Concursul URBOTECA își propune încurajarea unei prezențe mai consistente în presa din România a unor teme legate de planificare și proiectare urbană. URBOTECA pentru jurnaliști, organizat de Asociația pentru Tranziție Urbană și The Institute, face parte din cadrul proiectului PIPE LINE – Promovarea unor instrumente de participare prin E-Media.
Organizatorii au convingerea că procesele de planificare şi proiectare urbană pot fi prezentate cititorilor ca poveşti. Acestea au mai multe personaje, se întâmplă în locuri precise și au un fir epic „ca la carte”: intrigă, punct culminant, deznodământ. Toți cei implicați în proiect, cei care iniţiază, elaborează, avizează, aprobă ori implementează un plan de urbanism devin eroi principali ai acestei povești.
De ce ați considerat necesar acest concurs?
Urbanismul influențează sau ar putea influența chiar și mai mult (în bine) mediul nostru de viață de zi cu zi. Iar noi, la rândul nostru, putem influența modul în care se fac planificare și proiectare urbană, fie că suntem profesioniști ai domeniului, decidenți, investitori, reprezentanți ai unor organizații și fundații cu obiective care au legătură cu spațiul (totul are legătură cu spațiul) sau utilizatori ai orașului.
Sigur că există reviste și site-uri specializate de arhitectură și urbanism și cred că unele dintre acestea au ca obiectiv să fie citite și de ne-specialiști. Totuși, îmi doresc să descoperim prin acest concurs că urbanismul nu e doar o temă pentru revistele de specialitate. Urbanismul este interacțiune între argumente tehnice și opțiuni politice, iar pentru că fiecare dintre noi este un politikon zoon, ne privește pe toți. Un concurs de articole este un cadru care poate mobiliza.
Ce vă propuneți cu el?
Este un concurs care sper să genereze interes în opinia publică pentru planificare și proiectare urbană. Mi-aș dori să valorizăm mai mult faptul că există deja acest interes, tocmai pentru că nu s-a văzut până acum. De aici derivă și cele două secțiuni ale concursului: articole noi și articole deja publicate.
Ce articole te aștepți să jurizezi și de ce crezi că presa de masă ar trebui să fie mai interesată de aceste subiecte?
Mi-aș dori să citesc articole care pun în evidență cât de tare depindem unii de alții în orașele noastre: dacă primarul nu vrea documentații de urbanism inițiate de primărie și nu cheamă profesioniștii să aducă input tehnic, dacă locuitorii nu urmăresc ce face consiliul local cu banii publici care sunt risipiți pe intervenții ce nu sunt planificate și proiectate cu profesioniști, dacă urbaniștii și arhitecții nu își asumă responsabilitatea față de locuitorii orașelor ce derivă din statutul de profesie reglementată, dacă instituțiile care dau avize o fac formal, atunci e ca și cum nu ar exista instrumentele astea de planificare și proiectare. Aș vrea, deci, ca cei care știu să scrie bine să își aplece atenția asupra legăturilor dintre actorii urbani pe care instrumentele acestea le aduc. În acest fel, procesul ar deveni mai interesant și ar fi mai multă presiune pentru transparență, mai multă deschidere pentru participare.
De ce este important subiectul planificării urbane? Și cum poate influența accesibilitatea acestui subiect calitatea în sine a dezvoltării urbane?
Rolul unui PUG sau PUZ este tocmai să pună pe masă argumentele tehnice și interesele legate de spațiu, care sunt economice și politice, pentru a le negocia. Așadar, este logic să ne gândim că există o corelare între implicarea civică în procese de decizie privind viitorul orașului și gradul de înțelegere pe care îl au oamenii despre aceste procese de decizie. Dezvoltarea este echilibrată dacă sunt prezenți la masa negocierilor purtători de opinii și interese diverse, care se echilibrează unii pe alții. Am văzut ce se întâmplă dacă negocierile se poartă doar între dezvoltatorii imobiliari și aleșii locali. Toate cele patru categorii de actori urbani ar trebui să fie prezenți: autorități publice și profesioniști care să vegheze la interesul public, dezvoltatori imobiliari și utilizatori ai spațiilor orașului care reprezintă cererea și oferta pe piața imobiliară, dar și organizații ale societății civile care reprezintă opțiuni ale unor locuitori preocupați de anumite valori sociale.
Care sunt top 3 site-uri care abordează teme legate de dezvoltare urbană pe care le urmărești?
În România, mai degrabă decât site-uri, urmăresc ce fac niște echipe pe care le consider interesante. CERE - Centrul de Resurse pentru Participare - au reușit, într-un timp destul de scurt, să promoveze în rândul locuitorilor o idee pe cât de simplă, pe atât de importantă: comunitatea de vecinătate există, iar pentru că oricum împărțim spațiul unui cartier, ce-ar fi să fie și coezivă această comunitate, astfel încât să ne adresăm împreună autorităților cu solicitări care să aibă ecou? În Floreasca, mobilizarea grupului de inițiativă civică îndrumat de CERE este, în această perioadă, legată de PUZ-uri de exemplu!
Urmăresc, de asemenea, site-ul de proiect JuristUrban - unde sunt adunate resurse importante pentru a asigura accesul la justiție, pentru a reacționa la abuzuri. Este o zonă necesară pentru însănătoșirea sistemului de planificare și proiectare urbană, dar când ajungem cu o situație în justiție, spațiul orașului deja a suferit modificări. De regulă, rele. Aș vrea, prin urmare, să existe mai multă energie canalizată și printr-o abordare pro-activă care să completeze zona re-activă.
Cum se pot implica cetățenii pentru creșterea calității planificării urbane și care este minimul de informații pe care aceștia ar trebui să îl cunoască în legătură cu posibilitatea de a se implica?
Informațiile care sunt oferite publicului contează mai degrabă calitativ decât cantitativ. Locuitorii unui cartier (PUZ) sau ai unui oraș întreg (PUG) nu vor să afle tot ce trebuie să știe urbanistul care face analizele și propunerile, dar ar vrea să afle care sunt schimbările care vor avea loc dacă propunerile se implementează. Așadar, elaboratorii și avizatorii ar trebui să meargă la țintă cu informarea: să prezinte onest marjele de negociere (ce se negociază și ce nu este negociabil) și să se asigure că publicul a înțeles întrebările importante legate de acele propuneri. Acest lucru nu se face prin panouri cu planșe de reglementări cu legendă complicată și nici cu anunțuri scurte prin ziare. În planificarea participativă, urbanistul rămâne urbanist, avizatorul rămâne avizator, decidenții aleși în consiliul local decid și votează sau nu pentru aprobarea unei documentații de urbanism. Implicarea cetățenilor ajută la responsabilizarea celorlalți actori. Când fiecare își face treaba mai atent, crește și calitatea planificării urbane.
Ce i-ai sfătui pe cei care concurează?
Sfatul meu este să ia poveștile despre PUZ-uri și PUG-uri, exact ca pe niște povești: au toate elementele genului epic! Eroi de poveste, confruntare între bine și rău, punct culminant, deznodământ. Oamenii apreciază mereu o poveste spusă bine. Arhitecții și urbaniștii care scriu bine sunt puțini. Tot puțini sunt și jurnaliștii care vor să scrie despre lucruri care li se par mult prea tehnice. Sfaturile mele sunt mai degrabă încurajări pentru cei puțini care se încumetă să vină în acest concurs, întrucât este mare nevoie de ei.
Organizatorii au convingerea că procesele de planificare şi proiectare urbană pot fi prezentate cititorilor ca poveşti. Acestea au mai multe personaje, se întâmplă în locuri precise și au un fir epic „ca la carte”: intrigă, punct culminant, deznodământ. Toți cei implicați în proiect, cei care iniţiază, elaborează, avizează, aprobă ori implementează un plan de urbanism devin eroi principali ai acestei povești.
Vera Marin, arhitect cu specializare în dezvoltare urbană integrată și management de proiect, într-un interviu despre URBOTECA pentru jurnaliști.
De ce ați considerat necesar acest concurs?
Urbanismul influențează sau ar putea influența chiar și mai mult (în bine) mediul nostru de viață de zi cu zi. Iar noi, la rândul nostru, putem influența modul în care se fac planificare și proiectare urbană, fie că suntem profesioniști ai domeniului, decidenți, investitori, reprezentanți ai unor organizații și fundații cu obiective care au legătură cu spațiul (totul are legătură cu spațiul) sau utilizatori ai orașului.
Sigur că există reviste și site-uri specializate de arhitectură și urbanism și cred că unele dintre acestea au ca obiectiv să fie citite și de ne-specialiști. Totuși, îmi doresc să descoperim prin acest concurs că urbanismul nu e doar o temă pentru revistele de specialitate. Urbanismul este interacțiune între argumente tehnice și opțiuni politice, iar pentru că fiecare dintre noi este un politikon zoon, ne privește pe toți. Un concurs de articole este un cadru care poate mobiliza.
Ce vă propuneți cu el?
Este un concurs care sper să genereze interes în opinia publică pentru planificare și proiectare urbană. Mi-aș dori să valorizăm mai mult faptul că există deja acest interes, tocmai pentru că nu s-a văzut până acum. De aici derivă și cele două secțiuni ale concursului: articole noi și articole deja publicate.
Ce articole te aștepți să jurizezi și de ce crezi că presa de masă ar trebui să fie mai interesată de aceste subiecte?
Mi-aș dori să citesc articole care pun în evidență cât de tare depindem unii de alții în orașele noastre: dacă primarul nu vrea documentații de urbanism inițiate de primărie și nu cheamă profesioniștii să aducă input tehnic, dacă locuitorii nu urmăresc ce face consiliul local cu banii publici care sunt risipiți pe intervenții ce nu sunt planificate și proiectate cu profesioniști, dacă urbaniștii și arhitecții nu își asumă responsabilitatea față de locuitorii orașelor ce derivă din statutul de profesie reglementată, dacă instituțiile care dau avize o fac formal, atunci e ca și cum nu ar exista instrumentele astea de planificare și proiectare. Aș vrea, deci, ca cei care știu să scrie bine să își aplece atenția asupra legăturilor dintre actorii urbani pe care instrumentele acestea le aduc. În acest fel, procesul ar deveni mai interesant și ar fi mai multă presiune pentru transparență, mai multă deschidere pentru participare.
De ce este important subiectul planificării urbane? Și cum poate influența accesibilitatea acestui subiect calitatea în sine a dezvoltării urbane?
Rolul unui PUG sau PUZ este tocmai să pună pe masă argumentele tehnice și interesele legate de spațiu, care sunt economice și politice, pentru a le negocia. Așadar, este logic să ne gândim că există o corelare între implicarea civică în procese de decizie privind viitorul orașului și gradul de înțelegere pe care îl au oamenii despre aceste procese de decizie. Dezvoltarea este echilibrată dacă sunt prezenți la masa negocierilor purtători de opinii și interese diverse, care se echilibrează unii pe alții. Am văzut ce se întâmplă dacă negocierile se poartă doar între dezvoltatorii imobiliari și aleșii locali. Toate cele patru categorii de actori urbani ar trebui să fie prezenți: autorități publice și profesioniști care să vegheze la interesul public, dezvoltatori imobiliari și utilizatori ai spațiilor orașului care reprezintă cererea și oferta pe piața imobiliară, dar și organizații ale societății civile care reprezintă opțiuni ale unor locuitori preocupați de anumite valori sociale.
Care sunt top 3 site-uri care abordează teme legate de dezvoltare urbană pe care le urmărești?
În România, mai degrabă decât site-uri, urmăresc ce fac niște echipe pe care le consider interesante. CERE - Centrul de Resurse pentru Participare - au reușit, într-un timp destul de scurt, să promoveze în rândul locuitorilor o idee pe cât de simplă, pe atât de importantă: comunitatea de vecinătate există, iar pentru că oricum împărțim spațiul unui cartier, ce-ar fi să fie și coezivă această comunitate, astfel încât să ne adresăm împreună autorităților cu solicitări care să aibă ecou? În Floreasca, mobilizarea grupului de inițiativă civică îndrumat de CERE este, în această perioadă, legată de PUZ-uri de exemplu!
Urmăresc, de asemenea, site-ul de proiect JuristUrban - unde sunt adunate resurse importante pentru a asigura accesul la justiție, pentru a reacționa la abuzuri. Este o zonă necesară pentru însănătoșirea sistemului de planificare și proiectare urbană, dar când ajungem cu o situație în justiție, spațiul orașului deja a suferit modificări. De regulă, rele. Aș vrea, prin urmare, să existe mai multă energie canalizată și printr-o abordare pro-activă care să completeze zona re-activă.
Cum se pot implica cetățenii pentru creșterea calității planificării urbane și care este minimul de informații pe care aceștia ar trebui să îl cunoască în legătură cu posibilitatea de a se implica?
Informațiile care sunt oferite publicului contează mai degrabă calitativ decât cantitativ. Locuitorii unui cartier (PUZ) sau ai unui oraș întreg (PUG) nu vor să afle tot ce trebuie să știe urbanistul care face analizele și propunerile, dar ar vrea să afle care sunt schimbările care vor avea loc dacă propunerile se implementează. Așadar, elaboratorii și avizatorii ar trebui să meargă la țintă cu informarea: să prezinte onest marjele de negociere (ce se negociază și ce nu este negociabil) și să se asigure că publicul a înțeles întrebările importante legate de acele propuneri. Acest lucru nu se face prin panouri cu planșe de reglementări cu legendă complicată și nici cu anunțuri scurte prin ziare. În planificarea participativă, urbanistul rămâne urbanist, avizatorul rămâne avizator, decidenții aleși în consiliul local decid și votează sau nu pentru aprobarea unei documentații de urbanism. Implicarea cetățenilor ajută la responsabilizarea celorlalți actori. Când fiecare își face treaba mai atent, crește și calitatea planificării urbane.
Ce i-ai sfătui pe cei care concurează?
Sfatul meu este să ia poveștile despre PUZ-uri și PUG-uri, exact ca pe niște povești: au toate elementele genului epic! Eroi de poveste, confruntare între bine și rău, punct culminant, deznodământ. Oamenii apreciază mereu o poveste spusă bine. Arhitecții și urbaniștii care scriu bine sunt puțini. Tot puțini sunt și jurnaliștii care vor să scrie despre lucruri care li se par mult prea tehnice. Sfaturile mele sunt mai degrabă încurajări pentru cei puțini care se încumetă să vină în acest concurs, întrucât este mare nevoie de ei.
