Chitaristul Alberto Mesirca s-a născut în Italia, în 1984. A absolvit „Summa cum laude” Conservatorul din Castelfranco Veneto, în clasa profesorului Gianfranco Volpato. Ulterior, Mesirca și-a continuat studiile în cadrul Academiei din Kassel, în Germania, alături de Wolfgand Lendle. A câștigat „Golden Guitar” în 2007 și 2009. În colaborare cu Hopkinson Smith și Franco Pavan, acesta a redescoperit compozițiile nepublicate ale lui Francesco Da Milano, ce apăreau într-un manuscris din 1565. Acest eveniment l-a inspirat pe Dušan Bogdanović să scrie o compoziție pentru Alberto, pe care urma să o denumească „Tre Ricercari sulla Compagna”. Perioada ultimilor ani este caracterizată de o activitate muzicală intensă. A fost invitat la Festivalul de Muzică de Cameră Kuhmo din Finlanda, la Festivalul Beethoven din Melbourne, pe scenele Teatrului La Fenice din Veneția, Teatrului Regio din Parma, Auditori Nacional din Valencia, Kunsthalle din Viena, respectiv Institutele Italiene de Cultură din Paris, Oslo, Helsinki, Stockholm și Barcelona.
Alberto Mesirca participă în această perioadă la Festivalul SoNoRo Musikland – ediția a III-a.
Începem cu o întrebare ușoară sau deficilă, depinde de perspectivă: ce vezi când te privești în oglindă?
În diminețile în care nu văd bine din cauza unei nopți nedormite (ceea ce se întâmplă constant de când s-a născut fiul meu, Elia), observ o persoană care trebuie să se grăbească să studieze și să repete cele 100 de lucruri care îl așteaptă.
Care este motto-ul preferat?
Nu am un motto preferat, dar îmi amintesc întotdeauna vorbele unui chitarist excepțional, Robert Fripp, pe care am avut onoarea să îl întâlnesc și care mi-a spus: „Cel mai important lucru pe care îl poți oferi cuiva este timpul tău; prețuiește-l!”.
Ce te face să zâmbești?
Fericirea pură și energiile pozitive ale oamenilor, poveștile pe care le inventează copiii și umorul sec al englezilor.
Ce personalitate muzicală te-a inspirat de-a lungul timpului?
Îl apreciez pe Julian Bream, a fost eroul meu și o sursă de inspirație; el a readus la viață repertoriul elisabetan al lucrărilor lui John Dowland și a dezvoltat repertoriul original al chitarei, solicitându-le unor compozitori importanți ai secolului XX, ca Britten sau Henze, să compună pentru instrumentul nostru.
Ai avut o persoană care ți-a influențat viața / destinul?
Am avut norocul să cunosc multe persoane interesante, ca Angelo Gilardino, Vladimir Mendelssohn, Gyorgy Kurtag și Leo Brouwer, care mi-au influențat major modul de a gândi.
Ne poți dezvălui o culme a bucuriei pe care ai urcat la un moment dat?
Desigur că bucuriile mele sunt legate de muzica pentru care am muncit mult să fac performanță și au existat momente minunate, dar nașterea fiului meu, Elia, a reprezentat un moment cu adevărat de neuitat.
Ce vis nu ți-ai împlinit până acum, dar care e realizabil?
Să vizitez țări în care nu am ajuns până acum – Japonia, China, Vietnam.
Ce ai învățat din cea mai dură lecție de viață?
Am învățat că oricât de mult ne-am stresa în legătură cu munca noastră, cu obținerea unui statut sau pur și simplu cu supraviețuirea, suntem cu toții oameni și neprevăzutul poate să apară oricând și să ne schimbe sau să ne distrugă planurile; de asemenea, cred că este necesar să facem tot ce este posibil în orice situație, dar fără să-i dăm prea multă importanță acesteia sau nouă înșine.
Ce calități apreciezi cel mai mult la un om?
Sensibilitatea, inteligența, respectul, interesul pentru arte, pasiunile.
Dacă ai schimba o singură trăsătură de caracter, care ar fi aceea?
Timiditatea mea. Îi indiviez pe cei care își deschid sufletul în fața altora.
Cum arată pentru tine o zi leneșă, în care timpul curge blând?
Îmi place să mă plimb, să beau o cafea într-o cafenea din orașul meu, să-mi întâlnesc prietenii și familia, gesturi care în această perioadă dificilă sunt rare.
Care este cartea la care revii uneori?
Îmi place să revin la cărțile scriitorilor Franz Kafka sau Arthur Schnitzler și am observat că la fiecare recitire am senzația că citesc o carte diferită.
Care este obiectul preferat din casa ta?
Îmi plac mult câteva măști pe care le-am cumpărat din Camerun și din zona asiatică.
Cum ar arăta anul tău sabatic?
Mi-ar plăcea să petrec un an la mare, să fiu acolo în toate anotimpurile și să aud constant sunetul mării, ceea ce mi-ar oferi un sentiment de calm și de liniște sufletească.
Credit foto: Șerban Mestecăneanu
Interviu de Veronica Ștefan
