INTERVIU cu Nicu Bocancea, DIRECTOR ARTISTIC AL FLORĂRIILOR IRIS
Pe Stirbei Vodă, chiar înainte de intersectia cu Ion Câmpineanu, se află una dintre cele mai vechi florării Iris din București. S-a integrat natural în cartier, în viețile vecinilor, rudelor si prietenilor, pas cu pas și buchet cu buchet. Florăria de pe Știrbei a preluat aerul elegant al zonei și ritmul liniștit al vieții locuitorilor ei, care apreciază familiaritatea spațiului, zâmbetele florarilor și emoțiile prinse-n fire.
În spatele Florăriei Iris este o poveste de familie. Cum ai spune-o, pe scurt?
Anul 1981 marchează primul pas către ceea ce suntem astăzi. Pe o stradă cu specific negustoresc se deschidea un mic și elegant magazin cu flori. Florile erau frumoase și proaspete, iar cei care le îngrijeau cu drag au cucerit cu amabilitatea familiară din ce în ce mai mulți clienți. Mulți dintre ei ne sunt în continuare alături. Floare cu floare și client cu client, am primit, în 1991, numele ce ne reprezintă – Floraria Iris. Dragostea oamenilor pentru florile noastre a fost cea care a dus la apariția a încă zece magazine și a unui atelier de creație, considerat a fi unul dintre cele mai bune la nivel european, în materie de floristică. Am investit în cunoaștere, în arta frumosului și am dat frâu liber creativitătii. În scurt timp, au apărut și roadele: premii notabile la concursuri naționale și internaționale de artă florală și un profesor internațional în floristică.
Care sunt provocările unui florar din prezent, față de florarul anilor ‘70? Câte dintre ele au rămas aceleași?
Păi, în primul rând, diversitatea florilor, dar și a materialelor folosite; în anii ‘70, nu puteai să te gândești la structuri de toate formele și dimensiunile și la diverse materiale, pentru că, în primul rând, aveai doar garoafe și, pe ici-colo, câte-un fir de frezie sau trandafir. Atenția față de client a fost și atunci și va rămâne o provocare permanentă, pentru că tot timpul trebuie să ții pasul cu dorințele lui, iar în prezent gusturile sunt tot mai rafinate și sunt într-o continuă evoluție; nu rămâne decât să fii mai creativ, mai creativ.
Cum s-au schimbat gusturile bucureștenilor care cumpără flori în 2018, față de cei de acum patruzeci de ani?
Pe vremea aceea, cum spuneam, există doar garoafa. Aduceam mașini de câte 200.000-300.000 de garoafe. În trecut, spre exemplu, în perioada interbelică, florile nu se dăruiau cu firul, unul, trei, șapte, florile se vindeau cu vasul. Acum patruzeci de ani, rar întâlneai un trandafir sau un fir de frezie, flori crescute în serele de la Berceni, pentru că acestea urmau calea exportului. Acum, situația s-a schimbat foarte mult, avem acces la aproape orice tip de floare, pentru că odată cu accesul la internet, gusturile consumatorilor au devenit din ce în ce mai rafinate. Și cum focusul actual este pe gradul cât mai mare de mulțumire a clientului, a trebuit să ne adaptăm cerințelor lui. Când vine un client cu o poză de pe Pinterest și îti spune “aș vrea buchetul să arate așa”, l-ai pierdut dacă îi spui că nu ai cum să îi aduci acea protea albă superbă.
Care e cea mai mare bucurie a unui florar? Dar cea mai mare dezamăgire?
Cea mai mare bucurie a mea, ca florar, este efectiv fiecare zi de muncă în atelier, printre flori. Să mă pui să fac altceva!? Mă deraiezi, nu mai pot fi fericit. E mult spus dezamăgire, însă este destul de ciudat atunci când muncești pentru un eveniment spectaculos, finalul iese impecabil și nu primești un feedback din partea clientului. Se întâmplă rar, dar se întâmplă.
Conduci un business purtător de zâmbete. Cât e despre flori și cât despre oameni?
Nu putem vorbi despre procente sau comparații, pentru că acestea două se îmbina perfect și rar în acest business ai ocazia să fii posomorât sau să zici ca ai o zi proastă. Satisfacția unui client mulțumit și energia frumoasă transmisă de flori efectiv nu îti dau voie decât să zâmbești.
Ce cumpără cel mai mult bucureștenii?
În proporție foarte mare, bucureștenii, și nu doar ei, românii, în general, sunt mari admiratori ai trandafirilor.
În Cartierul Creativ, avem Florăria Iris de pe Știrbei Vodă, una dintre cele mai vechi din București. Știți ce găzduia clădirea înainte să veniți?
Spațiul unde este florăria Iris acum a fost, pe rând, brutărie și aprozar.
Cum se integrează florăria în Cartier? Vă cunoașteti vecinii?
Putem spune despre florărie că este o necesitate în acest cartier. O dată, sunt locatarii, în mare parte doamne și domni de vârsta a treia care iubesc să dăruiască o floare, iar categoria a doua de clienți sunt cei care lucrează în instituțiile din apropiere, ca Ixia, DNA, Radio România etc. Da, îi cunoaștem și nu numai că îi cunoaștem, dar am dezvoltat cu majoritatea o relație foarte frumoasă, în cazul unora nici nu mai este nevoie să întrebăm ce își doresc, că deja știm.
Dacă ar fi să creezi un aranjament pentru orice personalitate trecută sau prezentă, cui i l-ai dărui și ce ar conține?
Aș crea un aranjament din frezii albe pentru maestrul Nicu Dumitrescu. Este o emblemă a noastră, a românilor, însă puțină lume îl cunoaște, putem spune că a fost cel mai mare florist al României.
Pe Stirbei Vodă, chiar înainte de intersectia cu Ion Câmpineanu, se află una dintre cele mai vechi florării Iris din București. S-a integrat natural în cartier, în viețile vecinilor, rudelor si prietenilor, pas cu pas și buchet cu buchet. Florăria de pe Știrbei a preluat aerul elegant al zonei și ritmul liniștit al vieții locuitorilor ei, care apreciază familiaritatea spațiului, zâmbetele florarilor și emoțiile prinse-n fire.
În spatele Florăriei Iris este o poveste de familie. Cum ai spune-o, pe scurt?
Anul 1981 marchează primul pas către ceea ce suntem astăzi. Pe o stradă cu specific negustoresc se deschidea un mic și elegant magazin cu flori. Florile erau frumoase și proaspete, iar cei care le îngrijeau cu drag au cucerit cu amabilitatea familiară din ce în ce mai mulți clienți. Mulți dintre ei ne sunt în continuare alături. Floare cu floare și client cu client, am primit, în 1991, numele ce ne reprezintă – Floraria Iris. Dragostea oamenilor pentru florile noastre a fost cea care a dus la apariția a încă zece magazine și a unui atelier de creație, considerat a fi unul dintre cele mai bune la nivel european, în materie de floristică. Am investit în cunoaștere, în arta frumosului și am dat frâu liber creativitătii. În scurt timp, au apărut și roadele: premii notabile la concursuri naționale și internaționale de artă florală și un profesor internațional în floristică.
Care sunt provocările unui florar din prezent, față de florarul anilor ‘70? Câte dintre ele au rămas aceleași?
Păi, în primul rând, diversitatea florilor, dar și a materialelor folosite; în anii ‘70, nu puteai să te gândești la structuri de toate formele și dimensiunile și la diverse materiale, pentru că, în primul rând, aveai doar garoafe și, pe ici-colo, câte-un fir de frezie sau trandafir. Atenția față de client a fost și atunci și va rămâne o provocare permanentă, pentru că tot timpul trebuie să ții pasul cu dorințele lui, iar în prezent gusturile sunt tot mai rafinate și sunt într-o continuă evoluție; nu rămâne decât să fii mai creativ, mai creativ.
Cum s-au schimbat gusturile bucureștenilor care cumpără flori în 2018, față de cei de acum patruzeci de ani?
Pe vremea aceea, cum spuneam, există doar garoafa. Aduceam mașini de câte 200.000-300.000 de garoafe. În trecut, spre exemplu, în perioada interbelică, florile nu se dăruiau cu firul, unul, trei, șapte, florile se vindeau cu vasul. Acum patruzeci de ani, rar întâlneai un trandafir sau un fir de frezie, flori crescute în serele de la Berceni, pentru că acestea urmau calea exportului. Acum, situația s-a schimbat foarte mult, avem acces la aproape orice tip de floare, pentru că odată cu accesul la internet, gusturile consumatorilor au devenit din ce în ce mai rafinate. Și cum focusul actual este pe gradul cât mai mare de mulțumire a clientului, a trebuit să ne adaptăm cerințelor lui. Când vine un client cu o poză de pe Pinterest și îti spune “aș vrea buchetul să arate așa”, l-ai pierdut dacă îi spui că nu ai cum să îi aduci acea protea albă superbă.
Care e cea mai mare bucurie a unui florar? Dar cea mai mare dezamăgire?
Cea mai mare bucurie a mea, ca florar, este efectiv fiecare zi de muncă în atelier, printre flori. Să mă pui să fac altceva!? Mă deraiezi, nu mai pot fi fericit. E mult spus dezamăgire, însă este destul de ciudat atunci când muncești pentru un eveniment spectaculos, finalul iese impecabil și nu primești un feedback din partea clientului. Se întâmplă rar, dar se întâmplă.
Conduci un business purtător de zâmbete. Cât e despre flori și cât despre oameni?
Nu putem vorbi despre procente sau comparații, pentru că acestea două se îmbina perfect și rar în acest business ai ocazia să fii posomorât sau să zici ca ai o zi proastă. Satisfacția unui client mulțumit și energia frumoasă transmisă de flori efectiv nu îti dau voie decât să zâmbești.
Ce cumpără cel mai mult bucureștenii?
În proporție foarte mare, bucureștenii, și nu doar ei, românii, în general, sunt mari admiratori ai trandafirilor.
În Cartierul Creativ, avem Florăria Iris de pe Știrbei Vodă, una dintre cele mai vechi din București. Știți ce găzduia clădirea înainte să veniți?
Spațiul unde este florăria Iris acum a fost, pe rând, brutărie și aprozar.
Cum se integrează florăria în Cartier? Vă cunoașteti vecinii?
Putem spune despre florărie că este o necesitate în acest cartier. O dată, sunt locatarii, în mare parte doamne și domni de vârsta a treia care iubesc să dăruiască o floare, iar categoria a doua de clienți sunt cei care lucrează în instituțiile din apropiere, ca Ixia, DNA, Radio România etc. Da, îi cunoaștem și nu numai că îi cunoaștem, dar am dezvoltat cu majoritatea o relație foarte frumoasă, în cazul unora nici nu mai este nevoie să întrebăm ce își doresc, că deja știm.
Dacă ar fi să creezi un aranjament pentru orice personalitate trecută sau prezentă, cui i l-ai dărui și ce ar conține?
Aș crea un aranjament din frezii albe pentru maestrul Nicu Dumitrescu. Este o emblemă a noastră, a românilor, însă puțină lume îl cunoaște, putem spune că a fost cel mai mare florist al României.
