Attila Kim 
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Romanian Design Week
Designul expozițional al Romanian Design Week 2019 a fost semnat și anul acesta de Attila Kim, împreună cu Alexandru Szũz-Pop şi Anisia Mouhamed.
Expoziția centrală RDW 2019 a propus, în perioada 17-26 mai, explorarea în premieră a clădirii BCR din Piața Universității și a cuprins peste 200 dintre cele mai bune proiecte realizate în ultimul an de designeri, graficieni și arhitecți români. Expoziția, cea mai complexă de până acum, a reunit cinci categorii - Arhitectură, Design de Produs, Design Grafic, Fashion și Multidisciplinar.
Am stat de vorbă cu Attila despre expoziţia de anul acesta şi cum a evoluat arhitectura de la prima ediţie până acum. Instalațiile din interiorul clădirii au fost realizate cu sprijinul CEMACON.
1. Povestește-ne despre Attila Kim Architects. Cine sunteți voi, pe ce tip de proiecte v-ați specializat?
Portofoliul nostru se împarte în 3 categorii: arhitectură, categorie care cuprinde proiecte rezidenţiale, amenajări de spaţii publice. Cea de-a doua categorie este cea a restaurărilor pentru clădiri de patrimoniu. Dar, în contextul discuţiei noastre, cred că cel mai important este faptul că avem un portofoliu foarte bogat în proiecte pentru expoziţii de artă şi design. Acest lucru a apărut pe lângă arhitectură. A început acum vreo 10 ani din pasiunea mea pentru expoziţii şi s-a dezvoltat cu timpul. Așa am ajuns să proiectez mai multe expoziţii în țară, dar și în străinătate, în diverse galerii și muzee de artă contemporană, cum ar fi Galeria Plan B, Kunsthalle din Budapesta, Beelden aan Zee în Haga, Blain Southern la Berlin sau pavilionul României la Bienala de la Veneția.
Având și experiența expozițiilor centrale din cadrul Romanian Design Week, ca o extensie organică, de mai multe ori am fost proiectantul participării României la diverse evenimente internaţionale, cum ar fi Stockholm Design Week, Vienna Design Week, London Fashion Week, Madrid Design Festival, Târgul de carte de la Leipzig şi acum, recent, la Grand Palais din Paris, la Bienala Révélations. Acest tip de proiecte ne caracterizează.
Ne ocupăm de multe proiecte din zona culturală. De exemplu, noi am semnat proiectul pentru renovarea Cinematografului Elvira Popescu al Institutului Francez sau al cinematograful Arta din Cluj, care este unul dintre cele mai vechi cinematografe din ţară. Apoi, acum proiectăm Fundaţia Plan B Cluj, care va fi primul muzeu de artă contemporană privată din România.
În portofoliul nostru există un echilibru între proiectele de arhitectură de lungă durată, cu un termen destul de lung de proiectare, şi expoziţii, care sunt nişte lucrări mult mai punctuale şi cu foarte multă adrenalină.
2. Ce te inspiră când gândești arhitectura unei expoziţii? După ce te ghidezi?
Sunt trei lucruri esențiale care ghidează proiectarea unei expoziții, iar în viziunea mea arhitectul este liantul între cele trei vârfuri ale acestui triunghi.
În primul rând, este conceptul curatorial, în cazul expoziţiilor de artă, iar în cazul expoziţiilor de design este selecţia propriu-zisă, conţinutul adică. Al doilea vârf al acestui triunghi este spaţiul în sine, în care trebuie să fie amenajată expoziţia, unde contează efectiv toate elementele: începând de la proporţiile spaţiului până la modul sau posibilităţile de circulaţie, la iluminat. Al treilea vârf al triunghiului este publicul. Prin arhitectura de expoziţie încercăm să creăm o legătură organică între public, conceptul curatorial şi conţinut, respectiv spaţiul în sine. Şi, de fapt, arhitectura expoziţiei devine acest instrument care te conduce atât prin conţinut cât şi prin spaţiu, astfel încât înţelegerea expoziţiei să fie foarte facilă pentru vizitatori. Încercăm să le oferim o experiență cât mai completă prin modul de expunere şi prin crearea unui traseu intuitiv, o parcurgere a expoziției cât mai simplă şi mai coerentă.
Este o muncă care, evident, are şi o latură ce ține de inspiraţie, care se referă la partea pur estetică, dar are și, într-o foarte mare măsură, o componentă analitică: când examinezi acel conţinut, acel concept curatorial şi cum poate fi prezentat publicului în modul cel mai fluid și întreg.
Este foarte important la o expoziţie ca în momentul în care vizitatorul intră să nu fie intimidat şi în momentul în care iese să nu aibă frustrări că nu a înţeles ceva sau că i-a scăpat ceva. Arhitectura expoziţiei pe asta se bazează, pe o trecere lină, începând de la momentul intrării până la momentul ieşirii din expoziţie, care ar trebui să fie un moment în care omul simte că s-a îmbogăţit cu ceva.
3. Ai semnat arhitectura expoziţiilor Romanian Design Week încă de la prima ediţie. Cum reuşeşti să surprinzi publicul de fiecare dată? Care sunt avantajele de a avea continuitate într-un proiect? Dar provocările?
În acest caz, contribuția cea mai mare vine din partea spațiului unde este amenajată expoziția centrală a Romanian Design Week, care este altul în cazul fiecărei ediţii.
Având în vedere evoluția conținutului și schimbarea din fiecare an a locației, mi-am propus ca designul expoziției să fie acel detaliu care leagă edițiile între ele. Dacă parcurgem fiecare ediţie, putem să găsim un fir roşu al amenajărilor expoziţionale care evoluează.
Eu sunt şi adeptul reciclării şi a refolosirii eficiente a resurselor disponibile şi de aceea încerc mereu să refolosesc structurile pe care construim şi la care adăugăm anual câte ceva într-un mod creativ, care să fie şi diferit faţă de ediţiile precedente. Această reutilizare devine elementul surpriză pentru public, care descoperă astfel elemente din ediţiile anterioare, dar folosite într-un mod total diferit şi surprinzător.
Provocările există de obicei datorită spaţiului pe care îl ai la dispoziţie. Romanian Design Week a trecut de la suprafeţe foarte mari, cum era de exemplu garajul Cobălcescu, la suprafeţe mai limitate, mult mai mici, cum a fost cazul Palatului Telefoanelor. De fapt, provocarea este să creezi, indiferent de dimensiunea spaţiului în care este organizată expoziţia centrală, o expunere foarte echilibrată. Să nu pară foarte aglomerat, iar lumea să simtă că fiecare obiect are spaţiul de care are nevoie. Şi atunci provocările sunt de fapt funcţionale. Restul aspectelor sunt pur şi simplu rezolvate cu ajutorul părții estetice a arhitecturii de expoziţie.
4. Ce ne poți spune despre arhitectura expoziției centrale RDW no 7?
Anul acesta a fost o situaţie un pic aparte, căci clădirea de patrimoniu BCR este una cu o circulaţie foarte complicată, respectiv cu nişte spaţii foarte diferite.
Şi atunci prima provocare a fost cum poţi realiza un traseu intuitiv şi ergonomic pentru public, astfel încât vizitatorii să reuşească să parcurgă toate spaţiile într-un mod firesc. A doua provocare a fost cum să amenajezi expoziţia, astfel încât, deşi camerele sunt de o factură extrem de diferită - începând de la camere cu lambriu şi vitralii, până la camere simple, cu intervenţii mai recente, cu tavan casetat, de exemplu -, să ajungi la un numitor comun şi armonios. Şi am găsit câteva elemente care au oferit legătura, povestea expoziţiei.
Scopul amenajărilor este să punem în evidenţă obiectele. Există o negociere între elementele spaţiului şi obiectele în sine. Cele două nu trebuie să se concureze, ci mai degrabă să se completeze. Cred că, mai ales la categoria de design de obiect, unde erau sălile cele mai decorate, am reuşit să facem acest lucru printr-un contrast creat prin folosirea podiumurilor realizate din cărămizile CEMACON, plăci de policarbonat şi tuburi de neon. Acestea au creat o continuitate cromatică a spaţiilor decorate, dar în aceeaşi măsură a existat suficientă diferenţiere în personalitate încât să nu se confunde cu spaţiul şi să nu concureze între ele.
La cărămida CEMACON cele mai mari avantaje cred că sunt atât cromatica, cât şi textura, şi faptul că este un material natural. De fapt acesta a fost cel mai important lucru - ca într-un spațiu de patrimoniu arhitectural să intervii cu un material clasic, deşi materialul respectiv nu este gândit neapărat să fie vizibil. Frumuseţea materialului a completat perfect interiorul palatului BCR.
5. Cum crezi că au evoluat proiectele, în general, și cele de arhitectură, în special, expuse în aceşti 7 ani de RDW?
O evoluţie foarte importantă este apariţia unor lucrări de arhitectură de interior care deja au şi recunoaştere internaţională. Precum bine ştim, în România încă nu este foarte bine conturat rolul arhitectului de interior. Arhitectura de interior e realizată de obicei atât de designeri, cât şi de arhitecţi. Specializarea de arhitect de interior este recent apărută.
6. Cum ai descrie, pe scurt, lucrările înscrise anul acesta?
Foarte reuşite. Mie mi-ar face foarte mare plăcere dacă am avea o secţiune chiar mai largă dedicată arhitecturii de interior.
Atenţia faţă de proiectele de arhitectură este deja mult mai bine conturată la noi în ţară şi datorită altor evenimente, cum ar fi anualele de arhitectură şi bienalele naționale. Pe când în contextul Romanian Design Week mie mi se pare că un rol special ar trebui să-l joace toate proiectele care ţin şi care sunt aproape de conceptul de design în sine. Şi aici eu cred că arhitectura de interior se apropie mult mai bine şi de designul de obiect sau de designul grafic. Şi atunci, într-un context de tipul Romanian Design Week, care de fapt vorbeşte foarte mult despre creativitatea domeniilor care stabilesc nişte trenduri în viaţa noastră cotidiană, cum e designul de obiect sau designul grafic, arhitectura de interior sau scenografiile de evenimente sunt mai mult potrivite.
Şi, dacă stăm să ne gândim, un proiect de arhitectură este considerat actual în momentul în care construcția clădirii este finalizată, dar clădirea respectivă a fost, în multe cazuri, desenată cu 4-5 ani în urmă. Pe când în cazul proiectelor de arhitectură interioară într-adevăr putem vorbi despre o actualitate şi în creaţie, pentru că implimentarea unui proiect de arhitectură interioară durează cel mult un an, de cele mai multe ori încadrându-se în 6 luni. Şi atunci pulsul vieţii noastre actuale este mult mai bine conturat în cazul acestor proiecte.
Ce apreciez eu în categoria de arhitectură la Romanian Design Week este că se simte din ce în ce mai tare o deschidere a beneficiarilor către arhitectura de interior, respectiv o atenţie şi o dedicare mare din partea designerilor şi arhitecţilor pentru aceste proiecte.
Expoziția centrală RDW 2019 a propus, în perioada 17-26 mai, explorarea în premieră a clădirii BCR din Piața Universității și a cuprins peste 200 dintre cele mai bune proiecte realizate în ultimul an de designeri, graficieni și arhitecți români. Expoziția, cea mai complexă de până acum, a reunit cinci categorii - Arhitectură, Design de Produs, Design Grafic, Fashion și Multidisciplinar.
Am stat de vorbă cu Attila despre expoziţia de anul acesta şi cum a evoluat arhitectura de la prima ediţie până acum. Instalațiile din interiorul clădirii au fost realizate cu sprijinul CEMACON.
1. Povestește-ne despre Attila Kim Architects. Cine sunteți voi, pe ce tip de proiecte v-ați specializat?
Portofoliul nostru se împarte în 3 categorii: arhitectură, categorie care cuprinde proiecte rezidenţiale, amenajări de spaţii publice. Cea de-a doua categorie este cea a restaurărilor pentru clădiri de patrimoniu. Dar, în contextul discuţiei noastre, cred că cel mai important este faptul că avem un portofoliu foarte bogat în proiecte pentru expoziţii de artă şi design. Acest lucru a apărut pe lângă arhitectură. A început acum vreo 10 ani din pasiunea mea pentru expoziţii şi s-a dezvoltat cu timpul. Așa am ajuns să proiectez mai multe expoziţii în țară, dar și în străinătate, în diverse galerii și muzee de artă contemporană, cum ar fi Galeria Plan B, Kunsthalle din Budapesta, Beelden aan Zee în Haga, Blain Southern la Berlin sau pavilionul României la Bienala de la Veneția.
Având și experiența expozițiilor centrale din cadrul Romanian Design Week, ca o extensie organică, de mai multe ori am fost proiectantul participării României la diverse evenimente internaţionale, cum ar fi Stockholm Design Week, Vienna Design Week, London Fashion Week, Madrid Design Festival, Târgul de carte de la Leipzig şi acum, recent, la Grand Palais din Paris, la Bienala Révélations. Acest tip de proiecte ne caracterizează.
Ne ocupăm de multe proiecte din zona culturală. De exemplu, noi am semnat proiectul pentru renovarea Cinematografului Elvira Popescu al Institutului Francez sau al cinematograful Arta din Cluj, care este unul dintre cele mai vechi cinematografe din ţară. Apoi, acum proiectăm Fundaţia Plan B Cluj, care va fi primul muzeu de artă contemporană privată din România.
În portofoliul nostru există un echilibru între proiectele de arhitectură de lungă durată, cu un termen destul de lung de proiectare, şi expoziţii, care sunt nişte lucrări mult mai punctuale şi cu foarte multă adrenalină.
2. Ce te inspiră când gândești arhitectura unei expoziţii? După ce te ghidezi?
Sunt trei lucruri esențiale care ghidează proiectarea unei expoziții, iar în viziunea mea arhitectul este liantul între cele trei vârfuri ale acestui triunghi.
În primul rând, este conceptul curatorial, în cazul expoziţiilor de artă, iar în cazul expoziţiilor de design este selecţia propriu-zisă, conţinutul adică. Al doilea vârf al acestui triunghi este spaţiul în sine, în care trebuie să fie amenajată expoziţia, unde contează efectiv toate elementele: începând de la proporţiile spaţiului până la modul sau posibilităţile de circulaţie, la iluminat. Al treilea vârf al triunghiului este publicul. Prin arhitectura de expoziţie încercăm să creăm o legătură organică între public, conceptul curatorial şi conţinut, respectiv spaţiul în sine. Şi, de fapt, arhitectura expoziţiei devine acest instrument care te conduce atât prin conţinut cât şi prin spaţiu, astfel încât înţelegerea expoziţiei să fie foarte facilă pentru vizitatori. Încercăm să le oferim o experiență cât mai completă prin modul de expunere şi prin crearea unui traseu intuitiv, o parcurgere a expoziției cât mai simplă şi mai coerentă.
Este o muncă care, evident, are şi o latură ce ține de inspiraţie, care se referă la partea pur estetică, dar are și, într-o foarte mare măsură, o componentă analitică: când examinezi acel conţinut, acel concept curatorial şi cum poate fi prezentat publicului în modul cel mai fluid și întreg.
Este foarte important la o expoziţie ca în momentul în care vizitatorul intră să nu fie intimidat şi în momentul în care iese să nu aibă frustrări că nu a înţeles ceva sau că i-a scăpat ceva. Arhitectura expoziţiei pe asta se bazează, pe o trecere lină, începând de la momentul intrării până la momentul ieşirii din expoziţie, care ar trebui să fie un moment în care omul simte că s-a îmbogăţit cu ceva.
3. Ai semnat arhitectura expoziţiilor Romanian Design Week încă de la prima ediţie. Cum reuşeşti să surprinzi publicul de fiecare dată? Care sunt avantajele de a avea continuitate într-un proiect? Dar provocările?
În acest caz, contribuția cea mai mare vine din partea spațiului unde este amenajată expoziția centrală a Romanian Design Week, care este altul în cazul fiecărei ediţii.
Având în vedere evoluția conținutului și schimbarea din fiecare an a locației, mi-am propus ca designul expoziției să fie acel detaliu care leagă edițiile între ele. Dacă parcurgem fiecare ediţie, putem să găsim un fir roşu al amenajărilor expoziţionale care evoluează.
Eu sunt şi adeptul reciclării şi a refolosirii eficiente a resurselor disponibile şi de aceea încerc mereu să refolosesc structurile pe care construim şi la care adăugăm anual câte ceva într-un mod creativ, care să fie şi diferit faţă de ediţiile precedente. Această reutilizare devine elementul surpriză pentru public, care descoperă astfel elemente din ediţiile anterioare, dar folosite într-un mod total diferit şi surprinzător.
Provocările există de obicei datorită spaţiului pe care îl ai la dispoziţie. Romanian Design Week a trecut de la suprafeţe foarte mari, cum era de exemplu garajul Cobălcescu, la suprafeţe mai limitate, mult mai mici, cum a fost cazul Palatului Telefoanelor. De fapt, provocarea este să creezi, indiferent de dimensiunea spaţiului în care este organizată expoziţia centrală, o expunere foarte echilibrată. Să nu pară foarte aglomerat, iar lumea să simtă că fiecare obiect are spaţiul de care are nevoie. Şi atunci provocările sunt de fapt funcţionale. Restul aspectelor sunt pur şi simplu rezolvate cu ajutorul părții estetice a arhitecturii de expoziţie.
4. Ce ne poți spune despre arhitectura expoziției centrale RDW no 7?
Anul acesta a fost o situaţie un pic aparte, căci clădirea de patrimoniu BCR este una cu o circulaţie foarte complicată, respectiv cu nişte spaţii foarte diferite.
Şi atunci prima provocare a fost cum poţi realiza un traseu intuitiv şi ergonomic pentru public, astfel încât vizitatorii să reuşească să parcurgă toate spaţiile într-un mod firesc. A doua provocare a fost cum să amenajezi expoziţia, astfel încât, deşi camerele sunt de o factură extrem de diferită - începând de la camere cu lambriu şi vitralii, până la camere simple, cu intervenţii mai recente, cu tavan casetat, de exemplu -, să ajungi la un numitor comun şi armonios. Şi am găsit câteva elemente care au oferit legătura, povestea expoziţiei.
Scopul amenajărilor este să punem în evidenţă obiectele. Există o negociere între elementele spaţiului şi obiectele în sine. Cele două nu trebuie să se concureze, ci mai degrabă să se completeze. Cred că, mai ales la categoria de design de obiect, unde erau sălile cele mai decorate, am reuşit să facem acest lucru printr-un contrast creat prin folosirea podiumurilor realizate din cărămizile CEMACON, plăci de policarbonat şi tuburi de neon. Acestea au creat o continuitate cromatică a spaţiilor decorate, dar în aceeaşi măsură a existat suficientă diferenţiere în personalitate încât să nu se confunde cu spaţiul şi să nu concureze între ele.
La cărămida CEMACON cele mai mari avantaje cred că sunt atât cromatica, cât şi textura, şi faptul că este un material natural. De fapt acesta a fost cel mai important lucru - ca într-un spațiu de patrimoniu arhitectural să intervii cu un material clasic, deşi materialul respectiv nu este gândit neapărat să fie vizibil. Frumuseţea materialului a completat perfect interiorul palatului BCR.
5. Cum crezi că au evoluat proiectele, în general, și cele de arhitectură, în special, expuse în aceşti 7 ani de RDW?
O evoluţie foarte importantă este apariţia unor lucrări de arhitectură de interior care deja au şi recunoaştere internaţională. Precum bine ştim, în România încă nu este foarte bine conturat rolul arhitectului de interior. Arhitectura de interior e realizată de obicei atât de designeri, cât şi de arhitecţi. Specializarea de arhitect de interior este recent apărută.
6. Cum ai descrie, pe scurt, lucrările înscrise anul acesta?
Foarte reuşite. Mie mi-ar face foarte mare plăcere dacă am avea o secţiune chiar mai largă dedicată arhitecturii de interior.
Atenţia faţă de proiectele de arhitectură este deja mult mai bine conturată la noi în ţară şi datorită altor evenimente, cum ar fi anualele de arhitectură şi bienalele naționale. Pe când în contextul Romanian Design Week mie mi se pare că un rol special ar trebui să-l joace toate proiectele care ţin şi care sunt aproape de conceptul de design în sine. Şi aici eu cred că arhitectura de interior se apropie mult mai bine şi de designul de obiect sau de designul grafic. Şi atunci, într-un context de tipul Romanian Design Week, care de fapt vorbeşte foarte mult despre creativitatea domeniilor care stabilesc nişte trenduri în viaţa noastră cotidiană, cum e designul de obiect sau designul grafic, arhitectura de interior sau scenografiile de evenimente sunt mai mult potrivite.
Şi, dacă stăm să ne gândim, un proiect de arhitectură este considerat actual în momentul în care construcția clădirii este finalizată, dar clădirea respectivă a fost, în multe cazuri, desenată cu 4-5 ani în urmă. Pe când în cazul proiectelor de arhitectură interioară într-adevăr putem vorbi despre o actualitate şi în creaţie, pentru că implimentarea unui proiect de arhitectură interioară durează cel mult un an, de cele mai multe ori încadrându-se în 6 luni. Şi atunci pulsul vieţii noastre actuale este mult mai bine conturat în cazul acestor proiecte.
Ce apreciez eu în categoria de arhitectură la Romanian Design Week este că se simte din ce în ce mai tare o deschidere a beneficiarilor către arhitectura de interior, respectiv o atenţie şi o dedicare mare din partea designerilor şi arhitecţilor pentru aceste proiecte.
Interviul este susţinut de
