Cărțile de vizită care v-au plăcut fără să știți exact de ce, ambalajele pe care parcă nu le-ați arunca, invitația la un eveniment la care nu v-ați dus, dar pe care ați pus-o în sertar – e foarte probabil ca cele mai multe dintre ele să aibă în comun letterpress-ul. Și pe Nea Sile.
Nea Sile este tipograf de 50 de ani și face meseria asta de la 15 ani. Când lucrează, nu se încruntă niciodată. Masa lui de lucru arată impecabil, iar degetele lui nu trădează deloc meseria pe care o are, nu au nicio urmă de cernală, nici un semn al îndeletnicirii pe care o are.
Nea Sile (Vasile Niță) a făcut Liceul 16 de poligrafie Dimitrie Marinescu, unde a învățat meseria de tipograf. A ajuns din întâmplare la această meserie, căci se dusese să se facă mecanic pentru mașini de tipărit. Dar, pentru că pe vremea aceea se făceau liste cu tipurile de meseriași de care era nevoie, a ajuns să fie trimis să învețe să tipărească. Se întâmpla în 1965 și totul a început cu un profesor care îi obliga să aibă mereu o cârpă în buzunarul de la pantaloni, ca să fie mereu curat pe mâini. A rămas să facă meseria asta pentru că i-a plăcut. I-a plăcut că era totul foarte curat, pentru că se lucra cu mare grijă și pentru că perfecționismul lui își găsise obiectul. Tot în toamna anului 1965, a intrat pe poarta combinatului poligrafic Casa Scânteii, la practică, și a lucrat acolo până în 1995. A tipărit albume și reproduceri de artă, cu mare precizie, de un mare rafinamnet, mai târziu a tipărit și un ziar pentru diaspora, pe care altfel nu l-ar fi putut citi - ″Glasul Patriei″. Mai târziu, combinatul s-a transformat în editura Coresi ″pepinieră de tipografi″, cum îi spune el, iar în 1995 a plecat în mediul privat. Din 2011 operează mașina de tipărit letterpress de la Atelier Fabrik, unde a trecut printr-un proces de transformare și adaptare la materialele și la materia primă de acum, la noile cerințe, la prezent. ″Trebuie să îți placă și să ai respect pentru ce faci″, spune Nea Sile despre meseria lui. Când povestește despre concursul cu probă tehnică și cu probă practică la care a participat pentru trofeul ″Cartea de Aur″, când îți arată fișetul în care își ține toate instrumentele, când îți spune istoria fiecărei piese, este doar o confirmare.
Meseria de tipograf, spune Nea Sile, e diferită față de orice meserie din nomenclator, e o îndeletnicire aparte, care nu permite abateri și pași nesiguri, nu e loc de dezordine. E perfectă pentru el, care a fost mereu așezat și super precaut. A copilărit în Pantelimon și își amintește că înainte să iasă la joacă, punea apă într-un lighean, la soare, ca să o găsească încălzită când se întorcea acasă.
Nea Sile (Vasile Niță) a făcut Liceul 16 de poligrafie Dimitrie Marinescu, unde a învățat meseria de tipograf. A ajuns din întâmplare la această meserie, căci se dusese să se facă mecanic pentru mașini de tipărit. Dar, pentru că pe vremea aceea se făceau liste cu tipurile de meseriași de care era nevoie, a ajuns să fie trimis să învețe să tipărească. Se întâmpla în 1965 și totul a început cu un profesor care îi obliga să aibă mereu o cârpă în buzunarul de la pantaloni, ca să fie mereu curat pe mâini. A rămas să facă meseria asta pentru că i-a plăcut. I-a plăcut că era totul foarte curat, pentru că se lucra cu mare grijă și pentru că perfecționismul lui își găsise obiectul. Tot în toamna anului 1965, a intrat pe poarta combinatului poligrafic Casa Scânteii, la practică, și a lucrat acolo până în 1995. A tipărit albume și reproduceri de artă, cu mare precizie, de un mare rafinamnet, mai târziu a tipărit și un ziar pentru diaspora, pe care altfel nu l-ar fi putut citi - ″Glasul Patriei″. Mai târziu, combinatul s-a transformat în editura Coresi ″pepinieră de tipografi″, cum îi spune el, iar în 1995 a plecat în mediul privat. Din 2011 operează mașina de tipărit letterpress de la Atelier Fabrik, unde a trecut printr-un proces de transformare și adaptare la materialele și la materia primă de acum, la noile cerințe, la prezent. ″Trebuie să îți placă și să ai respect pentru ce faci″, spune Nea Sile despre meseria lui. Când povestește despre concursul cu probă tehnică și cu probă practică la care a participat pentru trofeul ″Cartea de Aur″, când îți arată fișetul în care își ține toate instrumentele, când îți spune istoria fiecărei piese, este doar o confirmare.
The Now Generation
Nea Sile și-a dorit să fie sportiv de performanță sau actor, să fie înconjurat de mulți oameni. A jucat la multe echipe de fotbal, a participat la campionate naționale, a ajuns la Steaua. Însă crede în destin și știe că felul în care s-au întâmplat lucrurile este cel mai potrivit pentru el. Spune despre el că este un tip dificil și că îi trebuie în jur o echipă compatibilă, în care să nu se simtă nedreptățit. Crede în drumul pe care l-a ales, unde poate tot timpul să aibă totul în vizor, să construiască, să producă. Meseria de tipograf, spune Nea Sile, e diferită față de orice meserie din nomenclator, e o îndeletnicire aparte, care nu permite abateri și pași nesiguri, nu e loc de dezordine. E perfectă pentru el, care a fost mereu așezat și super precaut. A copilărit în Pantelimon și își amintește că înainte să iasă la joacă, punea apă într-un lighean, la soare, ca să o găsească încălzită când se întorcea acasă.
Sfaturi de la Nea Sile pentru designerii care lucrează materiale pentru letterpress
• Folosește linii de cel puțin .25 ca să te asiguri că se vor vedea.
• Letterpress-ul folosește de obicei cel mult 2 culori și va fi mai scump pe măsură ce vei adăuga culori. Poți folosi până la 4 culori, dar de cele mai multe ori este scump și nu e neapărat necesar.
• Dimensiunea fontului ar trebui să fie mai mare de 6 puncte pentru un rezultat optim.
• Folosește semne de tăiere.
