Cercetarea aprofundată a expoziţiei Arhitectura socialistă în Bucureşti, co-produsă de PostModernism Museum și Fundaţia Domeniul Otetelişanu prin programul Artoteca, se bazează pe expunerea simultană de documente originale, desene, fotografii, planuri din Arhiva Horia Maicu, ce acum face parte din colecţia privată Daniel Balint.
Horia Maicu (Harry Goldstein până în 1947) este un arhitect de renume, arhitectul şef al Bucureştiului între anii 1958 – 1969, care şi-a lăsat amprenta pe multe dintre clădirile iconice ale realismului socialist în Bucureşti, clădiri încă funcţionale, precum Teatrul Naţional, Casa Scânteii (acum Casa Presei Libere), sau Sala Palatului.
În premieră, în cadrul expoziției, sunt prezentate schiţe desenate de mână, atent detaliate.
În continuare, fotografii şi schiţe ale călătoriilor de lucru ale lui Maicu în Italia şi Franţa şi serii de fotografii documentare ale sit-urilor uriaşe de construcţie ale clădirilor sunt înfăţişate într-o panoramă dinamică. Fluxul expoziţiei continuă cu prezentarea a 6 interviuri video excepţionale realizate în 2015, cu arhitecţi (acum seniori) români, ce trăiau şi lucrau pe timpul Bucureştiului comunist: arh. Romeo Balea, arh. Alexandru Budişteanu, Mihail Caffe, arh. Emanoil Mihăilescu, arh. Sorin Vasilescu și arh. Vintilă Săvulescu.
Arhiva Horia Maicu a fost descoperită de către Daniel Balint în anul 2014, fiind cercetată de Fundaţia Domeniul Otetelişanu prin programul Artoteca în 2015. În 2016, PostModernism Museum din Bucureşti realizează o cercetare curatorială asupra arhitecturii socialiste româneşti în capitală, având ca studiu de caz selecţii excepţionale din Arhiva Horia Maicu şi materiale derivate.
Context istoric
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, România a devenit stat stalinist totalitarist. Sub influenţă sovietică, ţara a suferit schimbări drastice. Regimul politic era grupat într-un singur, unic partid la conducere, şi anume Partidul Comunist Român.
Reinventarea, noul mod de a fi, noua putere, acestea erau principalele aspecte ale regimului sovietic sub Gheorghe Gheorghiu Dej (1947-1965). Arhitectura era una dintre principalele zone responsabile de aceste schimbări majore şi arhitecţii începuseră să construiască design-uri noi pentru clădirile din oraşe. Ca şi capitală a României, cunoscut ca „Micul Paris” în perioada interbelică, Bucureştiul era un pion vital pentru promovarea şi sporirea noii puterii instalate şi a instituţiilor sale.
Sistematizarea în România era un program de urbanizare executat sub regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu (1965-1989). Ceauşescu a fost impresionat de mobilizarea ideologică a lui Kim II-Sung din Coreea de Nord în timpul vizitei sale în Asia în 1971, începând campania la scurt timp după aceea. (PostModernism Museum acoperă arta şi cultura din perioada anului 1971 în cadrul proiectului curatorial „Înainte şi după revoluţia culturală în România: 1971” http://postmodernism.ro/before-after-the-cultural-revolution-in-romania-1971/ ).
Unul dintre cei mai importanţi arihtecţi ai acestei perioade, Horia Maicu a fost responsabil de construirea unora dintre cele mai iconice şi impactante clădiri - instituţii din oraş: Teatrul Naţional, Casa Scânteii (acum Casa Presei Libere), Sala Palatului, alături de planuri de urbanizare şi vaste cartiere importante: 1 Mai, Mihai Bravu, Balta Albă, Colentina, Drumul Taberei printre altele.
Producător: PostModernism Museum din Bucureşti, România
Co-producător: Fundaţia Domeniul Otetelişanu prin programul Artoteca
Colecţia privată: Daniel Balint
Până pe 1 mai 2016
Adresă: SWAN Technology Park, clădirea Kingston, Şos. Bucureşti Nord nr, 15-23, Pipera, Bucureşti, România
