Deschiderea către nou este cea care contribuie constant la dezvoltare, chit că este a noastră sau a comunității în care trăim. Și pentru a ne ajuta în acest demers, pornim de la bază și construim către vârf. De la „BAZA. Deschidem Orașul”, mai exact, un proiect ambițios care oferă sprijin în special tinerilor profesioniști care vor să avanseze în carieră, dar care creează și dezvoltă proiecte demne să pună în valoare spațiul public.
Ce este BAZA și ce a inspirat numele?
„BAZA. Deschidem oraşul” s-a format în 2016 ca asociaţie, iar în 2017 am înfiinţat şi societatea comercială cu acelaşi nume şi asociaţi: Maria Duda, Raluca Niculae, Alexandru Belenyi, Matei Bogoescu şi Ştefan Hillerin. În cadrul asociaţiei, am extins echipa cu Adrian Buga, care ne consiliază în proiectele culturale, şi cu Alexandru Dumitrescu, care ne dă know-how juridic. În jurul nucleului însă, coagulăm profesionişti cu care colaborăm la diversele noastre proiecte: Anastasia David, Teodora Ganea, Marius Balaşca, Andrei Cumpănăşoiu, Dragoş Dordea – pe partea de arhitectură, Laura Iane – pe partea de grafică şi identitate pentru (aproape toate) proiectele şi evenimentele pe care le desfăşurăm sub umbrela BAZA, Denis Simion, Andreea Vlăduţ, Andrada Roşu – pe intervenţii artistice, Robert Tache şi Gabriel Boangher de la Radio 7 – pentru emisiunea şi podcasturile „Experienţă Urbană”, difuzate în fiecare sâmbătă de la 12:00 pe 103.4 FM.
BAZA e un pic mai mult decât un birou de arhitectură, ne-am imaginat-o de la început ca un suport flexibil pentru comunitatea tinerilor profesionişti, care să îi pună în contact atât pentru proiecte, cât şi pentru (auto)formare. Tot ce am abordat până acum împreună, proiecte de punere în valoare a spaţiului public, reintroducerea clădirilor abandonate în circuitul cultural, amenajări de expoziţii sau târguri, workshopuri de educaţie non-formală şi intervenţii în oraş, dialoguri cu activatorii urbani, a fost un prilej de a testa şi valorifica pluralitatea de viziuni venite de la profesionişti în diverse discipline. Ceea ce ne dorim în continuare este să ducem deschiderea cultivată pragmatic şi în câmpul cotidianului public, prin evenimente, festivaluri, cursuri, publicaţii, reţea profesională, dar mai ales prin îmbunătăţirea imediatului apropiat, fie el spaţiu sau mediu – ceea ce am numit «Little Improvements», prin exemple concrete ce se pot înmulţi apoi organic, prin voinţa şi imaginaţia fiecăruia.
Pentru a înţelege mai bine ce şi cum, avem pe pagina noastră de web secţiunile Facem/Dregem, Portofoliu şi Blog.
Ce nevoie/nevoi ați întâlnit la nivelul Capitalei și cum sperați ca BAZA măcar să le atenueze, dacă nu este fezabilă soluționarea lor completă?
Credem că „normalizarea” este tema care reuneşte cel mai bine nevoile la nivelul Capitalei. Şi, aici, încercăm să categorisim aşa:
- în sens de confort: pavimentaţie întreţinută, iluminat stradal şi pietonal adaptat spaţiului, curăţenie, reciclare, mobilier urban, spaţii verzi întreţinute, arbori de aliniament, grădini şi plaje urbane, poduri pietonale peste Dâmboviţa, partere atractive, spaţii de plimbat pe jos prin oraş;
- în sens de siguranţă: întreţinerea faţadelor, tencuielilor, picurătoarelor generatoare de ţurţuri ameninţători, treceri de pietoni luminate;
- în sens de accesibilitate: borduri joase, trotuare libere, rampe de acces în toate instituţiile publice, administrative, de cultură, transport public, mobilitate pentru toţi participanţii la trafic, indiferent de abilităţi fizice, informare, orientare şi monitorizare a deplasării pentru persoanele cu deficienţe de văz, în sens de integrare în spaţiul şi viaţa urbană a publicului, indiferent de abilităţi fizice, cognitive, statut social şi posibilităţi economice: integrarea de spectacole şi săli de spectacole, spaţii culturale, educaţionale, de joacă şi socializare pentru cei cu deficienţe de auz, văz, pentru cei diagnosticaţi cu autism, laolaltă cu publicul tipic, spaţii de socializare pentru pensionari, de educare şi sprijin juridic, medical, economic pentru cei cu resurse reduse, în sens cultural şi identitar adaptat Bucureştiului prezent: panouri informative, hărţi prietenoase, trasee prin oraş, salvarea şi valorificarea patrimoniului construit, evenimente ce valorifică spaţiul în care sunt amplasate, redefinirea unor centre de interes în cartiere, în noile periferii, în pieţe, transport public prietenos, presă locală puternică, media culturală independentă, în sens de simplificare a birocraţiei, stabilire de priorități în tipurile de intervenţii: facilitarea implementării proiectelor culturale finanţate prin concursuri şi fonduri private, trecute deja printr-o comisie de evaluare, informarea cetăţenilor cu privire la modurile optime de intervenţie asupra clădirilor şi spaţiului public, coparticiparea publicului la documentarea, analizarea şi propunerile de dezvoltare urbană,
iar lista poate continua, desigur.
În cei doi ani de când activăm, am încercat tocmai să abordăm firesc o parte din aceste nevoi cu care ne confruntăm personal, zilnic. Cu „Art Safari” din 2016 am redat publicului, timp de zece zile, prin artă, Palatul Dacia România, aflat în zona pietonală a centrului vechi şi nefolosit din 2013. De la noi putere, prin workshopul „Space Informers” am documentat şi povestit istoriile clădirilor de pe strada Brezoianu, lipind afişe informative bilingve. De asemenea, am pus căşti de şantier în dreptul clădirilor cu faţade deteriorate pentru a atenua riscul la care se expun cei care le traversau. „Little Improvements” a câştigat finanţarea „Mobilizăm excelenţa” şi este proiectul-pilot pentru metoda intervenţiei minim invazive asupra unui ansamblu de patrimoniu – Biserica şi Galeriile Kretzulescu – prin care amplasăm o scară şi bancă publică legând porticul cu librăria Humanitas şi cafeneaua Artichoke de piaţeta bisericii şi parc.
Iar pornind de aici, de un an, am început să primim întrebări şi cereri de îmbunătăţire din public. „Sustenabili... really?” este workshopul educativ venit la cererea liceenilor de la Interact Cişmigiu, care îşi doreau să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat sustenabilitatea. Transformarea unei clase în spaţiu de educaţie informală, hub-ul „the Change”, la liceul „Spiru Haret”, a venit ca vot de încredere tot de la ei. „V for Vintage” erau curioase de potenţialul unui loc nou în Bucureşti, introducând şi spaţiile de legătură, şi grădina interioară The Landmark în circuitul de târguri de design. Iar „Experienţa Urbană” creşte spre o platformă de distribuire şi promovare a proiectelor culturale şi de cercetare urbană. Mai avem mult de lucru şi de abia aşteptăm.
Zona Grivița este regiunea pe care o descoperim în numărul 3 al ziarului. Ați putea să descrieți cum vă raportați la această zonă, având în vedere clădirile și edificiile „uitate” din zonă? Cum ați putea deschide orașul către această zonă?
Biroul nostru este pe strada Berzei 48A, în prezent cadrul nostru de directă proximitate fiind mai degrabă Buzeşti – Știrbei – Berthelot. Însă Alex locuieşte pe Theodor Aman, Ştefan a avut biroul pe Temişana, Maria a copilărit pe Victoriei cu Berthelot, deci am trăit şi trăim povestea zonei de ceva timp. În 2010, am luat parte la „workshopul de urgenţă”, ulterior transformat în „Arhitecţii Voluntari”, modificând în timp real harta demolărilor, discutând posibilităţi de salvare şi (re)construire cu Active Watch, cu reprezentanţii primăriei şi ai Ministerului Dezvoltării. Ulterior, la atelierele pe care le ţineam la Arhitectură, la „Spiru Haret”, am investigat posibilitatea de regenerare urbană a ariei Buzeşti – Griviţa – Calea Victoriei – Știrbei. În 2017, am avut o colaborare cu UMAED, prin care am amenajat expoziţia SinCronic pe Semicercului. Academic vorbind, orice teren vid sau clădire abandonată reprezintă un potenţial de regenerare, de acoperire a funcţiunilor absente, dar în realitate lucrurile sunt un pic mai complexe. Este absolut obligatorie recensarea nevoilor celor care locuiesc şi folosesc zona. Cei câţiva poli de interes, precum J’ai Bistrot, au îmblânzit atent locul, fiind adoptaţi complet acum. Credem că ei sunt un exemplu bun de urmat, pentru o regenerare autentică. La polul opus, stau noile clădiri de birouri, care se adresează unui public complet nou şi străin locului, cei care îl vor popula cel mai probabil doar în orarul de lucru. Negocierea extremelor, antreprenoriatul social, spaţiile cu acces public nepărtinitor, informarea coerentă şi continuă, deschiderea curţilor, a parterelor comerciale, amplificarea Muzeului Literaturii, prezenţa UnArte, şcoala pentru nevăzători, Băile Publice sunt puncte de potenţial care pot fi conectate şi crescute laolaltă. Dar pentru a putea funcţiona deschiderea, este mare nevoie de încredere, iar recâştigarea ei se face cu multă comunicare şi exemple mici, care să repare treptat prejudecăţile şi traumele recente.
Ce vă place/ce ați schimba în Cartierul Creativ? Credeți că este oportun un astfel de proiect?
Credem în Cartierul Creativ încă de la început, micile entităţi care îl formează momentan mai mult fizic au de acum înainte motive şi oportunităţi să îl formeze şi, în colaborare, să îi dea formă, semnificaţie şi identitate, împreună. Cum ar fi: să pornim toţi la imaginarea deschiderii lui către zonă, şi apoi către oraş.
Ce este BAZA și ce a inspirat numele?
„BAZA. Deschidem oraşul” s-a format în 2016 ca asociaţie, iar în 2017 am înfiinţat şi societatea comercială cu acelaşi nume şi asociaţi: Maria Duda, Raluca Niculae, Alexandru Belenyi, Matei Bogoescu şi Ştefan Hillerin. În cadrul asociaţiei, am extins echipa cu Adrian Buga, care ne consiliază în proiectele culturale, şi cu Alexandru Dumitrescu, care ne dă know-how juridic. În jurul nucleului însă, coagulăm profesionişti cu care colaborăm la diversele noastre proiecte: Anastasia David, Teodora Ganea, Marius Balaşca, Andrei Cumpănăşoiu, Dragoş Dordea – pe partea de arhitectură, Laura Iane – pe partea de grafică şi identitate pentru (aproape toate) proiectele şi evenimentele pe care le desfăşurăm sub umbrela BAZA, Denis Simion, Andreea Vlăduţ, Andrada Roşu – pe intervenţii artistice, Robert Tache şi Gabriel Boangher de la Radio 7 – pentru emisiunea şi podcasturile „Experienţă Urbană”, difuzate în fiecare sâmbătă de la 12:00 pe 103.4 FM.
BAZA e un pic mai mult decât un birou de arhitectură, ne-am imaginat-o de la început ca un suport flexibil pentru comunitatea tinerilor profesionişti, care să îi pună în contact atât pentru proiecte, cât şi pentru (auto)formare. Tot ce am abordat până acum împreună, proiecte de punere în valoare a spaţiului public, reintroducerea clădirilor abandonate în circuitul cultural, amenajări de expoziţii sau târguri, workshopuri de educaţie non-formală şi intervenţii în oraş, dialoguri cu activatorii urbani, a fost un prilej de a testa şi valorifica pluralitatea de viziuni venite de la profesionişti în diverse discipline. Ceea ce ne dorim în continuare este să ducem deschiderea cultivată pragmatic şi în câmpul cotidianului public, prin evenimente, festivaluri, cursuri, publicaţii, reţea profesională, dar mai ales prin îmbunătăţirea imediatului apropiat, fie el spaţiu sau mediu – ceea ce am numit «Little Improvements», prin exemple concrete ce se pot înmulţi apoi organic, prin voinţa şi imaginaţia fiecăruia.
Pentru a înţelege mai bine ce şi cum, avem pe pagina noastră de web secţiunile Facem/Dregem, Portofoliu şi Blog.
Ce nevoie/nevoi ați întâlnit la nivelul Capitalei și cum sperați ca BAZA măcar să le atenueze, dacă nu este fezabilă soluționarea lor completă?
Credem că „normalizarea” este tema care reuneşte cel mai bine nevoile la nivelul Capitalei. Şi, aici, încercăm să categorisim aşa:
- în sens de confort: pavimentaţie întreţinută, iluminat stradal şi pietonal adaptat spaţiului, curăţenie, reciclare, mobilier urban, spaţii verzi întreţinute, arbori de aliniament, grădini şi plaje urbane, poduri pietonale peste Dâmboviţa, partere atractive, spaţii de plimbat pe jos prin oraş;
- în sens de siguranţă: întreţinerea faţadelor, tencuielilor, picurătoarelor generatoare de ţurţuri ameninţători, treceri de pietoni luminate;
- în sens de accesibilitate: borduri joase, trotuare libere, rampe de acces în toate instituţiile publice, administrative, de cultură, transport public, mobilitate pentru toţi participanţii la trafic, indiferent de abilităţi fizice, informare, orientare şi monitorizare a deplasării pentru persoanele cu deficienţe de văz, în sens de integrare în spaţiul şi viaţa urbană a publicului, indiferent de abilităţi fizice, cognitive, statut social şi posibilităţi economice: integrarea de spectacole şi săli de spectacole, spaţii culturale, educaţionale, de joacă şi socializare pentru cei cu deficienţe de auz, văz, pentru cei diagnosticaţi cu autism, laolaltă cu publicul tipic, spaţii de socializare pentru pensionari, de educare şi sprijin juridic, medical, economic pentru cei cu resurse reduse, în sens cultural şi identitar adaptat Bucureştiului prezent: panouri informative, hărţi prietenoase, trasee prin oraş, salvarea şi valorificarea patrimoniului construit, evenimente ce valorifică spaţiul în care sunt amplasate, redefinirea unor centre de interes în cartiere, în noile periferii, în pieţe, transport public prietenos, presă locală puternică, media culturală independentă, în sens de simplificare a birocraţiei, stabilire de priorități în tipurile de intervenţii: facilitarea implementării proiectelor culturale finanţate prin concursuri şi fonduri private, trecute deja printr-o comisie de evaluare, informarea cetăţenilor cu privire la modurile optime de intervenţie asupra clădirilor şi spaţiului public, coparticiparea publicului la documentarea, analizarea şi propunerile de dezvoltare urbană,
iar lista poate continua, desigur.
În cei doi ani de când activăm, am încercat tocmai să abordăm firesc o parte din aceste nevoi cu care ne confruntăm personal, zilnic. Cu „Art Safari” din 2016 am redat publicului, timp de zece zile, prin artă, Palatul Dacia România, aflat în zona pietonală a centrului vechi şi nefolosit din 2013. De la noi putere, prin workshopul „Space Informers” am documentat şi povestit istoriile clădirilor de pe strada Brezoianu, lipind afişe informative bilingve. De asemenea, am pus căşti de şantier în dreptul clădirilor cu faţade deteriorate pentru a atenua riscul la care se expun cei care le traversau. „Little Improvements” a câştigat finanţarea „Mobilizăm excelenţa” şi este proiectul-pilot pentru metoda intervenţiei minim invazive asupra unui ansamblu de patrimoniu – Biserica şi Galeriile Kretzulescu – prin care amplasăm o scară şi bancă publică legând porticul cu librăria Humanitas şi cafeneaua Artichoke de piaţeta bisericii şi parc.
Iar pornind de aici, de un an, am început să primim întrebări şi cereri de îmbunătăţire din public. „Sustenabili... really?” este workshopul educativ venit la cererea liceenilor de la Interact Cişmigiu, care îşi doreau să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat sustenabilitatea. Transformarea unei clase în spaţiu de educaţie informală, hub-ul „the Change”, la liceul „Spiru Haret”, a venit ca vot de încredere tot de la ei. „V for Vintage” erau curioase de potenţialul unui loc nou în Bucureşti, introducând şi spaţiile de legătură, şi grădina interioară The Landmark în circuitul de târguri de design. Iar „Experienţa Urbană” creşte spre o platformă de distribuire şi promovare a proiectelor culturale şi de cercetare urbană. Mai avem mult de lucru şi de abia aşteptăm.
Zona Grivița este regiunea pe care o descoperim în numărul 3 al ziarului. Ați putea să descrieți cum vă raportați la această zonă, având în vedere clădirile și edificiile „uitate” din zonă? Cum ați putea deschide orașul către această zonă?
Biroul nostru este pe strada Berzei 48A, în prezent cadrul nostru de directă proximitate fiind mai degrabă Buzeşti – Știrbei – Berthelot. Însă Alex locuieşte pe Theodor Aman, Ştefan a avut biroul pe Temişana, Maria a copilărit pe Victoriei cu Berthelot, deci am trăit şi trăim povestea zonei de ceva timp. În 2010, am luat parte la „workshopul de urgenţă”, ulterior transformat în „Arhitecţii Voluntari”, modificând în timp real harta demolărilor, discutând posibilităţi de salvare şi (re)construire cu Active Watch, cu reprezentanţii primăriei şi ai Ministerului Dezvoltării. Ulterior, la atelierele pe care le ţineam la Arhitectură, la „Spiru Haret”, am investigat posibilitatea de regenerare urbană a ariei Buzeşti – Griviţa – Calea Victoriei – Știrbei. În 2017, am avut o colaborare cu UMAED, prin care am amenajat expoziţia SinCronic pe Semicercului. Academic vorbind, orice teren vid sau clădire abandonată reprezintă un potenţial de regenerare, de acoperire a funcţiunilor absente, dar în realitate lucrurile sunt un pic mai complexe. Este absolut obligatorie recensarea nevoilor celor care locuiesc şi folosesc zona. Cei câţiva poli de interes, precum J’ai Bistrot, au îmblânzit atent locul, fiind adoptaţi complet acum. Credem că ei sunt un exemplu bun de urmat, pentru o regenerare autentică. La polul opus, stau noile clădiri de birouri, care se adresează unui public complet nou şi străin locului, cei care îl vor popula cel mai probabil doar în orarul de lucru. Negocierea extremelor, antreprenoriatul social, spaţiile cu acces public nepărtinitor, informarea coerentă şi continuă, deschiderea curţilor, a parterelor comerciale, amplificarea Muzeului Literaturii, prezenţa UnArte, şcoala pentru nevăzători, Băile Publice sunt puncte de potenţial care pot fi conectate şi crescute laolaltă. Dar pentru a putea funcţiona deschiderea, este mare nevoie de încredere, iar recâştigarea ei se face cu multă comunicare şi exemple mici, care să repare treptat prejudecăţile şi traumele recente.
Ce vă place/ce ați schimba în Cartierul Creativ? Credeți că este oportun un astfel de proiect?
Credem în Cartierul Creativ încă de la început, micile entităţi care îl formează momentan mai mult fizic au de acum înainte motive şi oportunităţi să îl formeze şi, în colaborare, să îi dea formă, semnificaţie şi identitate, împreună. Cum ar fi: să pornim toţi la imaginarea deschiderii lui către zonă, şi apoi către oraş.
