TypopassageTM a luat naștere din dorința de a aduce în atenția oamenilor designul grafic, de a oferi, într-un un spațiu expozițional neconvențional și ușor accesibil, o perspectivă relevantă asupra unor abordări ce au puterea de a influența semnificativ comunitatea. Muzeul plasat în spațiul public, în aer liber, pe malul Begăi, în pasajul de sub Podul Tinereții, este dedicat designului grafic, artei de a modela litera şi de a sculpta în alfabet. Pasajul tipografic din Timişoara este prima extensie internaţională a Typopassage Viena și a fost inițiat de tandemul curatorial Ovidiu Hrin (Timișoara) și Buero Bauer (Viena).
La fel ca la Viena, unde proiectul Typopassage face parte dintr-o serie de pasaje tematice găzduite de spaţiul public din MuseumsQuartier, pasajul timișorean este un loc de instruire a ochiului, o “școală a vederii”, aşa cum îl numeşte Ovidiu. Lucrările expuse aici sunt statementuri despre forța literelor, despre modul în care informaţii seci și forme fixe se transformă în mesaje inteligibile, despre felul în care funcţionează grafica la nivelul percepţiei, al sublinierii şi al reliefării unor idei, la propriu. Aici, lumea literelor şi a paragrafelor, aparent bine sudate între coperte cartonate de cărţi, poate deveni un mare spaţiu de intracţiune şi de dezbatere creativă.
TypopassageTM a fost un in-house project al studioului Synopsis, iar lanificarea, şi strategia le-au făcut în echipă, în orele libere de după program, până când totul a ajuns să dea bine pe hârtie. Iar hârtia nu era neapărat un excel de cheltuieli și venituri, ci mai degrabă un plan riguros de dezvoltare şi de punere în aplicare. Etapa următoare a fost găsirea unei locații. Căutarea nu a durat mult, căci au auzit repde un „da, ce idee bunăŢ de la proprietarii terasei D'arc Mal. Mai mult, tot ei au fost de acord și să co-finanțeze proiectul şi, aşa, cheltuielile s-au împărţit la doi. Şi pentru că, tocmai unde-s doi, puterea creşte, la scurt timp au mai sărit în ajutor și prietenii de la biroul de arhitectură D-Proiect, care i-au ajutat cu schiţa întregului muzeu și cu producția ramelor pentru printuri. Când i-am întrebat despre investiţiile iniţiale, despre bani şi lucruri administrative, am găsit reţeta perfectă pentru un proiect cu răsunet: colaborarea. Aşa că o mână de oameni s-a transformat într-o mare gaşcă: barmani, sudori, studenți, arhitecți, lingviști, peste 30 de oameni care au lucrat cot la cot pentru aceeași idee. Pe lângă cei 1000 euro bani lichizi pe care i-au investit în start-up, s-a adăugat un alt capital, mai valoros, energic şi deloc orgolios, al oamenilor care au pus umărul la treabă.
Obiectivul general al înfinţării unui astfel de muzeu a fost “promovarea designului grafic și tipografic contemporan şi a diversităţii culturale, cu accent pe educarea şi dezvoltarea culturii vizuale a audienţei, printr-o abordare participativă”, povesteşte Ovidiu. Şi tot el explică, în cuvinte care nu sperie la feld e tare, că au vrut să facă lumea conştientă de designul grafic, de poveştile pe care liniile, culorile şi formele le pot crea în jurul lor, de mesajele care se ascund în spatele literelor. Un alt obiectiv al muzeului este suţinerea designului ca un vehicul cultural esenţial, ca o manifestare pe care oamenii trebuie să o recepteze, să o conştientizeze, nu doar să o consume. Aşa că vernisajele bianuale propun dialoguri vizuale între designul internațional si cel autohton, punând în dialog lucrări ale unor artiști consacrați în design grafic și in artă tipografică. Evenimentele Typopassage mai includ, pe lângă expoziţii, şi ateliere de lucru pe design grafic și artă tipografică, o lucare graffiti de mari dimensiuni, împrospătată anual de un artist invitat (Typo-zid) şi o publicație anuală de tipografie și design grafic. Pentru anii următori, Ovidiu&co şi-au propus organizarea unui concurs naţional de graffiti pentru Typo-Zidul din pasaj, dezvoltarea publicaţiei Typopassage în platforme de comunicare a designului grafic, workshopuri cu graficieni şi designeri de marcă şi găsirea unor parteneri sau dezvoltatori al proiectului în alte oraşe.
Mini interviu cu Ovidiu Hrin, iniţiator Typopassage
Mini interviu cu Ovidiu Hrin, iniţiator Typopassage
Cum s-au integrat muzeul şi proiectele lui in viata oraşului?
Fiind primul muzeu dedicat graficii și literei, pot spune că integrarea lui în peisajul cultural al urbei a venit foarte natural. Typopassage și-a asumat de la bun început rolul de interfață între comunitatea de design și publicul cu apetențe tot mai mari pentru acest domeniu. În toţi aceşti trei ani am avut bucuria de a vedea din ce în ce mai mulți oameni la evenimentele noastre. Spre exemplu, la vernisajul din mai 2013 am avut peste 180 de oameni care au venit special pentru noi - un număr impresionant dacă ținem cont că vorbim de un micro-muzeu din provincie. Sincer, nu știu ce va urma, dar orice ar veni cred că este benefic să te prindă muncind, făcând ceva valoros pentru tine, pentru comunitate și pentru societate. În ciuda existenței unei comunități profesionale active, stimulată de trendul ascendent general al industriilor creative, designul (tipo)grafic contemporan din România nu s-a angajat încă într-un dialog relevant cu publicul larg pe teme de culturalizare vizuală. Totuși, inițiative există, și pot să sper că acestea vor trece proba de foc a primilor trei ani (entuziasm în primul an, cheltuirea efectului în al doilea an, inerție în al treilea), devenind componente fixe în peisajul cultural românesc.
Ce le recomanzi tinerilor creativi graficieni care vor să înceapă un proiect?
Potențialul creativ și terenul fertil sunt doar o parte din atu-urile lor şi sunt un dat. Însă evoluția e posibilă numai prin disciplină, rigoare individuală şi perseverență.
Potențialul creativ și terenul fertil sunt doar o parte din atu-urile lor şi sunt un dat. Însă evoluția e posibilă numai prin disciplină, rigoare individuală şi perseverență.
