Adrian Serghie // Bojdeauca lui Ion Creangă
Adrian Serghie // Filarmonica Iași
Adrian Serghie // Teatrul Național Iași
Răzvan Cornici // promoționale
Răzvan Cornici // promoționale
Răzvan Cornici // promoționale
Răzvan Cornici // promoționale
Răzvan Cornici // promoționale
Răzvan Cornici // promoționale
Răzvan Cornici // promoționale
Răzvan Cornici // ilustrații
Răzvan Cornici // ilustrații
Maria Surducan
Maria Surducan // Grădina Botanică
Proiectul pe care Clinica Regina Maria l-a inițiat a fost o provocare ce omagiază personalitatea arhitecturii și vibrației urbei, o întrebare despre oraș pe care au pus-o locuitorilor. Așadar, pentru a anunța deschiderea celor două noi clinici din Timișoara și Iași, Regina Maria a identificat cea mai reprezentativă trăsătura a orașelor pe care au ilustrat-o prin prisma arhitecturii locale. Pasul doi a fost identificarea unor artiști legați creativ de orașul lor, care tratează execuția într-o manieră originală și care pot fi identificați ușor prin stilul abordat: Adrian Serghie, grafician ieșean și Răzvan Cornici, paper artist. Proiectul pe care clinica l-a construit în jurul celor două orașe a avut precedent la Cluj-Napoca, unde rețeaua privată de sănătate a lansat, în 2014, proiectul "Regina Maria iubește Clujul", promovat printr-o serie de imagini realizate de Maria Surducan, care celebrau cultura locală și vibrația orașului.
Am vorbit mai întâi cu Maria despre ce a însemnat pentru ea acest proiect și despre cum a decodat Clujul prin amintirile ce o leagă de acest oraș, iar apoi cu Adrian și Razvan, despre cum au redescoperit orașele în care locuiesc prin prisma unei astfel de provocări.
În cazul Timișoarei, au vrut să surprindă grija pentru detalii a bănățenilor care au un oraș cu o arhitectură ce face diferența, trasătură specifică îndeaproape completată de atmosfera generată de oamenii care dau culoare străzilor. Răzvan Cornici a consumat cu inspirație zeci de metri de hârtie colorată pentru un rezultat spectaculos oferit de imortalizarea tridimensională a unor scene idilice din centrul Timisoarei de azi.
Am vorbit mai întâi cu Maria despre ce a însemnat pentru ea acest proiect și despre cum a decodat Clujul prin amintirile ce o leagă de acest oraș, iar apoi cu Adrian și Razvan, despre cum au redescoperit orașele în care locuiesc prin prisma unei astfel de provocări.
Cum a apărut colaborarea cu Regina Maria și care a fost brief-ul pe care l-ai primit pentru proiect?
În februarie 2015 am fost contactată, la recomandarea lui Andrei Mutu de la I Love Cluj. Rețeaua urma să deschidă o nouă policlinică în oraş şi doreau să promoveze evenimentul printr-o serie de imagini, în culorile brandului, care să celebreze Clujul. După câteva propuneri de schițe, s-a decis că imaginile vor reprezenta doar clădiri, şi că, pe lângă seria alb-negru-roşu, va exista şi o una de printuri full-color care va fi expusă la lansare.
Cum influențează Clujul desenele tale, ce părți din el se regăsesc în arta ta?
Cum influențează Clujul desenele tale, ce părți din el se regăsesc în arta ta?
Uneori, decorul orașului devine decor și în ilustrații, alteori păstrezi toate lucrurile astea în mânecă, până când te întâlneşti cu un proiect ca acesta și imaginea devine un fel de provocare a memoriei.
Când ai un proiect cu o temă precisă, în care trebuie să te încadrezi, simți că îți răpește puțin din plăcerea de a desena?
Nu. Plăcerea de a desena e contextul în care desenez, nu e o variabilă. Eu lucrez cu imagini. Și atunci, definiția unei teme "precise" se schimbă, pentru că nimic nu poate fi "precis" din punct de vedere vizual, la nivel de idee. Când am început să lucrez ilustraţie comercială, îmi închipuiam că există, undeva în mintea clientului, o imagine prestabilită, pe care eu trebuie să o ghicesc din brief şi să o redau cât mai fidel. Petreceam mult timp învârtindu-mă în cerc. Acum ştiu, "constrângerile unui brief" sunt liniile de ghidaj, dar imaginea rezultată este responsabilitatea mea. Sursa ei trece dincolo de lista de instrucţiuni, îşi are rădăcina în toate experienţele mele cumulate - în cazul proiectului Regina Maria, în amintirile care mă leagă de Cluj, amintiri care s-au cristalizat foarte uşor în imagini
Cum ți-ai descrie stilul de lucru?
Pentru proiect, am încercat ceva între carte poştală, diafilm şi memory game… am încercat să creez clădiri şi locuri recognoscibile, iconice aproape (trecem pe lângă ele zi de zi şi le recunoaştem, dar, am descperit cu surprindre, nu ni le amintim precis - câte ferestre are Casa Matei?), eliminând în acelaşi timp detaliile ne-necesare.
Ce faci când rămâi în pană de idei?
…mai în glumă, mai în serios, încerc să nu rămân în pană de idei? Am învăţat în liceu, şi îi voi fi mereu recunoscătoare profesoarei Maria Sârbu, că antidotul sunt schiţele mici şi multe, exerciţii neîngrădite de combinatorică - la urma urmelor, asta sunt ideile pentru ilustratori, asocieri libere. Urmează apoi o luptă pe viaţă şi pe moarte şi ideea/schiţa cea mai bună câştigă. Şi la final, pentru zilele în care plouă şi nimic nu se leagă, există mereu internetul, unde oameni extraordinari fac lucruri remarcabile. Am descoperit că îmi dă energie să urmăresc proiectele altor artişti, chiar dacă stilurile şi abordările noastre diferă.
Iașiul este un loc al premierelor, iar cladirile pe care toată lumea le asociază cu imaginea orașului sunt un reper important pentru istoria culturală: prima școlă superioară de muzică, primul muzeu de istorie naturală, primul teatru național sau prima universitate. Prin stilul sau grafic, Adrian Serghie a esențializat imaginea celor mai importante cladiri pentru istoria modernă a orașului, edificii sau monumente care stau mărturie ca acesta este un oraș al premierelor culturale.
Cum te influențează orașul în care trăiești în arta pe care o faci?
Mă las mai mult influențat de cei ce locuiesc aici, fiindcă ceea fac e pentru ei. Uneori ilustrațiile mele sunt ca un oraș pustiu și câteodată sunt pline de atmosfera energică a unei ore de vârf.
Cum ți-ai descrie stilul de lucru?
Stilul meu e plin de linii, e comic, și aduce foarte mult a benzi desenate. Mă amuză și pe mine, uneori chiar în timpul desenului.
Unde și când lucrezi cel mai bine? Cât de importantă e atmosfera?
Cel mai bine lucrez la biroul meu, de acasă. Acolo am tot ce îmi trebuie: muzica mea, caietele de schițe, acolo am moodul necesar. Fără atmosfera necesară nu pot începe lucrul, nu mă simt ok.
Cum a apărut colaborarea cu Regina Maria, cine a făcut primul pas și care a fost brief-ul pe care l-ai primit pentru proiect?
Destul de amuzant... Cristiana Vago, marketing and PR Manager la Regina Maria, a văzut câteva lucrări de-ale mele în numărul despre Timișoara al revistei The Institute. Ea m-a propus agenției CAP, cea care s-au ocupat de această campanie. Brief-ul a venit cu multă libertate: două scene pline de viață într-un un oraș pe care îl cunosc ca pe propriul buzunar, Timișoara. "Grija stă în detalii" a fost deviza campaniei și, dincolo de atmosfera vibrantă, asta am încercat să transmit. Tehnica colajului volumetric se potrivește şi ea extrem de bine cu acest concept al campaniei şi îi insuflă şi o latură umană, caldă, potrivită unei policlinici. Iar dacă de cele mai multe ori clienții sunt interesați doar de drepturile de reproducere a lucrării, de această dată cei de la Regina Maria şi-au dorit și lucrările în sine, ca să le poată păstra sub formă de tablou/dioramă.
Cum te influențează orașul în care trăiești în arta pe care o faci?
Cu siguranță că oraşul mă influențează într-o anumită măsură, iar în cadrul proiectului făcut în colaborare cu CAP şi Regina Maria a fost nevoie să observ, să preiau această influență şi să o transform în ceva. Am ales să fie o transformare în bine, am adăugat copaci și verdeață acolo unde se taie copaci și se scoate verdeaţa. Am idilizat locul, l-am făcut așa cum aș vrea să-l văd.
Cum ți-ai descrie stilul de lucru?
Migălos. Trec prin multe etape până ajung la produsul finit. Este un procedeu destul de complex pentru a-l descrie aici, dar pot spune că durează. Cei de la Regina Maria au făcut un filmuleț, un time lapse de 2 minute și jumătate, cu realizarea celor 2 colaje volumetrice şi, chiar dacă în filmuleț mă mișc cu viteză uimitoare, tot durează foarte mult.
