Ce ştiu eu? Cine sunt eu? Cine aş fi putut fi ori cine aş fi eu dacă aş fi ştiut ceva?
Mă uit în oglindă şi ascult. Aş vrea să ştiu.
Toată tăcerea din lume se-neacă într-un urlet abstract. Observ cerneala pierdută pe paginile.... goale, la final, ca-ntr-un dans: preludiu, foc, cenuşă măturată de vânt. Un ciclu firesc, ca toate celelalte. Şi simt să zâmbesc. Înţeleg că nu înţeleg nimic. Simt oboseala trecând prin oase, prin muşchi, prin căutare, prin vis; dorm şi o iau de la capăt.
Tumultul de întrebări, prezent obsesiv înăuntrul minţii mele m-a ghidat încă din copilarie, născând nevoia de a desluşi analitic fiecare întâmplare, până la momentul apriori naşterii ei, fascinaţia necunoscutului şi iluzia răspunsului atotcuprinzător, culminând într-o dorință egoistă de iluminare absolută asupra sensului existenţei noastre. Căutarea mea se înscrie într-o sferă proprie fiecărui individ şi a încerca să înţeleg ce mă determină să pictez, de exemplu, de ce în compoziţiile plastice prefer exprimarea nonfigurativă sau de ce îmi place apa şi nedreptatea nu, descrie un proces de analiză a sinelui, un demers de autocunoaştere.
Dincolo de spaţiul şi timpul în care ne trăim vieţile, dincolo de lumea din jurul nostru, de realitatea fizică în care ne trasăm existența, există un laborator în care se întâlnesc toate experienţele percepţiei fizice, pshice şi spirituale, la care nu avem acces în mod conştient şi care dau naştere viselor, motivaţiilor şi tuturor acţiunilor noastre.
Realitatea colectivă, cea din planul conştient, fizic, la care ne raportăm empiric, are un plan finit, un sistem de operare pe care îl folosim cu toţii pentru sondarea propriului subconştient, al spaţiului în care se înmagazinează toate informaţiile pe care le obţinem prin experienţă mijlocită de stimuli, atât exteriori, cât şi proprii fiecărui individ în parte. Astfel, realitatea fizică este o componentă relativă a realităţii individuale. Plecând de la teoria fizicii cuantice, care spune că spaţiul şi timpul sunt iluzii ale percepţiei noastre, iar viaţa cotidiană la care avem acces prin intermediul celor 5 simţuri nu este realitate, atunci lumea subconștientului nostru este reprezentarea realităţii. Desigur că tot ceea ce este palpabil, vizibil, recognoscibil într-una dintre expresiile simţurilor noastre, are o bază materială, însă toate conceptele de această natură sunt existente în mintea noastră. Spaţiul, timpul sunt dimensiuni ale conştiintei, tot ceea ce percepem prin experienţă senzorială şi cognitivă, tot ceea ce cunoaştem, gândim, simţim, auzim, vedem, capătă formă în mintea noastră.
Tema acestui proiect este sondarea subconştientului, a acestui spaţiu infinit, acest univers al imaginarului nostru, acolo unde totul este posibil. Acest proiect a luat naştere din dorinţa de autocunoaştere, din nevoia de a înţelege în ce măsură funcţionez şi exist ca un produs al propriei realităţi din lumea subconştientului meu sau de dincolo de el.
Demersul meu creator constă în încercarea de a permite subconştientului să se manifeste liber, să vorbească neconstrâns de ideile, dorinţele şi nevoile pe care le cunosc, făcând astlfel o incursiune în universul sinelui propriu, descriind astfel, un proces de căutare şi devenire a ceea ce sunt.
Un raspuns. Raspunsul meu.
Portofoliu: http://goartprojects.com/
Mă uit în oglindă şi ascult. Aş vrea să ştiu.
Toată tăcerea din lume se-neacă într-un urlet abstract. Observ cerneala pierdută pe paginile.... goale, la final, ca-ntr-un dans: preludiu, foc, cenuşă măturată de vânt. Un ciclu firesc, ca toate celelalte. Şi simt să zâmbesc. Înţeleg că nu înţeleg nimic. Simt oboseala trecând prin oase, prin muşchi, prin căutare, prin vis; dorm şi o iau de la capăt.
Tumultul de întrebări, prezent obsesiv înăuntrul minţii mele m-a ghidat încă din copilarie, născând nevoia de a desluşi analitic fiecare întâmplare, până la momentul apriori naşterii ei, fascinaţia necunoscutului şi iluzia răspunsului atotcuprinzător, culminând într-o dorință egoistă de iluminare absolută asupra sensului existenţei noastre. Căutarea mea se înscrie într-o sferă proprie fiecărui individ şi a încerca să înţeleg ce mă determină să pictez, de exemplu, de ce în compoziţiile plastice prefer exprimarea nonfigurativă sau de ce îmi place apa şi nedreptatea nu, descrie un proces de analiză a sinelui, un demers de autocunoaştere.
Dincolo de spaţiul şi timpul în care ne trăim vieţile, dincolo de lumea din jurul nostru, de realitatea fizică în care ne trasăm existența, există un laborator în care se întâlnesc toate experienţele percepţiei fizice, pshice şi spirituale, la care nu avem acces în mod conştient şi care dau naştere viselor, motivaţiilor şi tuturor acţiunilor noastre.
Realitatea colectivă, cea din planul conştient, fizic, la care ne raportăm empiric, are un plan finit, un sistem de operare pe care îl folosim cu toţii pentru sondarea propriului subconştient, al spaţiului în care se înmagazinează toate informaţiile pe care le obţinem prin experienţă mijlocită de stimuli, atât exteriori, cât şi proprii fiecărui individ în parte. Astfel, realitatea fizică este o componentă relativă a realităţii individuale. Plecând de la teoria fizicii cuantice, care spune că spaţiul şi timpul sunt iluzii ale percepţiei noastre, iar viaţa cotidiană la care avem acces prin intermediul celor 5 simţuri nu este realitate, atunci lumea subconștientului nostru este reprezentarea realităţii. Desigur că tot ceea ce este palpabil, vizibil, recognoscibil într-una dintre expresiile simţurilor noastre, are o bază materială, însă toate conceptele de această natură sunt existente în mintea noastră. Spaţiul, timpul sunt dimensiuni ale conştiintei, tot ceea ce percepem prin experienţă senzorială şi cognitivă, tot ceea ce cunoaştem, gândim, simţim, auzim, vedem, capătă formă în mintea noastră.
Tema acestui proiect este sondarea subconştientului, a acestui spaţiu infinit, acest univers al imaginarului nostru, acolo unde totul este posibil. Acest proiect a luat naştere din dorinţa de autocunoaştere, din nevoia de a înţelege în ce măsură funcţionez şi exist ca un produs al propriei realităţi din lumea subconştientului meu sau de dincolo de el.
Demersul meu creator constă în încercarea de a permite subconştientului să se manifeste liber, să vorbească neconstrâns de ideile, dorinţele şi nevoile pe care le cunosc, făcând astlfel o incursiune în universul sinelui propriu, descriind astfel, un proces de căutare şi devenire a ceea ce sunt.
Un raspuns. Raspunsul meu.
Portofoliu: http://goartprojects.com/
