Smaranda cercetează procesul de evoluție individual și colectiv. Ea experimentează spectacolul vieții ca act principal, dezvoltator pe scena de reificare în termenii artei. Materia picturii conturează realități abstracte ale trăirii proprii, în suprapuneri de semne și simboluri ale uzajului comun.
MEMOIRE
În conceptul proiectului Mémoire, Smaranda-Georgiana Tulea urmărește conştiinţa memoriei ca imagine concretă. Ea pornește de la ideea jurnalului, experimentată în cadrul bursei Erasmus din orașul Angoulême, Franța. Lucrările conțin încărcătura cuvintelor ca sumă a trăirilor provenite din separarea de locul originar.
Ea exprimă prin materia picturii ca liantul memoriei între locul natal, prezentul înființat în spațiul francez și experiențe ce înfiripă momente și schițe postexperimentale. Sistemul memoriei asigură asimilarea, ancorată în structură într-un mediu cu si fără loc.
Spectacolul memoriei este ca inima irealismului societăţii reale. Separarea face parte din aceeaşi unitate a lumii, unde se întretaie între realitate şi imagine. Tema necesită o continuare ca proces de dezvoltare şi experimentare a spaţiului plastic în specificul armoniei şi echilibrului al vieții în sine.
Mémoire aduce spectacolul memoriei ca inima irealismului societății reale. Unitatea lumii se ancorează în locul fără loc. Lucrările conțin încărcătura cuvintelor ca sumă a trăirilor provenite din separarea de locul originar.
MEMOIRE
În conceptul proiectului Mémoire, Smaranda-Georgiana Tulea urmărește conştiinţa memoriei ca imagine concretă. Ea pornește de la ideea jurnalului, experimentată în cadrul bursei Erasmus din orașul Angoulême, Franța. Lucrările conțin încărcătura cuvintelor ca sumă a trăirilor provenite din separarea de locul originar.
Ea exprimă prin materia picturii ca liantul memoriei între locul natal, prezentul înființat în spațiul francez și experiențe ce înfiripă momente și schițe postexperimentale. Sistemul memoriei asigură asimilarea, ancorată în structură într-un mediu cu si fără loc.
Spectacolul memoriei este ca inima irealismului societăţii reale. Separarea face parte din aceeaşi unitate a lumii, unde se întretaie între realitate şi imagine. Tema necesită o continuare ca proces de dezvoltare şi experimentare a spaţiului plastic în specificul armoniei şi echilibrului al vieții în sine.
Mémoire aduce spectacolul memoriei ca inima irealismului societății reale. Unitatea lumii se ancorează în locul fără loc. Lucrările conțin încărcătura cuvintelor ca sumă a trăirilor provenite din separarea de locul originar.