Lucrarea abordează unul dintre cele mai tenebroase efecte secundare ale societății de consum, care ar trebui studiat îndelung pentru a fi combătut cu adevărat eficient, și anume: consumul de narcotice.
În ultimele decenii tot mai mulți indivizi, de la vârste din ce în ce mai fragede, recurg la consumul de narcotice. Consumatorii de stupefiante provin atât din păturile sărace ale societății, cât și din medii cu o excelentă situație materială. Dacă pentru cei dintâi drogurile reprezintă adeseori o formulă de eludare a problemelor, pentru cei din urmă stupefiantele dinamizeazează / dinamitează, printr-un surplus de senzații tari, o existență marcată de spleen și dolce far niente. Dincolo de diferențele socio-economice, care nu o dată se reflectă în „opțiunile” de consum (heroină vs. cocaină), comună ambelor categorii de tineri narcomani este negarea realității, în punctul de sosire, și disoluția mediului familial, în cel de plecare.
Societatea însăși, care, pe de o parte, înfierează consumul de droguri, de exemplu prin interzicerea anumitor substanțe, contribuie, pe de altă parte, la promovarea acestora, prin chiar încetățenirea consumului de medicamente ca soluție la unele tulburări psihice / existențiale.
Pornind de la aceste considerente, proiectul prezintă situația unui tânar de liceu ce recurge la consumul de stupefiante ca un refugiu al realității din viața cotidiană. Debutează cu o țigară de cannabis într-un anturaj de prieteni. Efectul acesteia a fost imediat, schimbându-i perspectivele gândirii și oferindu-i o stare relaxantă, departe de toate problemele. Experiența aceasta i-a oferit o sustragere din realitate, simțind din ce în ce mai des nevoia încercării și a altor substanțe care îl vor conduce în final la pierderea realității și cufundarea într-o altă realitate, ce a dependenței. Atunci când cannabisul nu îi mai oferă satisfacția dorită, își continuă traseul relaxării încercând noi substanțe, precum ecstasy și mdma. Consumul devine din ce în ce mai des, iar cantitatea din ce în ce mai mare. Nu mai este decât un pas până la delir.
În ultimele decenii tot mai mulți indivizi, de la vârste din ce în ce mai fragede, recurg la consumul de narcotice. Consumatorii de stupefiante provin atât din păturile sărace ale societății, cât și din medii cu o excelentă situație materială. Dacă pentru cei dintâi drogurile reprezintă adeseori o formulă de eludare a problemelor, pentru cei din urmă stupefiantele dinamizeazează / dinamitează, printr-un surplus de senzații tari, o existență marcată de spleen și dolce far niente. Dincolo de diferențele socio-economice, care nu o dată se reflectă în „opțiunile” de consum (heroină vs. cocaină), comună ambelor categorii de tineri narcomani este negarea realității, în punctul de sosire, și disoluția mediului familial, în cel de plecare.
Societatea însăși, care, pe de o parte, înfierează consumul de droguri, de exemplu prin interzicerea anumitor substanțe, contribuie, pe de altă parte, la promovarea acestora, prin chiar încetățenirea consumului de medicamente ca soluție la unele tulburări psihice / existențiale.
Pornind de la aceste considerente, proiectul prezintă situația unui tânar de liceu ce recurge la consumul de stupefiante ca un refugiu al realității din viața cotidiană. Debutează cu o țigară de cannabis într-un anturaj de prieteni. Efectul acesteia a fost imediat, schimbându-i perspectivele gândirii și oferindu-i o stare relaxantă, departe de toate problemele. Experiența aceasta i-a oferit o sustragere din realitate, simțind din ce în ce mai des nevoia încercării și a altor substanțe care îl vor conduce în final la pierderea realității și cufundarea într-o altă realitate, ce a dependenței. Atunci când cannabisul nu îi mai oferă satisfacția dorită, își continuă traseul relaxării încercând noi substanțe, precum ecstasy și mdma. Consumul devine din ce în ce mai des, iar cantitatea din ce în ce mai mare. Nu mai este decât un pas până la delir.
