Ștefania Simu este arhitect, proaspăt absolvent al Facultății de Arhitectură din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu". Pornind de la problemele spațiului public românesc, interesul său se îndreaptă către arhitectura postbelică și ipostazele contemporane ale acesteia.
O ruină a trecutului recent | Casa de Cultură din Turda
În acest proiect, Casa (neterminată) de Cultură din Turda își restabileste statutul în oraș printr-un centru de cercetare artistică, culTURDA. Plecând de la ipostaza sa de ruină a trecutului recent, caracteristică procesului postcomunist de tranziție al orașelor românești, scopul conversiei este de a reda spațiul său turdenilor într-un mod sustenabil.
Recuperarea are ca punct de pornire întâlnirea cu utilizatorii și oaspeții ce iau în posesie o rezervă desconsiderată de spațiu și, printr-o folosire specifică (practica artistică contemporană), cercetează limite, exersează o anume percepție a spațiului și testează diferite metode de citire a orașului.
Clădirea păstrează structura inițială, respectând caracterul incomplet al spațialității sale, și încorporează elemente noi, care se detașează clar față de existent. Spațiile create permit o porozitate accentuată și definesc un spațiu public urban, exterior și continuu, care strabate clădirea pe toata
înăltimea sa.
O ruină a trecutului recent | Casa de Cultură din Turda
În acest proiect, Casa (neterminată) de Cultură din Turda își restabileste statutul în oraș printr-un centru de cercetare artistică, culTURDA. Plecând de la ipostaza sa de ruină a trecutului recent, caracteristică procesului postcomunist de tranziție al orașelor românești, scopul conversiei este de a reda spațiul său turdenilor într-un mod sustenabil.
Recuperarea are ca punct de pornire întâlnirea cu utilizatorii și oaspeții ce iau în posesie o rezervă desconsiderată de spațiu și, printr-o folosire specifică (practica artistică contemporană), cercetează limite, exersează o anume percepție a spațiului și testează diferite metode de citire a orașului.
Clădirea păstrează structura inițială, respectând caracterul incomplet al spațialității sale, și încorporează elemente noi, care se detașează clar față de existent. Spațiile create permit o porozitate accentuată și definesc un spațiu public urban, exterior și continuu, care strabate clădirea pe toata
înăltimea sa.
