Raluca Anghel este absolventă a UNArte București, face parte din Clubul Ilustratorilor și profesează ca medic. Captivată de natură și de interdisciplinaritate, colecționează povești aflate în teritoriul dintre propriul sine și linia orizontului și le restituie lumii prin desen, obiect și animație.
Grădini invizibile | Interstiții
Proiectul de față ilustrează, prin construcția unei cărți-experiment, entanglement-ul, inseparabilitatea prin legături invizibile dintre corpuri și spațiu, materie și suflet.
Prima parte a cărții folosește pretextul interstițiilor, definite ca spațiile dintre corpuri, sau dintre un corp și spațiul pe care îl ocupă. Corpul biologic este suplinit cu cel arhitectural, al calcanelor ce rețin pe suprafața lor memoria vecinătății cu alte locuințe. Locuințe sunt și stupii, cuiburile sau vasele Petri, tiparele naturale fiind asemănătoare.
În a doua parte, a grădinilor invizibile, privirea se întoarce spre interior, într-o căutare a subconștientului, sincronicității și coincidențelor dintre învelișurile realității. Sunt reflexii ale cerului în geamul unei sere, vegetația ce invadează spontan artefactele umane, teritorii ale memoriei reprezentate de arealuri defrișate și iazuri de decantare absorbite de natură. Ele sunt aduse la suprafață din subconștient de alăturarea cu poeme contemporane.
Grădini invizibile | Interstiții
Proiectul de față ilustrează, prin construcția unei cărți-experiment, entanglement-ul, inseparabilitatea prin legături invizibile dintre corpuri și spațiu, materie și suflet.
Prima parte a cărții folosește pretextul interstițiilor, definite ca spațiile dintre corpuri, sau dintre un corp și spațiul pe care îl ocupă. Corpul biologic este suplinit cu cel arhitectural, al calcanelor ce rețin pe suprafața lor memoria vecinătății cu alte locuințe. Locuințe sunt și stupii, cuiburile sau vasele Petri, tiparele naturale fiind asemănătoare.
În a doua parte, a grădinilor invizibile, privirea se întoarce spre interior, într-o căutare a subconștientului, sincronicității și coincidențelor dintre învelișurile realității. Sunt reflexii ale cerului în geamul unei sere, vegetația ce invadează spontan artefactele umane, teritorii ale memoriei reprezentate de arealuri defrișate și iazuri de decantare absorbite de natură. Ele sunt aduse la suprafață din subconștient de alăturarea cu poeme contemporane.
