse locale din casele locuitorilor de pe strada Bobâlna, care scot la poartă legume proaspete, fructe, ouă și chiarșsi flori din grădinile lor (vara) sau conserve home made (iarna).
